Cum se făcea școală acum 100 de ani și cum se face azi: 7 asemănări și deosebiri

De miercuri, copiii au reluat cursurile, ceea ce nu e neapărat o bucurie pentru toți. Sunt elevi sau studenți care spun că profesorii lor nu sunt adaptați tehnicilor moderne de predare și că o parte din materiile pe care le învață sunt inutile pentru viitorul pentru care se pregătesc. Dar să ne uităm la cum erau școlile mai demult: băieții învățau separați de fete, absențele aduceau amenzi destul de mari, anul școlar era mai scurt ș.a. Sursele informațiilor: Istoria învățământului românesc, a lui Nicolae Iorga, Organizarea învăţământului în România, Albania, Anglia și alte țări- G.G. Antonescu și Iosif Gabrea și altele. De notat faptul că acum 100 de ani frecventau școala circa 60% din copii, iar azi nu suntem foarte departe de acele niveluri.

• 1. În unele zone, școala însemna o singură cameră în care se înghesuiau toți elevii

În secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, școlile cu o cameră erau norma în zonele rurale și chiar în orășelele mici. Un singur profesor preda elevilor de la clasele I-VIII adunați împreună. Camera era încălzită de o singură sobă cu lemne.

• 2. Băieții învățau separați de fete

Școlile erau împărțite în școli de băieți și școli de fete, acolo unde se putea. ”Când există o singură școală într-o localitate, ea va fi mixtă (pentru băieți și fete). Când există, cel putin 2 școale primare in aceeaș localitate, ele vor fi deosebite: pentru băieți și fete. La școalele de baeti vor functiona de regulă invatători. La cl. I-III pot functiona și invățătoare. La școalele de fete functioneaza numai invățătoare. Legea prevede ca fiecare școală să fie inzestrată cu o gradină școlară pentru experientele și lucrările agricole prevăzute in program”.

În anul 1839, au luat ființă in orasul Curtea de Arges, două școli publice de băeți și fete, pe seama comunii. Separate la inceput, din cauza greutăților bugetare ale comunii, s’au unificat in 1842, intr-o singură școală mixtă cu doi profesori, functionând astfel 18 ani, după care s’au separat din nou, trecând pe seama Statului” (sursa: ” Contribuţiuni la istoricul şcoalelor din Curtea de Argeş- D. Udrescu).

• 3. Pentru fiecare zi de absență școlară se plateau amenzi

Potrivit Regulamentului din martie 1908, învățământul obligatoriu era obligatoriu între 7-14 ani. ”La 6 Septemvrie, dirigintele sau directorul scoalei inainteazá perceptorului lista copiilor cari au lipsit dela scoalá nemotivat in zilele dela 1-5 Septemvrie inclusive, aplicand reprezentantilor legali o amendá de 30 bani pe zi in comunele rurale si de 50 bani pe zi in cele urbane”, arată Regulamentul, publicat în Monitorul Oficial 1078/23 martie 1908.

Dacă absențele continuau, cuantumul amenzilor urca și el. Acestea erau transmise perceptorului pentru a fi încasate de la părinți.

Singurele motivații acceptate pentru a lipsi de la școală erau: a) Boală grea ori contagioasă în familie ;b) ”Impiedicarea rezultand din dificultăti accidentale de comunicatie”

Lista părinților ai căror copii au lipsit de la școală era afișată atât la Primărie cât și în interiorul școlii.

• 4. Profesorii erau și atunci plătiți prost

Iorga scria că la școlile ”elinești”, dascălul-prim (cel care preda filosofia) avea un salariu de 50 de taleri , iar ceilalți dascăli erau plătiți cu câte 10 taleri. Un dascăl de muzică din 1784, scrie Iorga, lua 15 taleri pe lună. La școlile din mediul rural, învățătorii erau obligați prin lege să aibă vite și găini pe care să le crească astfel încât să fie un model pentru săteni.

Mai târziu, în 1863, un învățător din clasa I lua 400 de lei pe lună, iar cel de la clasa a doua (la școlile de băieți) lua 500 de lei. Pentru comparație, o pâine era cotata la 6,2 lei.

