Boala care afectează peste 22% din români, dar „din cauza rușinii, mulți nu acționează”. Cazul Cristinei, femeia care acum îi ajută pe alții 

„Este foarte greu să te lupți de unul singur”, Cristina Fedorovici despre lupta cu obezitatea. A suferit și ea de această boală, care afectează peste patru milioane de români. Cristina a găsit însă modalități să reușească să treacă peste boală. Acum, ea coordonează un grup de suport pentru pacienții bariatrici, care numără în jur de 15.000 de membri. 

• Articolul este parte a proiectului Pulse, un consorțiu jurnalistic internațional în care HotNews este parte și care oferă publicului perspective documentate și diverse, cu informații din mai multe țări, despre probleme de mare interes public. Articolul a fost scris de Alina Neagu (HotNews – România), alături de Andrea Muñoz și Fran Sánchez Becerril (El Confidencial – Spania), Magdalena Pötsch și Pia Kruckenhauser (Der Standard – Austria) și Ieva Kniukštienė (Delfi – Lituania).

Încă din adolescență, Cristina obișnuia ca în fiecare primăvară să țină dietă, din cauza kilogramelor în plus. Își amintește și acum de „dietele halucinante”, când mânca, într-o zi, doar un grapefruit sau supă de varză. În fiecare primăvară, până vara, reușea să slăbească 10-15 kilograme. Toamna și iarna, însă, kilogramele reveneau. 

Cu tot cu câteva kilograme bonus, „după fiecare cură de înfometare”. „În jurul meu nu auzeam decât: «Dacă ai avea voință, nu te-ai mai îngrășa.»”, își amintește Cristina.  

În realitate, Cristinei nu îi lipsa voința, ci suferea de o boală complexă, care necesită tratament multidiciplinar – obezitate. 

„Deși eram niște copii, eram blamați în fiecare dimineață”

Cristina a luptat aproape toată viața împotriva kilogramelor în plus. La vârsta de 15 ani a fost internată la Institutul de Endocrinologie „C. I. Parhon”, unde își amintește că „dietele erau foarte drastice, iar specialiștii în sănătate aveau, din păcate, o atitudine stigmatizantă pentru pacienții cu astfel de tulburare, la acea vreme”.

„Deși eram niște copii, niște adolescenți, eram blamați în fiecare dimineață când ne cântărea doamna asistentă și constata că nu am slăbit în ziua respectivă”, își amintește ea, într-un dialog cu HotNews.

În urmă cu 17 ani, Cristina a devenit pacient bariatric – a trecut printr-o operație de micșorare a stomacului.

A fost și momentul în care a făcut o schimbare la 180 de grade în carieră: înainte de operație, Cristina lucra în domeniul resurselor umane. După intervenția bariatrică, a început să ofere suport altor pacienți care urmau să se opereze. La început, „pur și simplu din empatie pentru alți oameni care treceau pe unde trecusem și eu”.

Apoi, a ales să urmeze cursurile Facultății de Psihologie și să devină psihoterapeut specializat în tratamentul obezității. 

Acum, la 50 de ani, Cristina coordonează un grup de suport pentru pacienții bariatrici, care numără în jur de 15.000 de membri. „Și organizez tot felul de grupuri de suport pentru obezitate, pentru tulburările de comportament alimentar și pentru pacienții bariatrici.”

Regretă faptul că terapia psihologică pentru pacienții care suferă de obezitate nu este decontată în România. În țările dezvoltate, este recunoscută ca parte din tratament.

„E greu când ti se spune că din cauza ta ai ajuns așa”

Cristina spune că a ales să consilieze alți pacienți pentru că „este foarte greu să lupți cu obezitatea de unul singur.”

„Mai mult decât atât, e și mai greu când ești blamat și ți se spune că din cauza ta ai ajuns acolo, că ești singurul vinovat și, dacă ai avea ambiție și ți-ar păsa un pic de tine, ai reuși să te tratezi singur. Că lucrurile sunt foarte simplu de făcut, trebuie doar să nu mai mănânci și problema ta este rezolvată”, adaugă ea.

Cristina a reușit să își țină greutatea sub control abia după operația de micșorare a stomacului. Acum, sunt și alte metode. Dar tratamentul nu se termină doar când scapi de kilograme. 

În cei 17 ani scurși de când consiliază alți pacienți, Cristina a văzut „foarte multă vinovăție și foarte multă rușine” la oamenii care se confruntă cu acest diagnostic.

„Un tratament pe viață”

„Rușinea este singura emoție care ne paralizează. Ne face să nu acționăm. Atunci când simțim rușine, nu vrem decât să ne ascundem. Să ne facem cât mai mici cu putință, să nu fim văzuți. Să nu mai fim încă o dată arătați cu degetul, să nu mai fim blamați, să nu mai primim priviri dezaprobatoare”, spune ea. 

Cristina mai spune că persoanele afectate de obezitate nu au nevoie de sfaturi despre cum să mănânce mai puțin, ci de multă înțelegere și empatie: „Obezitatea este o boală foarte complexă. Tratamentul obezității este unul foarte complex, multidisciplinar și de multe ori este un tratament pe viață. A ne gândi că doar sfatul dat unui pacient să nu mai mănânce este suficient e foarte păgubos.”

