În ultimul său interviu, Ion Iliescu spunea că regretă „anumite episoade din primii ani de după Revoluţie”: „Era inevitabil”
Fostul președinte al României Ion Iliescu – care a murit marți, la 95 de ani – a povestit, în ultimul său interviu, publicat în martie 2024, despre unele momente de după Revoluția din 1989, pe care le-a numit „inevitabile”. El a susținut și că România „e încă o țară a postdecembrismului, a postcomunismului”. Interviul a fost acordat fostului său consilier Ionuț Vulpescu.
Întrebat care crede că este marele risc pentru România, Ion Iliescu a acuzat că populismul, care „a devenit viral în România contemporană”. Tot despre populism, fostul președinte a susținut că acesta a generat „marea pandemie morală a societății noastre, față de care publicul nu a făcut anticorpi”.
Fostul președinte mai spunea și că „golănia a fost interpretată drept cinism, circul drept spirit ludic, demagogia ca mesianism providențial”, iar acest lucru a făcut partidele politice să fie populiste și electoratul să aleagă politicianul „dispus să dea mai mult”, nu pe cel care este „mai capabil”:
„Unii au încurcat lucrurile și au pus semnul egal între populism ca set de măsuri guvernamentale pentru sprijinirea unor categorii sociale vulnerabile, ceea ce în mod tradițional face parte din discursul și acțiunile stângii, și populism ca arta sforarilor politici, care seduc electoratul și se duc la final de mandat, fără a face nimic din ceea ce au promis”.
„Sistemul e de vină”
„Ignoranța societății civile față de scena politică a alimentat tensiunile dintre clase, pentru că pare că nu e nimeni care să rezolve aceste decalaje și atunci oamenii aleg să trăiască de azi pe mâine și să își facă dreptate cu mâna lor. Corelate, aceste derapaje au creat un teren fertil pentru radicalisme și polarizări, pentru xenofobii, naționalisme excentrice, discursuri anti-sistem”, a declarat Ion Iliescu, în intrerviul publicat anul trecut, în ziua în care a împlinit 94 de ani.
În discuția cu Ionuț Vulpescu, fostul președinte al României a acuzat și că „sistemul e de vină pentru că pentru unii politicieni a devenit o cortină de refugiu: greaua moștenire îi apasă pe toți: Ce au moștenit? O Românie liberă. Forme de libertăți pentru care mulți nu au luptat, dar pe care toți le-au primit”.
El a mai susținut că României îi lipsește un „profil identitar care să o facă să depășească populismul feroce” și încă „este o țară a postdecembrismului, a postcomunismului”: „Unora nu le place postdecembrismul, au devenit alergici la el. În regulă: atunci să facă un brand de țară care să dea un profil identitar, altul decât România scoasă din comunism în urmă cu mai bine de 30 de ani”.
„Adversarii politici se respectă mai puțin”
Întrebat despre cum arată România de azi, Ion Iliescu a susținut că după ultimul său mandat de președinte (2000-2004), România era o țară „modernă, liberă și o societate open-minded”, vorbind despre demersurile făcute pentru integrarea în UE și NATO.
„E ceva în felul de a fi al României de astăzi care arată că e prinsă într-o oarecare stagnare. Mai simplu spus, inițiativele ei de modernizare politică au încremenit pentru că ceea ce ar fi extraordinar de dificil azi, dar nu imposibil, la masa partidelor, e un Consens de la Snagov, adică o cooperare între rivalii politici, dincolo de vanitățile lor provizorii, pentru binele de lungă durată al României”, a spus fostul președinte.
El a adăugat și că i se pare că „astăzi, adversarii politici se respectă mai puțin. Au feudalizat domenii de intervenție, au subestimat capacitatea dialogului, au ratat profesioniști”. Iliescu a susținut că sunt mulți „meșteri” ai politicii, când aceștia ar fi trebuit să fie „maeștri”.
Regretele lui Ion Iliescu
Ion Iliescu a fost întrebat de Ionuț Vulpescu și care consideră ca este cea mai mare realizare a mandatelor sale, dar și cel mai important lucru pe care nu l-a făcut. Fostul președinte a răspuns vag, susținând că preferă ca „istoria să expună acest bilanț”.
El a susținut că importantă în România a fost tranziția morală, pentru că „o democrație sănătoasă presupune iertare, nu uitare, și adevăr, nu mistificare. Retrospectiv, regret anumite momente, episoade, situații, întâmplări din primii ani de după Revoluție, dar, cum spunea cineva, ce s-a întâmplat era inevitabil, ce nu s-a întâmplat era imposibil”.
„Când oamenii trec de la un regim în care ei nu contează și nu există la o formă de democrație perfectibilă, prima tentație e ca fiecare să fie pentru sine. Eu mi-am dorit ca România să fie împăcată cu ea însăși”, a adăugat el. Din acest motiv, a încercat și să aibă o relație „firească” cu Regele Mihai.
Printre lucrurile bune pe care le-a făcut, el a enumerat: „am omagiat rolul enorm pe care Europa Liberă l-a avut în comunism și am înființat Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România, condusă de Elie Wiesel. Nimeni nu se poate vindeca de traume până nu le recunoaște. Iar România trebuia să și le recunoască, să le descrie, și să se educe în a le depăși”.
INTERVIURILE HotNews.ro