Regimurile totalitare schimbă destine: „În ‘89 am fugit de dictatura lui Ceaușescu în Ungaria, copiii mei fug acum de dictatura lui Orbán”

Aceasta este povestea unui geolog de naționalitate maghiară, de 67 de ani, care trăiește într-un orășel de lângă Budapesta. Născut în România, a părăsit-o cu doar 8 luni înainte de Revoluția din ’89, din cauza regimului dictatorial al lui Ceaușescu. 35 de ani mai târziu a ajuns să trăiască în altă dictatură, cea a lui Viktor Orbán. Propagandă, injustiție, tăcere, frică – ca o buclă peste timp, aceste noțiuni au reapărut în viața sa zilnică. Copiii săi, pe care a visat să-i vadă prosperând în libertate, au părăsit Ungaria. Ca și tatăl lor, și-au dorit democrație și libertate, așa că s-au stabilit în statele din Vestul Europei. De ce e important să ascultăm acum povestea sa? Pentru că, spune el, iliberalismul din Ungaria s-a insinuat treptat în viața oamenilor, fără ca ei să-și dea seama. Iar România se află în același pericol. „Să nu lăsați să se întâmple așa ceva!”, ne avertizează el, pe parcursul interviului pe care ni l-a acordat. 

De la o epocă la alta. Dintr-o frică în alta

Domnul Zoltán (prenume ales la solicitarea lui, pentru păstrarea anonimatului) n-a fugit din țară, ci a plecat în Ungaria înainte de Revoluție. Pe vremea aceea se puteau depune actele pentru o astfel de plecare „oficială”, mai ales dacă invocai motive familiale (rude bolnave aflate peste graniță, spre exemplu). Dar pentru asta puteai să aștepți chiar și ani întregi, iar țara de destinație trebuia să îți ofere reședință. Încercase și la începutul anilor ‘80, dar fusese respins. Abia în primăvara din anul Revoluției și-a văzut visul cu ochii. Așa că a ajuns în Ungaria, ca mulți alții din generația sa. Dintre toți colegii din vremea studenției, mai are un singur prieten rămas în Cluj. 

Anul 1989 a fost „un an al revoluțiilor”, al schimbării. „Am prins atunci o perioadă fantastică. 1989 a fost un an extraordinar! Am lucrat vreo jumătate de an în Cehoslovacia. Mergeam duminica ori la Praga, ori la Budapesta cu pancarte”. În țările din fostul bloc sovietic se simțea curentul schimbării. Erau proteste de stradă împotriva comuniștilor în multe din țările Europei: Polonia, Ungaria, Germania de Est, Cehoslovacia… „Înainte de Crăciun a izbucnit și în România”, spune Zoltán. „În ianuarie 1990 eram deciși să ne întoarcem în țară, după ce a picat regimul lui Ceaușescu. Am ajuns la Oradea și m-am dus la fostul meu director, un om foarte deștept, să-i spun că vreau să mă întorc. Dar era mult mai bine informat ca mine: o societate de foraj cu peste 2.000 de angajați nu avea cum să reziste mult. M-a sfătuit să rămân mai bine în Ungaria”.

Citește continuarea articolului AICI.