INVESTIGAȚIE. Unde dispar 200.000 de muncitori străini care capătă dreptul de a munci în România, pentru că Occidentul nu e singurul răspuns / Unii sunt aici, dar nu-i vedem

Numai în ultimii trei ani, peste 300.000 de străini au primit dreptul să muncească în România. Totuși, autoritățile spun că pe teritoriul țării sunt înregistrați pentru muncă doar puțin peste 100.000 de străini. Ce s-a întâmplat cu ceilalți? Nimeni nu are date clare: unii s-au întors acasă, alții au plecat în Vest, mulți însă au rămas în România, în mod ilegal. HotNews a mers pe firul unor povești individuale, ale unor srilankezi care muncesc fără acte, și a aflat că, uneori, responsabilitatea este împărțită între angajatori și statul român. Cazul lui Tharanga ilustrează foarte bine această situație.

• Experții afirmă că instituțiile românești nu au suficient personal pentru a se ocupa de numărul mare de angajați străini veniți aici: să le verifice dosarele, să controleze condițiile de lucru sau situația financiară a companiilor care-i angajează. Din acest motiv, mulți ajung în ilegalitate. 

Tharanga* spune că iubește România. E hotărât să facă tot ce-i stă în puteri să rămână aici, unde a cunoscut oameni buni, care l-au tratat ca pe un prieten. Srilankezul a venit să muncească în România în ianuarie 2022, încurajat de deschiderea pe care Guvernul României o arată de câțiva ani față de forța de muncă străină. În 2025, de exemplu, numărul anunțat al avizelor de muncă pentru străini este, la fel ca în anii trecuți, de aproximativ 100.000.

Datele puse la dispoziția HotNews de Inspectoratul General pentru Imigrări arată că, în perioada 2022 – 2024, autoritățile române au emis avize de muncă pentru 310.000 de străini. 

Totuși, la sfârșitul lunii ianuarie 2025, doar puțin peste 102.000 dintre aceștia aveau un drept de ședere pentru muncă pe teritoriul României. 

Ce s-a întâmplat cu ceilalți? Unii s-au întors în țările lor, alții au plecat mai departe, în alte state europene, iar o parte din ei au rămas în România, muncind ilegal. Instituțiile nu au, însă, o estimare privind numărul total de persoane aflate în această situație.

A cheltuit 4.000 euro ca să vină în România

Tharanga, în atelierul din Sri Lanka

Pentru a ajunge să muncească în România, Tharanga a cheltuit 4.000 euro și, spune el, s-a trezit în ilegalitate din motive aflate complet în afara controlului lui. 

În Sri Lanka, avea propriul atelier de sudură și o casă a lui, înconjurată de palmieri și câmpuri de orez, puțin în afara capitalei Colombo. Pandemia i-a afectat, însă, afacerea, așa că a decis să plece.

A ajuns în județul Arad, localitatea Aluniș, cu un contract de muncă la compania Nasta Trans SRL, făcând ceea ce știa să facă de acasă: sudură. O lună și jumătate mai târziu și-a tăiat coapsa piciorului stâng cu polizorul. Povestește însă că i s-a refuzat vizita la spital. 

„E în regulă, nu ai nimic grav”, i-ar fi răspuns angajatorul, după cum spune acum Tharanga. 

Colegii i-au dat un unguent, spunând că e betadină, dar substanța respectivă i-a provocat o arsură pe piele și i-a afectat toată coapsa. La o săptămână de la accident, a fost dus în sfârșit la spital. 

Srilankezul spune că a crezut că i s-a oferit o săptămână liberă de la muncă, dar abia la sfârșitul lunii a constatat că pentru cele șapte zile în care nu a muncit nu a primit bani.

„Primul meu salariu a fost de 2500 de lei, dar după altă lună jumătate de muncă, al doilea salariu mi-a fost reținut. Pentru medicamente, pentru ambulanță, pentru permisul de ședere temporară și pentru o săptămână de concediu. Când în cele din urmă mi-am primit salariul, aveam o datorie de 120 de lei către Nasta Trans”, explică Tharanga.

HotNews a solicitat cu punct de vedere de la compania Nasta Trans. Un reprezentant al acesteia, cu care am stat de vorbă, a negat însă că a avut vreodată un muncitor străin care s-a accidentat.

Totuși, copiile documentelor care au intrat în posesia HotNews arată negru pe alb că această companie a fost angajatorul lui Tharanga.

