INTERVIU Suferință socială pentru stabilitate financiară. O mare întrebare, din țara care aplică măsuri de austeritate la care se uită acum România

În Argentina, politicile de austeritate au început cu mult înaintea României și au efecte sociale serioase, chiar dacă au determinat o scădere rapidă a inflației. Pentru experți, întrebarea este cum reușește Javier Milei să aplice politici economice atât de dure și să-și mențină rezultate bune în sondaje, spune, într-un interviu pentru publicul HotNews, Facundo Cruz, profesor de științe politice la universitatea din Buenos Aires.

• La un nivel diferit – Argentina fiind într-o situație financiară mai dificilă decât a României, iar politicile aplicate de Milei mai dure – situația statului sud-american o oglindește pe cea din România, unde societatea a început să se confrunte, de asemenea, cu o perioadă dureroasă de austeritate, în scopul declarat al reducerii deficitului bugetar și al stabilității financiare. 

„Drujba lui Milei”

La ceva mai mult de un an și jumătate de la învestire, Guvernul Javier Milei se mândrește, după ani de haos financiar, cu o inflație redusă, un surplus bugetar și chiar o creștere economică – efectele reducerilor masive de cheltuieli impuse de președintele argentinian.

El își făcuse de altfel campanie apărând ocazional cu o drujbă în mână, simbolul reducerilor masive de costuri promise.

În același timp, o parte a populației se plânge că nu are bani pentru nevoile de bază. Medicii, pacienții, profesorii și studenții acuză reducerile bugetare care au lovit sănătatea și educația, iar vârstnicii protestează în fiecare săptămână pentru a cere indexarea pensiilor la nivelul inflației.

Studiile observă și ele inegalitatea tot mai evidentă în mandatul lui Milei. Cu toate acestea, protestele sociale mari din 2024 au început să își piardă suflul și nu par să reprezinte o amenințare pentru guvern, cel puțin deocamdată.  

Președintele se bucură în continuare de un scor neașteptat de bun în sondajele de opinie, iar la alegerile parțiale din octombrie își va crește cel mai probabil numărul de parlamentari din Congres, unde nu deține totuși o majoritate. 

„Este cel mai minoritar președinte din istoria democrației recente și continuă să se descurce bine în sondaje și supraviețuiește politic”, a observat, într-o discuție cu HotNews, Facundo Cruz, profesor de științe politice la universitatea din Buenos Aires. 

Diviziune socială

La preluarea funcției, obiectivul principal al planului lui Milei a fost acela de a aduce inflația sub control. Pe fondul unei lungi și dureroase recesiuni, prețurile din Argentina erau ajustate aproape zilnic, iar economiștii avertizau că țara este în pragul hiperinflației. 

În acest scop, guvernul a redus masiv cheltuielile bugetare, a dat afară 50.000 de angajați din sectorul public, a comasat sau a închis agenții publice, a oprit lucrări publice, a blocat indexarea pensiilor și a salariilor la nivelul inflației și a eliminat subvențiile pentru energie și transporturi, printre altele.  

După primul an și jumătate de mandat, rezultatele obținute reprezintă principalul său atu și sunt salutate de susținători ai lui Milei, economiști sau politicieni, din restul lumii și chiar din România, unde măsurile sunt privite cu atenție.  

Inflația lunară a scăzut de la 12,8% în noiembrie 2023, înainte de instalarea lui Milei, la 1,5% în luna mai a anului trecut.

În cea mai mare parte a anului 2024, ajustarea fiscală și monetară și dereglementarea economică au generat o recesiune profundă. Dar scenariul din 2025 este diferit. Datele oficiale au arătat că produsul intern brut (PIB) al țării a înregistrat trei trimestre consecutive de creștere, chiar dacă lentă.

Cifrele ascund însă o realitate mai complicată.  

O minoritate privilegiată retrăiește boom-ul călătoriilor și al cumpărăturilor din anii 1990, datorită unui peso puternic și unui dolar ieftin. Cafenelele și restaurantele din centrul capitalei Buenos Aires sunt pline și nu transmit vreun semnal de criză.

Însă clasa de mijloc și oamenii nevoiași își reduc din ce în ce mai mult cheltuielile pentru a-și acoperi nevoile de bază, a observat El Pais într-o analiză publicată recent.

