[P] Mucenicii: tradiție, gust și semnificație în bucătăria românească

În fiecare an, pe data de 9 martie, gospodinele din întreaga țară pregătesc un preparat cu o semnificație aparte: mucenicii. Acest obicei străvechi este legat de sărbătoarea creștină a Sfinților 40 de Mucenici, o zi în care sunt pomeniți cei patruzeci de soldați creștini din Sevastia, care și-au sacrificat viața pentru credință. În cultura populară românească, această zi marchează și sfârșitul iernii și începutul primăverii, fiind considerată un moment de purificare spirituală și de trecere la un nou ciclu al naturii.

De-a lungul timpului, acest preparat a fost reinterpretat în funcție de regiune, astfel că în România există două variante principale: mucenicii moldovenești și mucenicii muntenești. Ambele păstrează esența tradiției, dar diferă atât prin tehnică, cât și prin textura finală. În timp ce prima variantă este un desert copt, asemănător unui cozonac împletit, a doua este una mai lejeră, în care bucățelele de aluat sunt fierte într-un sirop dulce și aromat.

Dacă vrei să descoperi cum poți prepara aceste două rețete delicioase, iată ce trebuie să știi despre fiecare în parte!

Mucenicii moldovenești: desertul pufos al tradiției

Această variantă este specifică regiunii Moldovei și are o textură similară cu cea a cozonacului. Preparatul este copt, iar forma sa distinctivă de cifra 8 simbolizează infinitul și continuitatea vieții. Pe lângă faptul că sunt extrem de gustoși, acesti mucenici moldovenesti sunt și un adevărat spectacol vizual, fiind îmbrăcați într-un strat generos de miere și nucă măcinată. 

Pentru a obține un aluat pufos, ingredientele de bază includ făină, lapte, unt, drojdie și ouă, alături de arome delicate precum vanilia și coaja de lămâie. Procesul de preparare începe cu frământarea unui aluat elastic, care trebuie lăsat la dospit pentru a căpăta acea consistență aerată specifică. Odată crescut, aluatul este împărțit în bucăți egale, fiecare modelată sub forma binecunoscutului simbol al tradiției.

După ce sunt așezați în tavă și lăsați să mai crească puțin, mucenicii moldovenești sunt unși cu ou și dați la cuptor până devin aurii și ușor crocanți la suprafață. Însă adevărata magie are loc la final, când sunt acoperiți cu un strat generos de miere lichidă și nucă măcinată, ceea ce le conferă un gust dulce și o textură irezistibilă.

Această rețetă este preferată de cei care iubesc deserturile coapte, fiind o combinație perfectă între gustul bogat al aluatului și aroma intensă a mierii și nucii.

Mucenicii muntenești – simplitate și savoare într-un preparat aromat

Dacă în Moldova acest preparat vine sub formă de patiserie, în Muntenia el se transformă într-un desert mai ușor și răcoritor. Mucenicii muntenești sunt mici bucățele de aluat în formă de opt, care se fierb într-un sirop dulce, plin de arome.

Prepararea începe prin punerea apei la fiert, alături de zahăr, vanilie, scorțișoară și coajă de lămâie, pentru a obține un lichid parfumat și intens. Odată ce apa începe să clocotească, aceștia sunt adăugați și lăsați să fiarbă conform instrucțiunilor de pe ambalaj, în cazul celor cumpărați, sau până devin moi, dacă sunt preparați manual.

Un detaliu care diferențiază această rețetă este adaosul de esență de rom, care completează perfect gustul dulce și conferă un plus de complexitate. La final, după ce focul este oprit, se adaugă nucă măcinată și scorțișoară, ingredientele care oferă textura crocantă și gustul autentic.

Acest preparat este deosebit prin faptul că poate fi servit atât cald, cât și rece, iar intensitatea aromelor se dezvoltă și mai mult dacă este lăsat să stea câteva ore. Spre deosebire de varianta moldovenească, mucenicii muntenești sunt mai ușori, fiind potriviți pentru cei care preferă deserturile mai puțin consistente.

Ce diferențiază cele două rețete?

Deși ambele variante sunt nelipsite de pe mesele românilor în preajma zilei de 9 martie, ele prezintă câteva diferențe esențiale, atât în ceea ce privește textura, cât și modul de preparare. Cei moldovenești sunt pufoși, având o consistență asemănătoare cu a cozonacului, în timp ce varianta muntenească este mai moale și ușoară, servindu-se într-un sirop aromat. Această distincție este dată de modul în care sunt preparați. Prima variantă necesită frământare, dospire și coacere, rezultând un desert bogat și aerat, pe când a doua variantă presupune fierberea aluatului într-un sirop dulce și parfumat, ceea ce duce la un preparat mai lejer.

Indiferent de varianta preferată, ambele rețete păstrează esența tradiției românești și sunt apreciate nu doar pentru gustul lor unic, ci și pentru semnificația culturală pe care o poartă. Așadar, putem spune cu desăvârșire că vorbim despre o tradiție care dăinuie în timp. 

Fie că vorbim de mucenici însiropați în miere sau fierți într-un sirop aromat, acest preparat rămâne un simbol al primăverii și al tradiției românești. Pe lângă savoarea deosebită, mucenicii reprezintă și o legătură cu trecutul, fiind transmis din generație în generație ca un obicei de suflet. Indiferent de varianta aleasă, important este să păstrezi bucuria acestui ritual și să te bucuri alături de cei dragi de un desert care aduce cu sine aromele copilăriei.