Prețurile terenurilor agricole din România: unde sunt cele mai scumpe terenuri și cum ne poziționăm în UE
Utilizând metodologia convenită la nivel european, în România prețul mediu al unui hectar de teren arabil a fost în 2023 de 41.624 lei/ha. Cel mai scăzut preţ mediu s-a înregistrat în Regiunea Nord-Est, 35.303 lei/ha, în timp ce în Regiunea Bucureşti-Ilfov s-a înregistrat cea mai ridicată valoare, respectiv 61.360 lei/ha.
În anul 2023, prețurile pentru terenul arabil au avut o creștere de aproximativ 4,8%, cea mai însemnată creștere fiind în Regiunea de Nord- Vest a României (+13,9%).
Preţul mediu al păşunilor permanente a înregistrat o creștere, pe total ţară, de aproximativ 7,5% în anul 2023, față de anul anterior, cea mai importantă creștere fiind în Regiunea Sud-Vest Oltenia (+15,8%).
Care e situația în Europa
În anul 2023, prețul mediu al unui hectar de teren arabil în Europa a înregistrat variații semnificative. Potrivit datelor disponibile pentru 21 de state membre ale UE în anul 2023, prețurile terenului arabil au fluctuat între un minim de 4.491 euro/ha în medie în Croația și un maxim de 28.3039 euro/ha în medie în Malta, în timp ce în România prețul mediu a fost de 8.414 euro/ha.
Preţul mediu al păşunilor permanente în statele membre ale UE, în anul 2023, a variat de la un minim de 1.986 euro/ha în Bulgaria pâna la un maxim de 71.203 euro/ha în Ţările de Jos, în timp ce în România preţul mediu a fost de 6.074 euro/ha.
Acestea sunt date statistice pentru anul 2023, furnizate de statele membre și diseminate de Eurostat, privind prețurile terenurilor agricole pe categorii de folosință, teren arabil și pășuni permanente. Datele sunt colectate în conformitate cu o metodologie europeană comună ce asigură conceptual, comparabilitatea și uniformitatea rezultatelor.
Prețurile medii ale terenurilor agricole se referă la valoarea unui hectar de teren agricol în timpul perioadei de referință (un an calendaristic). Trebuie ținut seama de faptul că nivelul prețurilor terenurilor agricole depinde de o serie de criterii precum factori naționali (legislația), factori regionali (clima și apropierea de rețele și sisteme de irigații), factori de productivitate localizați/specifici (calitatea solului, panta sau drenajul).