La două luni de la semnarea contractului de angajare, srilankezul a cerut demisia și a pornit spre București pentru a-și mai încerca o dată norocul.

O companie l-a plasat la muncă într-un depozit, promițându-i timp de trei luni că a trimis la Biroul de Imigrări actele necesare pentru noul lui permis de muncă. Când întreba, i se răspundea că documentele sunt în procesare. Să stea fără griji.   

„Nu pot ca om, nu ca business, nu mă lasă sufletul”

Tharanga a ajuns la concluzia că această agenție l-a folosit fără să îl ajute cu actele. De fapt, le-a promis, atât lui, cât și altora, un permis de muncă, dar nu ar fi depus niciodată actele la Biroul de Imigrări. Astfel, după ce au trecut cele 90 de zile prevăzute de lege, muncitorii au ajuns în ilegalitate. 

Nova Smart Logistic este o firmă de leasing de personal – o agenție care plasează temporar forță de muncă. Asta înseamnă că, atunci când sunt angajați legal, străinii încheie contractul de muncă cu agenția, dar sunt plasați să lucreze pentru alte firme cu care agenția are parteneriate. 

Fără nicio altă alternativă, Tharanga a continuat să lucreze pentru Nova Smart Logistic fără acte, timp de doi ani și jumătate, timp în care a trecut prin trei depozite diferite.

HotNews a stat de vorbă cu Elena, reprezentanta HR a companiei Nova Smart Logistics, care susține că nu angajează oameni la negru:  

„În primul rând, eu nu depun dosare pentru persoanele existente în țară. Noi depunem constant între 20 și 50 de cereri pe lună pentru cei care nu sunt în țară, după care ei urmează să-mi vină”.

Elena Crăciun explică că motivul pentru care nu lucrează cu muncitori asiatici, care se află deja în țară, este acela că ar însemna să le ofere cazare și mâncare pe parcursul celor câteva luni în care dosarele de reangajare sunt procesate de IGI. Preferă doar angajați pe care ei îi aduc din țările lor.

În discuția cu HotNews, Elena Crăciun a mai spus că nu ar fi profitabil să angajeze oameni fără documente, pentru că ar trebui să îi plătească din profitul companiei, pentru care trebuie plătit impozitul pe dividente. 

Întrebată ce crede despre posibilele beneficii ale muncii la negru pentru angajator (adică vulnerabilitatea angajatului străin rămas fără nicio apărare legală, care poate fi plătit prost sau pus să muncească ore suplimentare și poate fi cazat în orice condiții) reprezentanta Nova Smart Logistic a declarat că „i se pare o bătaie de joc și că nu ar face niciodată așa ceva din punct de vedere moral”. 

„Nu pot ca om, nu ca business, nu mă lasă sufletul. De-aia nici nu-mi merge extraordinar de bine în business, ca să fiu sinceră cu dumneavoastră. Eu plătesc oamenii și zece minute dacă stau peste program,” susține Elena Crăciun.

Profitul net al companiei Nova Smart Logistics a fost de peste un milion de euro în anul 2023.

„România are o politică de toleranță zero față de migrația ilegală”

„Din momentul în care fostul angajator ți-a încheiat contractul cu acordul părților, tu ai 90 de zile, timp în care noul angajator trebuie să dovedească la IGI că ți-a întocmit un alt contract”, explică Flavius Ilioni, directorul executiv al Asociației LOGS din Timișoara, o organizație care luptă pentru integrarea prin educație a grupurilor vulnerabile de migranți și împotriva traficului de persoane. 

Expertul spune cum, dacă a trecut termenul, străinul nu mai are nicio șansă să își continue șederea legală în țară, dacă nu are un nou contract aprobat de IGI. Poate doar să se întoarcă acasă sau să fugă mai departe, într-o altă țară — situație ilegală și foarte riscantă.

Angajatorii sau, cel mai adesea, intermediarii știu că, odată pierdut dreptul de ședere în țară, muncitorii nu se vor mai prezenta în fața niciunei instituții pentru a-și spune povestea. De fapt, de teama returnării, nu vor mai cere ajutorul nimănui.

„România are o politică de toleranță zero față de migrația ilegală, iar consecințele șederii ilegale pe teritoriul țării sunt: decizia de părăsire a teritoriului (în termen de 30 de zile), urmată apoi de [decizia de returnare] și returnare sub escortă (supuse tot unui termen de 30 de zile)”, explică Lucian Handra, avocat clujean specializat pe domeniul migrației.

