Cum a ajuns noua generație să fie fascinată de Ceaușescu? Profesor: „Exact așa a fost văzut și Hitler – omul cu mână tare, gata să facă o revoluție fără violență”

Un sondaj recent arată că peste jumătate dintre români – în special tineri născuți după 1989 – privesc cu surprinzătoare indulgență regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu. Aproape 45% dintre tinerii între 18 și 29 de ani cred despre comunism că „a fost un lucru bun”, iar 66% dintre români îl consideră pe fostul dictator „un lider bun” pentru țară. Cum a ajuns dictatura un basm cu eroi pozitivi pentru mulți tineri și ce pot face părinții și profesorii pentru a le spune copiilor adevărul, înainte ca extremismul să prindă rădăcini?

„Pe vremea lui Ceaușescu, toți aveau loc de muncă și era mai bine ca acum”. Este o afirmație pe care o auzim astăzi tot mai des. Aparține, deseori, unor tineri care s-au născut după 1989, dar și celor care au prins anii de comunism de dinaintea lui 1980. Cei care au trăit anii ’80, cu frigul din apartamente și cozile interminabile la alimente, ar tresări auzind aceste vorbe.

Și, totuși, potrivit sondajului INSCOP prezentat în iulie 2025, astfel de percepții sunt departe de a fi izolate. 55,8% dintre români consideră că regimul comunist „a fost un lucru bun” pentru România, în timp ce doar o treime își declară dezacordul. Mai mult, 48,4% cred că înainte de 1989 se trăia mai bine, comparativ cu 34,7% care spun că se trăia mai rău. Paradoxal, aceiași respondenți recunosc covârșitor că în comunism libertatea lipsea (peste 80% admit asta), mâncarea era raționalizată (aprox. 96%), promovarea depindea de Partid, călătoriile peste graniță erau interzise și că regimul a comis crime împotriva umanității.

Nostalgia după epoca lui Ceaușescu pare să cântărească mai greu decât faptele istorice. Ce ne-a adus aici? Mihai Maci, lector la Universitatea din Oradea, explică de ce tinerii răspund contradictoriu când sunt întrebați „cum a fost comunismul”: unii zic „a fost bine”, alții „n-a prea fost”. „Cei care spun că a fost bine au fost crescuți de bunici care au făcut trecerea de la sat la oraș – au primit apartamente, locuri de muncă și o oarecare stabilitate. Cei crescuți de părinți născuți în anii ’70 vorbesc despre frig, cozi și frică – anii ’80 au fost perioada lipsurilor,” spune profesorul.

Citește continuarea articolului AICI.