Cum învață pensionarii să trăiască activ în era digitală: ,,A fost un domn de 85 de ani, mă făcea de rușine la cât era de informat”

În România, dar și în alte țări, bătrânețea vine uneori cu mai multe provocări, precum singurătatea, sărăcia, incapacitatea de a te mișca sau de a călători, iar digitalizarea este unul dintre ultimele lucruri la care s-ar gândi cineva, spun reprezentanții organizațiilor care lucrează cu persoanele în vârstă. Aceștia explică câ vârstnicii au rețineri în a folosi tehnologia pentru că „le este frică” – ori să nu strice ceva, ori să nu greșească, așa că preferă să plătească cash, să stea la coadă la facturi și să minimizeze cât mai mult contactul cu digitalul. 

• În România, doar 6,17% dintre cei ieșiți la pensie, pe segmentul de vârstă 65-74 de ani, au competențe digitale minime, conform raportului DESI pe 2024 al Comisiei Europene, iar asta nu doar că îi privează de informare, ci și de abilitatea de a avea încredere în utilizarea internetului și a dispozitivelor, care le-ar putea oferi alternative pentru educație și petrecerea timpului într-un mod care să contribuie la calitatea vieții.
• Hotnews a vorbit cu două asociații care lucrează cu vârstnici, cu scopul de a-i menține activi și de a reduce gradul de izolare, pentru a vedea ce dorințe au seniorii când vine vorba despre calitatea vieții și cum interacționează cu digitalul.
• Prin PNRR, ar urma să fie deschise 1.000 de biblioteci care vor funcționa ca spații unde să existe constant cursuri de digitalizare.
• Acesta articol a fost realizat cu ajutorul unei burse acordate în cadrul proiectului „DigiTup”, care acoperă impactul digitalizării în România, proiect implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) cu finanțarea EDGE Institute.

Singurătatea ca element unificator pentru bătrâni

Asociația Niciodată Singur a fost creată pentru pentru cei care raportau un sentiment de singuratate constant. Un sondaj din 2021, cu 501 respondenți, arată că 3 din 10 vârstnici sunt mai izolați social, 40% se simt singuri, 2 din 3 au probleme de sănătate, iar doar 3% participă la programe de sprijin Studiul Niciodată Singur arată ca Seniorii își doresc să călătorească și să socializeze pentru a scăpa de singurătate și rutină, dar sunt împiedicați de rușine, lipsă de încredere și probleme materiale.  

,,Singurătatea este un sentiment unificator și bătrânețea cred că va aduce oamenii la un numitor comun. Vârstnicii noștri au interese la fel de diverse ca ale noastre”, spune Valentin Georgescu, directorul executiv al asociației Niciodată Singur. Ong-ul a fost înființat în 2015 cu scopul de a oferi sprijin emoțional și practic, prin activități de integrare și adaptare, pensionarilor 65+. Organizația face parte din rețeaua internațională Federația Internațională a Prietenilor Vârstnicilor. 

Centre deschise în cinci orașe din România 

Centrele care reușesc să implice vârstnicii în activități sociale și de învățare se află în București, Ploiești, Pitești, Brașov și Cluj-Napoca. În pandemie, au început să ofere cursuri și sprijin digital pentru seniori, cu activități menite să-i stimuleze, să reducă singurătatea și să creeze comunități. Activitățile sunt gândite pe interesele lor, pentru a încuraja prietenia și pentru a le arăta opțiuni precum cluburi de șah, dans și educație digitală.

Poate pare surprinzător, însă ,,de tehnologie și digitalizare, poate surprinzător, sunt foarte interesați, și asta în principal din cauză că nu simt că fac neapărat față lumii în care trăiesc, din cauza că este digitalizată și se simt pur și simplu în afara lumii, dar dorința lor de a rămâne parte din societate rămâne”, explică Valentin Georgescu, directorul ONG-ului.

În pandemie, legătura a fost ținută online, prin intermediul tabletelor

Cursurile de acest tip au fost organizate în 2020, când pandemia „a omorât brusc programul, pentru că nu mai putea niciun voluntar să meargă la vârstnici acasă. Am dat tabletele către ei ca să poată să țină măcar legătura și am fost nevoiți să edităm un mic manual specializat pentru vârstnici, de operare a tabletelor, în care a trebuit să explicăm niște termeni, cum se face o adresă de e-mail. A fost o experiență drăguță, dar dificilă”, povestește Valentin Georgescu. Modul de implementare a strategiei a fost să pună în cuvinte fiecare pas pe care îl făcea un vârstnic în noua navigare pe internet.