Un raport al firmei de consultanță Moiguer, citat de cotidianul spaniol, ilustrează această diviziune. Documentul arată că, după luni de recesiune, redresarea economică, „nu ajunge la toată lumea și adâncește inegalitățile actuale”. Potrivit raportului, 50% dintre oameni au venituri insuficiente pentru a-și acoperi cheltuielile, iar 30% trebuie să amâne sau să anuleze cheltuieli pentru a plăti serviciile.

Datele recente au scos la iveală și o altă îngrijorare. Șomajul în sectorul formal a crescut la 7,9% în primul trimestru – cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani. În luna iunie, îngrijorările legate de piața muncii au depășit inflația ca principală preocupare.

Facundo Cruz a explicat că modelul economic actual al guvernului Milei a concentrat resursele în sectoarele clasei superioare, în vreme ce a păstrat unele programe sociale pentru clasele inferioare. 

„Acest lucru nu înseamnă că sectoarele inferioare trăiesc mai bine cu acest guvern. Dar, cel puțin ceea ce face guvernul, este să controleze străzile Să nu aibă probleme de securitate pe străzi”, a spus el. 

Cu asta, guvernul a încercat încearcă să compenseze prețul serviciilor publice, care au fost majorate – în special costul electricității, al gazului, al telefoniei mobile, internetului, transportului.

Toate aceste costuri au crescut substanțial de la începutul mandatului lui Milei, iar mulți argentinieni se plâng că banii din salarii nu le mai ajung pur și simplu până la finalul lunii. 

„În prezent, sectorul social cel mai afectat de probleme economice este clasa de mijloc, în special clasa de mijloc inferioară”, a spus Cruz.

„O problemă morală”

Pensionarii se numără printre cei care plătesc pentru reformele lui Milei, guvernul refuzând ferm să indexeze pensiile cu rata inflației. 

Vârstnicii au organizat proteste săptămânale, miercurea, în fața Congresului, ocazional susținuți de alți manifestanți, în vreme ce autoritățile au început să răspundă tot mai dur, cu intervenții în forță și arestări.

În martie 2025, la o astfel de demonstrație, 120 de persoane au fost arestate, iar poliția a intervenit cu gaze lacrimogene pentru a dispersa demonstranții. Au fost rănite mai multe persoane, inclusiv un jurnalist și oameni în vârstă, iar ministra Securității Naționale, Patricia Bullrich, a avertizat că persoanele arestate riscă pedepse de până la 20 de ani de închisoare, în conformitate cu „noua lege antimafia”.

Mai mulți suporteri de fotbal au participat la protest, în sprijinul pensionarilor. „Nu pot trăi din banii pe care-i primesc”, a explicat un fan Boca Juniors, citat de presa argentiniană. 

Este văzută sacrificarea pensionarilor în scopul stabilizării economiei? 

„Ei bine, este o problemă morală, da, dar dincolo de faptul că este o problemă morală, ea nu are efectul practic de a schimba situația. Nu există actori politici sau sociali care să-l poată face pe președinte să se răzgândească în această privință”, a explicat Facundo Cruz.

Guvernul a spus că poate crește pensiile, dar că partidele de opoziție din Congres trebuie să spună de unde vor veni banii. Unii lideri politici din opoziție au sugerat că banii pentru pensionari ar putea veni parțial din finanțarea serviciilor de informații, dar acest lucru nu s-a întâmplat, a explicat Cruz. 

În august 2024, Congresul a adoptat totuși o indexare a pensiilor, dar aceasta a fost blocată prin veto de Milei. Luna aceasta, pe 10 iulie, Congresul a votat din nou pentru indexarea pensiilor, o mișcare mai hotărâtă de opoziție la Milei, care a declanșat furia președintelui. Milei a promis că își va folosi din nou dreptul de veto și că, dacă asta va eșua, va ataca decizia în instanță. Totul pentru a bloca mărirea pensiilor. 

„Politica de surplus bugetar este permanentă”, a spus el. 

Sănătatea sub asediu

Sănătatea a avut și ea de suferit. Milei a redus bugetul sănătății cu 48% în termeni reali, potrivit calculelor Associated Press, și a demis peste 2.000 de angajați ai Ministerului Sănătății.

Guvernul a desființat Institutul Național pentru Cancer, suspendând programele de depistare precoce a cancerului de sân și de col uterin. 

De asemenea, a înghețat fondurile federale pentru campaniile de imunizare, îngreunând accesul la vaccinuri, în contextul în care Argentina se confruntă cu o epidemie de rujeolă pentru prima dată în ultimele decenii. 

Oficialii au desființat Direcția Națională pentru HIV, Hepatită și Tuberculoză, ceea ce a dus la întârzieri în testare și tratament. Au tăiat fondurile pentru contracepția de urgență și au oprit distribuirea pilulelor pentru avort.