În 1937, s-a elaborat grila salarizării cadrelor didactice din invatamântul universitar, potrivit căreia un asistent universitar lua 6.500 de lei, iar un professor universitar titular avea 13.000 lei. Ca idee, prețurile de atunci erau: pâine- 7 lei/kg, o găină: 72,00 lei, Carne porc (1 kg): 46,75 lei, Vin (1 litru): 25,00 lei, Cartofi (1 kg): 3 lei. O pălărie costa între 150-300 de lei.

• 5. Anul școlar dura mai puțin

În prezent, anul școlar are circa 177 de zile. În anii 1900, el nu trecea de 160 de zile. Numärul total al zilelor de vacanță, împreună cu Duminecile și sărbătorile bisericesti nu va trece peste 150 pe an. Vacanțele erau următoarele: cea de vară, între 25 lunie – 24 August inclusiv . Vacanta Cräciunului dela 24 Decembrie până în 7 lanuarie inclusive. Vacanta Pastelui de la Duminica Floriilor până la Duminica Tomii inclusiv. De asemenea, nu se făcea școală duminicile, de Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie) de Înălțare (8 moiembrie) de Sf Dumitru, Sf Nicolae, Bunavestire, Întâmpinarea Domnului, de Sf Gheorghe, la Pogorârea Sf Duh. De asemenea, nu se făcea școală nici de Ziua Regelui sau a Reginei, la aniversarea independenței, aniversarea Unirii etc.

• 6. Materiile predate difereau mult față de cele de azi

De exemplu, scrie Nicolae Iorga, la 1833 în școală se preda retorica, hermeneutica, istoria sacră, ” ba chiar și vaccinarisitul”. Profesorii din trecut predau și citire, scriere, aritmetică, istorie, gramatică, retorică și geografie. Elevii își memorau lecțiile, iar profesorul îi aducea în fața clasei pentru a recita ceea ce învățaseră.

Școlile de meserii care pregăteau meșterii îmbrăcători în argint ai cărților și ai icoanelor de catapiteasmă sau școala de muzică.

După reforma lui Spiru Haret, școala românească capătă o dimensiune europeană. Dar, într-un raport trimis în 1884 Regelui, Haret notează cu privire la manualele scolare: „Lipsa de metoda, frazele greoaie, intortocheate, pretentioase si pline de cuvinte straine, nepotrivite cu inteligenta copiilor carora li se adreseaza, erorile de fapte sau teoriile invechite si parasite de toata lumea, iata ce le caracterizeaza. Multe dinte ele sunt traduceri rău facute, in care s-au pastrat pana si dispozitia frazei straine; altele sunt reproduceri de a doua sau a treia mana dupa vreo traducere si cuprind toate defectele ce a adaugat fiecare nou autor la lucrarea celuilalt.”

• 7. Disciplina era foarte strictă

Redăm din Regulamentul de ordine şi disciplină pentru şcolile primare (1870):

Art. 13. Venirea după începerea lecţiei, va atrage elevului sau elevei pedeapsa de a sta în picioare un sfert de oră şi repetându-se cazul, se va îndoi sau aspri pedeapsa.

Art. 19. Școlarii vor păzi cea mai adâncă linişte şi vor fi cu cea mai mare atenţiune la întrebările şi explicaţiile ce se vor face. Pentru orice zgomot, şoptire sau dezordine, făptuitorii se vor pedepsi cu asprime

Art. 40. Şcolarii care îşi vor uita datoriile şi vor călca legile de ordine şi disciplină vor fi supuşi la pedeapsă. Pedepsele care se vor aplica şcolarilor de ambe-sexe sunt:

• Admoniţiunea sau mustrarea în particular, sau în clasă înaintea şcolarilor.

• Şederea în picioare într-un loc izolat, în faţa şcolarilor şi în timpul de un cart de oră până la o oră şi jumătate.

• Oprirea de a merge acasă la prânz.

• Arestarea de la 1 până la 3 ore. În arest se va obliga culpabilul a copia sau memoriza un pasaj dintr-o carte.

• Gonirea provizorie, când elevul după 3 sau 4 arestări şi după înştiinţarea făcută părinţilor nu şi-a îndreptat conduita. Această pedeapsă se va dicta pentru un timp minimum de o săptămână şi maximum de trei luni, după gravitatea cazului.

• Gonirea definitivă, când elevul n-a dat cele mai mici semne de îndreptare, şi când tolerarea lui ulterioară în clasă ar deveni scandal şi mijloc de corupţiune pentru toţi şcolarii