În plus, stigmatizarea pacienților care se confruntă cu obezitate îi poate face pe aceștia să ajungă la boli la fel de complexe ca obezitatea, pe lângă obezitate: bulimie nervoasă, anorexie, stimă de sine foarte scăzută, „care atrage după sine multe altele”.

„Obezitatea nu se tratează simplu, iar pacienții care se confruntă cu ea, din punctul meu de vedere, sunt niște oameni care au foarte multă voință. E nevoie de foarte multă empatie, înțelegere, suport. E nevoie de reintegrare socială – pentru că multe astfel de persoane se izolează social, tocmai din cauza acestei blamări”, spune Cristina.

În plus, „e nevoie de cât mai multe grupuri de suport, pentru că funcționează psihoterapia, dar funcționează și mai bine terapia de grup. Aceste lucruri dau pacientului sentimentul de apartenență, de incluziune, de înțelegere, de empatie. Înțelege că nu este singur în această poveste și că mai sunt și alții care au trecut pe acolo, pentru care slăbirea este o luptă.”   

„Ce facem cu persoanele cu obezitate care nu își permit servicii medicale private?” 

Considerată mulți ani o consecință directă a stilului de viață, obezitatea este recunoscută, de puțin timp, și în România, ca o boală cronică. Însă măsurile luate pentru combaterea ei lasă de dorit, consideră dr. Daciana Toma, medic de familie în București. 

Ea mărturisește că, în sistemul public de sănătate din România, nu are unde să trimită acești pacienți.

„Ce facem cu persoanele cu obezitate care nu își permit servicii medicale private? Ca medic de familie, nu am unde să le trimit”, a mărturisit dr. Daciana Toma, în cadrul dezbaterii „Să vorbim despre obezitate ca boală cronică”, organizată recent de Asociația Împreună împotriva obezității.

Și Spania se confruntă cu tot mai mulți oameni obezi. Ce măsuri a găsit 

În Spania, 55,8% din populație este supraponderală, iar 18,7% este obeză, conform datelor dintr-un studiu realizat de Institutul de Sănătate Carlos al III-lea și de Agenția Spaniolă pentru Siguranța Alimentară și Nutriție.

„Atât rata obezității, cât și proiecțiile pentru anul 2050 sunt în creștere. Dacă fenomenul obezitatății continuă să crească, aceasta va duce la o problemă majoră de sănătate publică, deoarece afecțiunile asociate, precum diabetul sau diferite tipuri de cancer, vor deveni mai frecvente. Acest lucru va reprezenta o povară pe care Sistemul Național de Sănătate se va chinui să o gestioneze”, avertizează Luis J. Morán Fagúndez, președintele Consiliului General al Colegiilor de Dieteticieni și Nutriționiști din Spania.

Dacă România nu are deloc nutriționiști în spitalele publice, Spania are un număr insuficient de specialiști în nutriția pacienților cu obezitate.

Luis J. Morán Fagúndez vorbește despre „o măsură de economisire a costurilor” și arată cu degetul către lipsa de voință politică. Deși, subliniază el, „există dovezi covârșitoare ale beneficiilor pe care munca acestor specialiști o oferă”.

Cu excepția câtorva regiuni, precum Galicia – care a integrat 94 de profesioniști în sistemul său de asistență medicală primară în 2022, sau Catalonia, care a făcut progrese la acest capitol, dieteticienii-nutriționisti sunt, practic, absenți din multe spitale publice spaniole.  

„Întrucât nu există medici dietetici în sistemul public de sănătate, dacă un pacient are nevoie de aceste servicii, trebuie să le plătească privat. Pentru persoanele cu venituri mai mici – care au cele mai mari rate de obezitate la adulți și copii – acest lucru este imposibil. Este un cerc vicios”, arată președintele Consiliului General al Colegiilor de Dieteticieni și Nutriționiști. 

Proiectul PULSE este o inițiativă europeană de promovare a parteneriatelor jurnalistice transfrontaliere, co-finanțată de Comisia Europeană (DG CONNECT) în cadrul Acțiunilor Multimedia prin acordul de grant LC-02772862. HotNews.ro colaborează în cadrul proiectului cu alte publicații prestigioase din Europa: Delfi (Lituania), Deník Referendum (Cehia), cel mai mare ziar austriac Der Standard (Austria), unele dintre cele mai mari publicații din Grecia – EFSYN, El Confidencial – Spania, cel mai mare ziar polonez Gazeta Wyborcza, cel mai vechi site analitic și informațional bulgar Mediapool, una dintre cele mai mari publicații independente maghiare HVG și ziar italian cu profil economic Il Sole 24 Ore, una dintre cele mai vechi și puternice publicații din Peninsulă.

Trei organizații media transnaționale de renume – OBCT (Italia), N-ost (Germania) și Voxeurop (Franța) vor coordona activitățile proiectului.