Familie cu copil, căutăm plan B pentru viitorul nostru! Nu vrem să trăim într-o Românie pe marginea democrației

Sunt părinte. Nu politician, nu analist, nu strateg geopolitic. Sunt un om care își trimite copilul dimineața la școală și își dorește seara, când trage ușa după el, să găsească același „acasă”: o țară liberă, stabilă, demnă, europeană. Iar azi, după turul I al alegerilor prezidențiale 2025 din România, nu mai pot spune că simt același lucru. Nesiguranța zilei de mâine s-a instalat ca o durere surdă și greu de alungat.

Un candidat extremist, deschis prieten cu Rusia, a câștigat detașat primul tur. Pe locul al doilea, la mare distanță, un independent pro-european, o voce timidă într-o lume care urlă. Și între acești doi poli se joacă acum viitorul nostru. Și, mai ales, cel al copiilor noștri.

Ce înseamnă să trăiești cu Rusia la ușă

Pentru unii, discursurile despre influența rusă par abstracte. Dar pentru părinții care își țin copiii în brațe seara, ascultând știrile despre bombardamente în Ucraina, frica e reală. Granițele nu mai par de netrecut. Un președinte cu simpatii pro-Kremlin poate transforma România într-un pion docil într-o nouă ordine autoritară, iliberală. Iar când drepturile omului devin o glumă, școlile pot deveni spații de propagandă, spitalele și locurile de joacă – ruine, iar libertatea – o poveste din cărți vechi.

Ce fel de viață îl așteaptă pe copilul meu într-o Românie care iese din zona de influență europeană? Ce fel de viitor poate construi într-o țară care ar putea închide granițele, în numele „protecției” și „identității naționale”? Unde poate învăța? Unde poate munci? Ce mai poate visa?

Citește continuarea articolului aici