Când nu-ți permiți să fii singur: povestea din spatele scăderii divorțurilor

Într-un apartament de bloc din Pitești, la etajul patru, două cești de cafea stau aburinde pe masă. Irina și Mihai, căsătoriți de 27 ani, privesc în gol, fiecare cu gândurile lui. De luni bune, discuțiile lor s-au transformat în tăceri lungi, iar planurile comune s-au evaporat odată cu economiile. Mihai a rămas fără serviciu în pandemie, iar Irina, contabilă la o firmă mică, abia reușește să acopere facturile.

Certurile s-au înmulțit, dar divorțul a rămas deocamdată doar un murmur. Au pus locuința la vânzare, dar din banii pe care speră să-i obțină mai trebuie plătit restul creditului luat de la bancă. Dacă mai împart la doi ceea ce rămâne, le-ar ajunge pentru cel mult șase luni de chirie. „Nu avem unde să plecăm, nu avem bani să împărțim casa, nu avem curaj să o luăm de la capăt”, spune Irina.

Statisticile nu spun povestea din spatele ușilor închise

Cifrele arată clar: în ultimii șapte ani, numărul divorțurilor din România a scăzut la un minim istoric – puțin peste 20.000 pe an. La prima vedere, ai zice că românii au devenit mai „familiști”.

În realitate, mulți rămân împreună nu din dragoste, ci din imposibilitatea de a se separa. Criza imobiliară a blocat cuplurile în apartamente pe care nu le pot vinde fără pierderi, iar costurile unui divorț – de la avocați, la două chirii – sunt prohibitive pentru mulți.

Când economia merge prost, divorțul devine un lux

Logica și studiile spun că lipsa banilor duce la certuri, iar certurile la divorț. Dar realitatea e mai nuanțată.

Studiile arată că în perioade de recesiune rata divorțurilor scade. Nu pentru că oamenii ar fi mai fericiți, ci pentru că separarea devine, brusc, un lux.

„Am vrut să divorțez de trei ori în ultimii doi ani. Dar când am văzut cât costă să închiriezi o garsonieră, să plătești pensie alimentară și să împarți mobila, am zis că mai bine stau. Ne-am făcut fiecare colțul lui în casă și așteptăm să treacă furtuna”, povestește Radu, 42 de ani, din Constanța.

Paradoxul fericirii amânate

Un număr mai mic de divorțuri nu înseamnă mai multe cupluri fericite. Statisticile nu surprind realitatea din spatele ușilor închise: uneori, criza ține familiile unite, dar nu neapărat mai fericite. În Gorj, Prahova sau Maramureș, rata divorțurilor (numărul divorțurilor la mia de locuitori) este mai mare decât în alte județe, dar și aici, mulți amână decizia, sperând la vremuri mai bune.

Cine divorțează și când?

Cele mai multe divorțuri au loc în primii 10 ani de căsnicie. În rândul bărbaților, cele mai multe divorțuri au loc la grupa de vârstă 45-49 de ani, în vreme ce la femei vârsta „de divorț” este la 35-39 de ani, arată Institutul Național de Statistică. Anul trecut, aproape 500 de mariaje s-au terminat după mai puțin de un an.

Interesant este că numărul celor care divorțează după 20 de ani de căsnicie îl depășește pe cel al celor care se separă după 15 ani de conviețuire. E ca și cum, după două decenii de compromisuri, unii decid că nu mai au nimic de pierdut.

România: divorțul între tradiție, pragmatism și supraviețuire

Spre deosebire de alte țări, unde divorțul crește în perioade de prosperitate și scade în recesiune, în România rata divorțurilor a rămas relativ constantă, indiferent de crize sau boom-uri economice.

Explicația ține de structura socială: presiunea familială și socială pentru menținerea căsniciei e încă puternică, mai ales în mediul rural. În orașe, unde independența financiară este mai mare, divorțurile sunt mai frecvente, dar la nivel național diferențele se compensează.

Analizele pe termen lung arată că rata divorțurilor a rămas relativ constantă sau a evoluat independent de ciclurile economice majore, precum crizele sau perioadele de creștere economică

Șomajul nu influențează semnificativ

Deși șomajul poate afecta stabilitatea financiară a unei familii, nu există dovezi că variațiile ratei șomajului la nivel național sau regional ar determina fluctuații semnificative în privința divorțurilor.

În România, șomajul afectează mai ales tinerii, dar decizia de divorț este mai frecventă la vârste de mijloc, când stabilitatea economică este, de regulă, mai mare

Costurile și barierele administrative joacă și ele un rol: în perioadele de criză, divorțul devine o decizie amânată, nu anulată. Motivele principale de divorț rămân personale – infidelitate, violență, incompatibilitate – nu economice. Doar o mică parte dintre despărțiri sunt motivate direct de dificultăți financiare.

Concluzie: În România, divorțul nu e doar o decizie personală, ci și una economică, socială și, uneori, de supraviețuire. Până atunci, Irina și Mihai, Radu și soția lui, și alți mii de români, își beau cafeaua împreună, fiecare cu gândurile lui, așteptând ca viața să le dea, măcar o dată, dreptul la o alegere adevărată.