În plus, Guvernul a redus acoperirea medicală pentru pensionari și a eliminat controlul prețurilor la medicamentele eliberate pe bază de rețetă și la planurile private de sănătate, ceea ce a dus la o creștere a prețurilor cu 250% și, respectiv, 118%, potrivit datelor oficiale.

Chiar și experții care sunt de acord că sistemul de sănătate din Argentina avea nevoie de reforme spun că reducerile au fost atât de drastice și rapide încât au lovit ca un val uriaș, scrie Associated Press.

Una dintre luptele vizibile s-a purtat și se poartă încă la spitalul Garrahan, un spital pentru copii din Buenos Aires, unde personalul a protestat în mod repetat, ultima oară acum câteva săptămâni.

Guvernul, a explicat Facundo Cruz, aplică aceeași politică ca în cazul pensionarilor. „Așadar, crește salariile personalului medical sub rata inflației și le plătește mai puțini bani decât au nevoie pentru a trăi”, a spus acesta.

În plus, a spus Cruz, guvernul nu mai învestește noi bani în spitale. „Spitalele nu au provizii, nu au echipamente noi, așa că sistemul public se deterioreze treptat în ceea ce privește calitatea îngrijirii”, a spus Cruz.

Totul, în numele tăierilor de costuri

Cel puțin parțial, guvernul a justificat austeritatea invocând necesitatea de a tăia costurile în sectorul public, pe care l-a atacat în mod constant ca fiind ineficient și „umflat”.

„Când duce aceste lupte, guvernul câștigă atunci când se concentrează pe sistemul public, pe subvențiile publice, precum și pe costul politicii în structura statului. Din sondajele cu care lucrez, vedem că majoritatea societății aprobă reducerea cheltuielilor în politică, în sectorul public”, a explicat Cruz.

„Când guvernul spune că reduce finanțările într-o instituție pentru că există mulți angajați publici care nu lucrează în fiecare zi și doar vin și își primesc salariul, atunci societatea, sau cel puțin o parte a societății, acceptă acest argument”, a adăugat politologul. 

Problema pentru Milei se complică atunci când încearcă să vândă același argument în cazul sănătății sau educației. El a spus că vrea să reducă finanțarea pentru spitalul Garrahan pentru că are mulți angajați publici care nu fac nimic – reprezentanții spitalului au subliniat că staff-ul administrativ reprezintă doar 10% din totalul angajaților.  

„Dacă te uiți la reacțiile publice la aceste situații, în special la cea a spitalului Garrahan, atunci vezi că societatea este divizată”, a subliniat Cruz.

Forța protestelor a scăzut

2024 a fost un an al protestelor. Marile sindicate au organizat greve majore, blocând transporturile, fabricile, băncile și birourile din toată țara. Sindicatele din sănătate au organizat greve de 24 de ore, perturbând activitatea spitalelor și a școlilor publice. 

Studenții de la zeci de universități au ocupat clasele, atrăgând în unele cazuri intervenția polției, care a generat ciocniri violente.

Un protest a avut loc și în iunie anul acesta. O largă coaliție de profesori, medici, oameni de știință, activiști pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, feministe și pensionari au mărșăluit cu pancarte în apărarea sănătății, educației, drepturilor persoanelor cu dizabilități și drepturilor femeilor. 

Facundo Cruz crede că protestele nu au reușit în principala lor misiune, aceea de a bloca reformele lui Milei. 

„Nu au reușit. Anul trecut, au fost două sau trei proteste mari, care au fost multisectoriale, incluzând sindicate, studenți, profesori universitari, școli, lucrători din clasa de mijloc, copii, familii, mame. Dar guvernul a continuat cu programul său economic și nu s-a oprit, nu a dat înapoi în privința multor decizii pe care le-a luat”, a spus politologul. 

În ultimele șase sau opt luni, a observat el, aceste proteste și-au pierdut componenta multisectorială pe care o aveau anul trecut. 

Una dintre probleme a fost aceea că principalele sindicate nu au mai organizat greve: „Au încercat să cheme la grevă de câteva ori în acest an, dar au fost interpretate drept greve politice, nu sociale”. 

O constantă a rămas totuși. „În fiecare miercuri avem proteste privind pensiile în fața Congresului. În fiecare miercuri se repetă aceeași poveste. Forțele de securitate și poliția încearcă să oprească protestul, totul este haotic”, a spus Cruz. 