Manual de navigare pe internet adaptat în funcție de nevoile lor reale

Tabletele și dispozitivele conectate la internet au venit cu un fel de manual de instrucțiuni, dar creat special pentru cei 65+ unde pașii erau gândiți în funcție de provocările pe care le întâmpinau pe parcurs. 

Manualele era adaptate modului lor de gândire și obiceiurilor, pentru a crea sentimentul de familiaritate. Dacă generațiile tinere notează totul pe Google Drive, Notițe pe Iphone sau alte aplicatii, seniorii au mereu un carnețel cu ei, iar asta s-a găsit și în manualul de utilizare.  Atunci când ,,îl deschideai, pe copertă era locul în care să-și noteze de mână adresa de e-mail pe care și-o crea și parola. În general au ei un carnețel cu parole și am avut asta în vedere, inclusiv să aibă manualul chestia asta” explică Valentin Georgescu de metodele la care au apelat pentru a face învățarea mai prietenoasă sa nu pierde conexiunea cu seniorii, mai ales cand pandemia a fost o perioade de izolare.

Dificultățile pe care seniorii le aveau erau cele în care aveau nevoie de ajutor să-și creeze ,,o adresă de email – manualul este foarte basic, pur și simplu le arată pas cu pas câte o iconiță (pictograma) pe care sa dea click (să o acceseze) ca să deschidă aplicația de gmail și să își înregistreze numărul de telefon”, precizează Valentin. Manualul este editat constant de cineva în funcție de feedback-ul primit și nevoile seniorilor. 

Pandemia a creat oportunitatea de învățare pentru bunici

După pandemie, sprijinul digital pentru seniori a continuat prin ateliere și vizite la domiciliu, axate pe nevoi practice și personalizate. Prezentările organizate, foarte tehnice, chiar dacă bine documentate și bine intenționate erau acolo, seniorii aveau alte curiozități.

Teoretic aplicațiile sunt făcute pentru a facilita diverse activități și nevoi. Faptul că seniorii nu au acces complet la utilizarea lor sigură – este o formă de izolare, spun reprezentanții ong-urilor.

,,Era pe sistem  prezentare, venea cineva, le punea niște slide-urile și  povestea. Am văzut că nu erau la foarte mare interes. (…) Interesul cel mai mare era în momentul în care persoana care prezenta se oprea și spunea «Aveți întrebări?» atunci ploua cu întrebări care nu prea aveau nicio legătură cu tema prezentată, ci cu probleme foarte punctuale și practice pe care le aveau ei pe telefon. Adică între prezentarea putea să fie foarte bine despre securitate online, dar întrebarea era cum sun pe cineva pe WhatsApp? Cum fac să vadă filme? Unde sunt filmele pe internet? ” spune Valentin punctând apoi ideea ca seniorii au fost nevoiți să învețe tehnologia din mers, cu dificultăți și ritmuri diferite. Soluția care a urmat a fost organizarea de ateliere constante, cu sprijin practic și personalizat oferit de voluntari.

Totuși, există diferențe mari între beneficiari: „Sunt anumite persoane la care poți să ajungi așa și anumite persoane care pur și simplu nu fac față”, iar în privința lor există adaptare și sprijin din partea  voluntarilor.

Unii folosesc telefoane cu butoane și preferă metode clasice de comunicare, cum ar fi primirea programului pe hârtie: „Avem un domn care vine într-o plimbare până aici să-l ia printat pe foaie.”

Alții sunt sprijiniți prin telefon sau mesaje: „O doamnă este sunată de colegii mei că ea are telefon cu butoane, dar vrea și ea să vină.”

Metodele se adaptează pentru a se potrivi nevoilor fiecăruia: „Și noi avem asta, avem asta. Ce vreți să vedeți? Da, nimic. Sau își alege la ce vrea să vină așa.”

Când au fost organizate atelierele digitale în grupuri diversitatea pe criteriu de vârsta a fost foarte mare, de la 65 de ani peste 95. ,,A fost un domn de 85 de ani, mă făcea de rușine la cât era de informat”, spune Valentin când povesteste despre organizarea atelierelor.

Nevoia unui training de de învățare despre cum trăim la pensie

Discriminarea pe criterii de vârstă lovește  mai ales în a doua parte a vieții, când oportunitățile de învățare se împuținează, iar integrarea este mai dificilă, spun reprezentanții ong-urilor. Valentin, din interacțiunile avute cu seniorii de la ONG, observă că statul român nu oferă sprijin când vine vorba de modul în care sunt pregătiți oamenii înainte de vârsta de pensionare. 