Odată intrați în ilegalitate, au la dispoziție doar zece de zile pentru a contesta decizia. Avocatul mai spune că decizia de returnare este însoțită și de interdicția de reintrare în spațiul Schengen pe o anumită perioadă de timp — care depinde de durata șederii ilegale. 

Conform datelor oferite de Inspectoratul General pentru Imigrări, numărul total al cetățenilor returnați de pe teritoriul României în 2024 a fost de 1090. 167 dintre aceștia au fost srilankezi. 

Nu se pot întoarce acasă pentru că au datorii

De ce întoarcerea acasă, mai ales după ce au luat un împrumut, nu este o soluție? Răspunsul l-am primit de la un srilankez, într-un mesaj pe WhatsApp:

„Nu ai cum să te întorci acasă, să îți întreții familia și să înapoiezi împrumutul la bancă din salariul pe care îl obții în Sri Lanka. Vei fi dat în judecată și vei ajunge în închisoare.”

După o experiență de 13 ani de muncă cu refugiați și migranți în Timișoara, Flavius Ilioni concluzionează:

„Există o vulnerabilitate teribilă pentru migranții economici, non-europeni, pentru că ei sunt super dependenți de angajator. Am avut și noi un angajat din Iordania. Fără agenție sau intermediari, a trebuit să așteptăm pentru permisul lui de muncă timp de opt luni de zile. 

După alte șapte luni, a decis să plece de la noi, dar atunci mi-am dat seama ce putere am eu, ca angajator. Dacă i-aș fi încheiat contractul de muncă, nu ca decizie bilaterală, cu articolul 55b, ci menționând că a fost decizia lui (articolul 81c, din Codul Muncii), el și-ar fi pierdut dreptul să-și caute alt angajator și ar fi trebuit să se întoarcă înapoi în Iordania.

Există un grad mare de control pe care angajatorul îl are, iar migranții nu înțeleg asta și se trezesc că au semnat o hârtie cu care nu se mai pot angaja. Asta dacă a semnat-o el, bineînțeles. Noi am întâlnit și acte cu fals în semnătură”, spune expertul.

„Vor fi tot mai multe cazuri de exploatare prin muncă”

Flavius Ilioni insistă asupra faptului că, de fapt, oamenii nu știu ce drepturi au și nu înțeleg cum funcționează legislația. Nu știu la ce instituții să apeleze atunci când sunt obligați să muncească ore în plus și, chiar și acei puțini care se adresează Inspectoratului Teritorial al Muncii, bariera limbii și lipsa de traducători îi aruncă într-un vacuum: „Vor fi tot mai multe cazuri de exploatare prin muncă.”

După ce a plecat de la depozit, Tharanga a lucrat două săptămâni într-un service auto: „Șeful, Vlad, foarte bun… foarte buni oameni. Mereu venea, mă întreba ce mai fac, îmi aducea o cafea. Au vrut să mă angajeze la ei cu contract de muncă, dar după ce au înțeles situația mea, mi-au spus că nu pot să facă asta”.

Cazul fericit al unui srilankez care a avut bani de avocat

O soluție pentru Tharanga ar fi să ia legătura cu un avocat care să-l ajute să demonstreze neregulile în instanță. Așa cum a făcut Tavish*, un bărbat de 42 de ani, tată a doi copii, care a ajuns în România în martie 2023, pentru a lucra ca bucătar la un restaurant în Timișoara. 

Salariile în acest domeniu pentru srilankezi sunt între 5000 și 6000 de lei, net. 

După ce și-a dat demisia de la prima companie, Tavish și-a găsit un al doilea angajator, în București, printr-o agenție de recrutare. 

Deși a înmânat agenției toate documentele ce țineau de el: „release letter-ul” (acordul angajatorului de a-i fi utilizat avizul de muncă de către un alt angajator), permisul de ședere, decizia de încetare a fostului contract de muncă — cererea i-a fost respinsă. 

Tavish nu ratează nicio ocazie de a menționa înaltele lui calificări în domeniul bucătăriei, obținute în Sri Lanka. „Am obținut cea mai prestigioasă diplomă din Sri Lanka, de la Institutul de Turism și Management Hotelier, un program de patru ani recunoscut la nivel mondial. Am peste 20 ani de experiență profesională, dintre care unul în Anglia”.

În septembrie, Tavish a angajat un avocat, care a solicitat la IGI lămuriri pentru respingerea dosarului. „Agenția a depus actele pentru el cu câteva zile mai târziu de data limită, de-asta nu i-au acceptat cererea”, lămurește avocatul într-o discuție cu HotNews. Este martie, iar Tavish încă așteaptă apelul în tribunal. 