Cum a supraviețuit Milei?

Cruz a explicat că, din punctul său de vedere, Milei a beneficiat de două atuuri în mandatul său de până acum. Unul este economic și ține de rata scăzută a inflației. De asemenea, rata de schimb peso-dolar este destul de stabilă. 

„Sentimentul oamenilor este că banii pe care îi câștigă au aceeași valoare la sfârșitul lunii. Și atunci, o parte a societății vede acest lucru ca pe un scenariu economic stabil, cel puțin jumătate din societate se poate întreține cu banii pe care îi câștigă”, a spus el.

Al doilea pilon principal pe care se bazează Milei este că el reprezintă anti-Peronismul în Argentina, a explicat Cruz, cu referire la mișcarea dominantă de stânga din Argentina ultimilor 75 de ani, pornită de fostul președinte al țării, Juan Perón.

Milei, a subliniat Cruz, se prezintă ca un lider puternic, liderul care poate pune capăt Peronismului, în special Kirchnerismului (mișcarea politică construită în jurul soților Néstor Kirchner și Cristina Fernández de Kirchner, care au ocupat consecutiv funcția de președinți ai Argentinei).

„Jumătate din societate crede în asta și aprobă acest lucru, deoarece, din punct de vedere istoric, societatea argentiniană a fost divizată între Peronism și anti-Peronism. Așa că, dacă combinăm anti-Peronismul cu aceste două măsuri de stabilizare economică, atunci avem un președinte competitiv”, a observat politologul.

Chiar și așa, cota de aprobare a președintelui a rămas neașteptat de ridicată.

Potrivit LatAm Pulse, un sondaj lunar realizat de AtlasIntel pentru Bloomberg News, luna trecută, procentul de aprobare și dezaprobare a lui Milei a fost de 44%, în timp ce aproape 12% dintre respondenți erau nesiguri în privința acestuia. 

În contextul inflației în scădere și al unei monede stabile, Milei este, de asemenea, cel mai popular dintre liderii politici importanți din Argentina, cu 47%. Pentru Cruz, aceasta rămâne o reușită semnificativă. 

„Întrebarea pe care ne-o punem este cum reușește președintele să aplice politici economice atât de dure pentru multe sectoare sociale și să continue să aibă rezultate bune în sondaje”, a spus politologul.  

Reușita lui Milei e cu atât mai interesantă cu cât acesta este un președinte minoritar, care nu dispune de majoritate în Congres. 

„El este un președinte minoritar, cel mai minoritar președinte din istoria democrației recente din 1993. Și continuă să se descurce bine în sondaje și supraviețuiește politic. Deci, cred că aceasta este marea întrebare care este dificil de înțeles. La nivel internațional, dar și aici, la nivel național”, a spus Cruz.

Alegeri la toamnă

O situație mai clară a susținerii de care se bucură Milei va fi disponibilă la alegerile parțiale din octombrie, unde președintele speră ca partidul său, La Libertad Avanza, să câștige un număr de parlamentari – în orice caz, nu o majoritate. 

Votul din Congres 10 iulie, care a vizat creșterea pensiilor, a venit tocmai în febra precampaniei electorale.   

Senatul a mai aprobat cu acea ocazie o serie de proiecte de lege, printre care unul care obligă guvernul național să împartă o parte din veniturile sale, inclusiv o taxă pe combustibil, cu provinciile.

Voturile au reprezentat o înfrângere pentru Milei, ilustrând deteriorarea relațiilor sale cu guvernatorii provinciilor – încă puternici în Argentina, care este o republică federală.

Potrivit presei argentiniene, 10 guvernatori, care de obicei îl susțin pe Milei, au dat instrucțiuni senatorilor din provinciile lor să voteze în favoarea măsurilor.

Aceștia, scrie El Pais, au ales să îl sfideze pe președinte, nemulțumiți de faptul că guvernul nu a eliberat suficiente fonduri pentru provincii, dar și pentru că partidul lui Milei a ales să le facă concurență politică – inclusiv celor aliniați cu guvernul. 

Sondajele sugerează că, în octombrie, Milei își va crește numărul de parlamentari, dar că tot nu va avea majoritate, și va fi în continuare nevoit să negocieze politicile trecute prin Congres. 

Vestea bună pentru el este că Peroniștii, care reprezintă încă cel mai mare partid din Congres și au zeci de guvernatori și primari în toată țara, sunt în haos, iar condamnarea pentru corupție a fostei președinte Cristina Kirchner a blocat orice șansă de reînnoire.