 „Să pregătească oamenii pentru pensie. Oamenii când ajung la pensie nu sunt pregătiți cu nimic. Eu consider că cei 10 ani de dinainte de pensie pot să fie gândiți într-un fel în care să existe niște programe pentru ce înseamnă pregătirea seniorilor pentru ce înseamnă — cum pot să fac, cât să cheltui? Cum să mă mențin sănătos? Ce este nevoie să știu, cum să mă mențin activ?”, atrage atenția directorul ONG-ului, punctând că în România pensionarii nu sunt încurajați să aibă o viață activă și nu se pune accent pe prevenția îmbătrânirii premature, ci pe monetizarea ei.

Populația îmbătrânește, iar mai întâi trebuie să menținem seniorii sănătoși și activi, înainte să ne gândim ,,dacă vor să mai muncească; nu poți cere muncă celor obosiți și nesănătoși”, susține acesta. 

„Uite, am văzut programe de diminuare a orelor lucrate. Cu cât te apropii de pensie, ca să poți să-ți găsești poate oportunități de voluntariat sau pur și simplu să te odihnești. Pentru că oamenii în vârstă obosesc mai repede și poate lucrează anul ăsta 8 ore, anul viitor 7 ore. Și cumva nici asta nu — pentru că este un șoc pentru mulți, și faptul că am zilnic ceva de făcut și mă trezesc de dimineață și sunt acolo și până la ora șase. Ei, am activități și de mâine pur și simplu nu mai am”, explică directorul.

Social media manager, la pensie

La Sibiu există Asociația Forumul Solidarității Sociale a Pensionarilor un loc unde de-a lungul 15 ani și-au găsit locul peste 2280 de membri. Acum activi sunt aproximativ 400. 

Scopul ei a fost să „îmbunătățească calitatea vieții pensionarilor” prin incluziune socială la activități culturale și educative. Asociația colaborează cu Primăria Municipiului Sibiu și are două cluburi unde „se desfășoară activități de club, cum ar fi jocurile de remi, șah, table, domino, tenis de masă, diverse activități sportive, cum ar fi gimnastică de întreținere pentru doamne.” Directoarea, persoana care coordonează activitatea, este Gabriela Dorina Gligor, are 67 de ani și este tehnician constructor, meserie pe care a practicat-o timp de 34 de ani în construcții hidroenergetice. 

În prezent este pensionară și se ocupă și de organizarea asociației. Ea este cea care face și social media manager pentru pagina de Facebook a asociației, unde pot fi văzute toate activitățile seniorilor.

Când prezintă grupul pe care îl coordonează, vorbește cu optimism despre ei și spune că „suntem apolitici, noi primim pe oricine, indiferent de etnie și apartenență.”

Pensionarii merg și în vacanță împreună, iar asta îi ajută să se simtă integrați și să nu se izoleze. Vacanțele sunt cea mai căutată activitate, și le plătesc singuri sau cu ajutorul copiilor. „ Noi totdeauna încercăm, în momentul când contractăm o excursie cu un agent de turism, să obținem prețul cel mai bun pentru a nu plăti un preț foarte mare pentru excursiile și sejururile pe care le facem,” precizează Gabriela. Membrii cotizează și 40 lei pe an, bani care sunt folosiți la întreținere.

Când merg în vacanțe, cash-ul este obligatoriu pentru ei, povestește Gabriela că „nu au încredere în digital, preferă să își primească banii în mână și să vadă dovada plății”, spune coordonatoarea asociației.

„Majoritatea dintre ei preferă să-și plătească cu cash pentru că spun că își primesc hârtiile în mână și dovada plății. Nu au încredere în digital, practic, nu că nu ar putea să învețe sau nu am putea să îi învățăm noi la rândul nostru. Deci nu au încredere în sistemul digital, fiindcă dacă se duc banii în alt cont, nu știu ce se întâmplă, dacă rămân cu utilitățile neplătite, dacă le taie curentul, gazul. Fiecare își pune problema în felul lui.”

În capcana fraudelor

Iar neîncrederea este în unele cazuri pe bună dreptate. Chiar dacă Gabriela se pricepe la utilizarea tehnologiei, din greșeală, a căzut și ea în capcana fraudelor. ,,Nu știu cum am pățit , mi-a blocat cardul Banca Transilvania și m-au sunat să mi se spună s-a încercat un furt de 20 de dolari”. Ulterior a fost nevoită să își facă alt card bancar. Chiar dacă nu înțelege cum a fost posibilă această situație, privește partea plină a paharului: ,,Am ajuns la concluzia că trebuie să fiu mult mai atentă la ceea ce accesez. Mă bucur că nu am fost înșelată mai mult”.