Angajarea unui avocat este puțin probabilă pentru cei mai mulți asiatici, care poartă după ei și povara împrumutului de acasă. Pe Tavish l-a costat 1500 de euro, o sumă pe care mulți nu și-o permit.

Un număr mult prea mare de angajați străini raportat la câți funcționari se pot ocupa de dosarele lor

Pentru 2024 s-au dat 95.000 de avize de muncă, iar pentru 2025, Guvernul a anunțat deja un contingent de 100.000 de avize. Lucian Handra este de părere că aceste numere nu sunt susținute de un buget corespunzător pentru Ministerul de Interne.

Instituții dotate cu suficient personal ar asigura o bună funcționare: ar putea verifica dosarele în timp util, ar controla condițiile de muncă și de cazare și, mai important, ar analiza situația exactă a companiilor care angajează muncitori străini — de exemplu, dacă firma încă mai există. 

Așa cum susțin srilankezii cu care am vorbit, alt motiv pentru care dosarele de reangajare sunt respinse sunt nereguli fiscale și legale ale companiilor care le promit un loc de muncă.

„Am avut situația unei firme care depusese un certificat de atestare fiscală mai vechi de o lună. Nu ai voie să depășești termenul acesta cu nici măcar o zi,” confirmă Lucian Handra.

Pentru a putea angaja străini, companiile trebuie să îndeplinească anumite condiții, printre care prezentarea unui certificat de atestare fiscală privind achitarea obligațiilor către bugetul de stat, o adeverință eliberată de Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă, dovada că nu există deschideri ale procedurii de faliment și nu trebuie să aibă interdicție de a angaja străini. 

„În vreme ce își așteaptă permisul de muncă promis, străinul nu are de unde să știe dacă firma îndeplinește toate condițiile impuse de lege. Din punct de vedere juridic, oamenii care ajung în această situație nu au ce să facă. Nu au unde să se plângă de faptul că, deși au plătit bani agențiilor pentru a le asigura un nou loc de muncă, au rămas pe dinafară și fără aproape nicio șansă de a reintra în legalitate.”

Din situațiile pe care le-am documentat, reiese că promisiunea de prelungire a șederii prin încheierea unui nou contract de muncă este o ruletă rusească, în care totul depinde de intențiile și competența agenției de recrutare și de seriozitatea firmei care urmează să-i angajeze. 

Pentru că toată responsabilitate birocratică se află strict în mâinile companiilor, sunt foarte ușor de trași pe sfoară, deși plătesc în jur de 3000 de lei agențiilor pentru a le găsi un alt loc de muncă. 

Toate actele sunt în limba română, iar capturile de ecran și pozele documentelor cu care sunt asigurați că actele lor sunt în procesare nu înseamnă nimic. Nu e ca și cum ar ști cineva cum ar trebui să arate o dovadă reală. 

Am stat de vorbă cu zeci de srilankezi în ultimele luni și, dacă nu se află ei înșiși în ilegalitate, cunosc mulți, mulți alții care sunt. Unii acuză legislația, Inspectoratul General pentru Imigrări, birocrația, agențiile, angajatorii, în vreme ce alții se acuză pe sine: „trebuia să știu toate astea”. 

Schimbări în legislație

HotNews a încercat să obțină date statistice de la IGI privind numărul de cereri pentru schimbarea angajatorului care au fost respinse din 2020 până astăzi. Instituția spune că deține astfel de date doar începând din august 2024, după modificările aduse legislației privind muncitorii străini.

Printre aceste schimbări se numără condiția ca întreprinderea care vrea să aibă muncitori străini să aibă minim un an de activitate și obligativitatea de a încheia un contract de muncă în termen de 15 zile de la intrarea în țară a străinului.

Între timp, la ambasada României din Sri Lanka oamenii așteaptă chiar și un an de zile pentru interviul de acordare a vizei. Iar agenții profitabile de recrutare, atât românești, cât și srilankeze, continuă să încaseze sume mari pentru pariuri periculoase deghizate în visuri europene. 

Iar srilankezii continuă să se împrumute pentru a plăti între 4 și 5 mii de euro, bani necesari pentru biletele de avion, comisioanele agențiilor și acte.

*Tharanga și Tavis sunt pseudonime. Fiind angajați fără documente pe teritoriul României, cei doi srilankezi au cerut să le fie protejată identitatea.