Dincolo de aceste vacanțe ocazionale pe care le organizează la mănăstiri sau în diverse țări, precum Grecia, unde au fost ultima dată, Gabriela crede că vârstnicii au nevoie de mai mult decât relaxare – au nevoie de implicare activă și de sentimentul că sunt importanți. Ea subliniază că vede că seniorii au nevoie „să se simtă utili” și adaugă că „seniorii cel mai mult ar trebui să simtă că sunt iubiți, adică problema pe care o văd eu și cum aș vedea o rezolvare ar fi ca persoanele mai tinere să includă persoanele mai în vârstă în activitățile lor, să-i antreneze, să socializeze, să îi facă să nu se simtă marginalizați, la limita societății.”

Povestește că, împreună cu Primăria Sibiu, a inițiat o colaborare care, deși nu a avut continuitate, ar merita să fie reluată și multiplicată, pentru că astfel de inițiative pot crea legături valoroase între grupuri vulnerabile. Colaborarea a presupus vizite săptămânale ale seniorilor la Casa de copii din Orlat, județul Sibiu, unde vârstnicii își dedicau timpul și energia copiilor de acolo. „Mergeam o dată pe săptămână la Centrul de Copii din Orlat și desfășurăm activități cu ei. Le citeam povești, bărbații se jucau cu copiii fotbal. Alte femei îi învățau pe copii să coasă sau pur și simplu stăteam de vorbă cu ei și am încercat să îi facem să nu se simtă singuri. Și a funcționat foarte bine,” susține Gabriela.

Cel puțin 4.5 milioane de persoane trebuie să dobândească un minim de competențe digitale

Conform Raportul DESI pe 2024 al Comisiei Europene 27.73% dintre români au competențe digitale de prim nivel și 8,97% competențe digitale de bază. 

Șeful Departamentului de Comunicare în cadrul Autorității pentru Digitalizarea României (ADR)  aflată în subordinea Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării, Tudor Turcu,  spune însă că ,,în cadrul național,  40% este gradul actual de dezvoltare a competențelor digitale”, referindu-se la cele patru nivele de competențe – elementare, intermediare, avansate și înalt specializate. L-am întrebat cum va fi atinsă ținta Uniunii Europene ca în 5 ani și România să fie parte din cele țările 80% digitalizate, cum îi va pregăti pe cei în nevoie de ghidaj digital.

Sunt între 4,5 și 6 milioane de persoane care trebuie să dobândească cel puțin un nivel minim de competențe digitale, potrivit acestuia. Pentru a atinge această țintă, este necesar un program aplicat, care să ajungă direct în comunitățile unde există cea mai mare nevoie, adaugă Turcu. Un astfel de program a fost deja conceput și este inclus în PNRR.

,,Asta înseamnă că, pe lângă rolul lor de deschizători de drumuri în adunarea cunoașterii, bibliotecile acum vor avea și instrumente digitale mai bune, infrastructură digitală performantă și traineri formatori la nivel local, care să poată să le arate oamenilor cum se folosesc aceste instrumente. Am avut o întâlnire pe acest subiect cu experții Băncii Mondiale și cu beneficiarii din acest program. A fost o întâlnire acum cred că trei săptămâni, unde au fost puse pe masă problemele, că ei deja s-au apucat de treabă. Programul este în desfășurare”, a răspuns Tudor Turcu. 

Teama că „strică ceva” dacă intră în aplicații

Conform proiectului din PNRR, planul a fost creat pe două paliere primul să îi ajute pe seniori să scape de complexul ,,că dacă strica ceva” atunci când intră în aplicații sau accesează diverse opțiuni și site-uri, iar cel de-al doilea palier a fost să-i ajute să se conecteze cu familia, să stăpânească instrumentele de socializare, audio, video. Nu au fost prioritizate însă direcții prin care seniorii să învețe să-și ușureze atribuțiile zilnice sau să reușească să plătească facturile.

1000 de biblioteci din România urmează a deveni ’’after school’’ cu cursuri de digitalizare  pentru seniori 

,,Undeva la o mie de biblioteci la nivel național, care vor fi modernizate și în care se vor desfășura aceste cursuri. (…) indicatorul de performanță din proiect este să ai 100.000 de oameni care să aibă competențe digitale. Asta e minimum minimorum”, spune reprezentantul ADR.

Programul are o structură de tip „formare de formatori” (trainer for trainers), astfel încât cei instruiți – inclusiv bibliotecarii din mediul urban și rural, mai ales din zone marginalizate – să poată transmite mai departe competențele digitale și să ofere sprijin continuu în comunitățile lor.

Turcu susține că cea mai importantă componentă va fi aceea de conștientizare, să ,,implementeze campanii de comunicare prin care să se promoveze prin pliante sau mijloace offline”, pentru a-i aduce pe cei care au nevoie în bibliotecă, pentru rezolvarea lipsurilor digitale, dar și pentru cărți.