„De ce tăiem costurile, ca să scăpăm de faliment? Atât de puțin a ajuns să însemne speranța unei națiuni?”. Cum vede noile măsuri fiscale unul dintre cei mai influenți investitori pe piața de capital din România

România are nevoie de proiecte mari, făcute public, cu efecte măsurabile, cu ținte trimestriale, întâlniri lunare de raportare, înregistrate video și disponibile publicului într-o transparență totală, spune, într-o discuție cu HotNews, Andrei Siminel, unul dintre cei mai influenți antreprenori și investitori de pe piața de capital din România.

Andrei Siminel este cunoscut drept director general și reprezentant pentru România al fondului american de investiții New Century Holdings (NCH). 

De peste 25 de ani, conduce și administrează portofolii semnificative de fonduri de investiții (Broadhurst, Lindsell Enterprises), cu investiții de sute de milioane de euro în România, atât în companii listate, cât și private, din domenii precum industrie, servicii financiare, imobiliare, agribusiness și media.

– România a adoptat un prim pachet fiscal destul de dur, care include creșteri de taxe, dar și reforma aparatului de stat. Cum „citiți” acest pachet ca investitor? Va redresa economia în cele din urmă?
– Abordarea curentă, respectiv creșterea taxelor și scăderea costurilor, este naturală, dar fără merite. Poate și de aceea este greu de implementat. Dacă însă ar fi fost completată prin adăugarea unor planuri de țară, atunci motivația ar căpăta alte valori. Și avem multiple exemple în acest sens. 

De exemplu: în anii ‘80 sufeream de foame, dar ne era promovată societatea comunistă; în anii ‘90 aveam greve, falimente, dar merita să suferim pentru speranța capitalistă; în anii 2000 munceam pentru integrarea în UE; în anii 2010 speram la salarii ca în Vest. China are „Belt and Road Initiative”, SUA vine cu „Make America Great Again”.

Și noi de ce să tăiem costurile? – ca să scăpăm de faliment? Adică atât de puțin a ajuns să însemne speranța unei națiuni? Cred că fenomenul Georgescu ne-a învățat că un proiect mare adună energii uriașe doar prin enunțarea acestuia, chiar dacă rezolvările sunt greșite!

Transparență totală

O soluție în acest sens este ca guvernul să se erijeze în port-stindardul unui sistem de proiecte de țară, propuse și implementate la nivelul fiecărei direcții din fiecare minister. Proiecte făcute public, proiecte cu costuri mici, efecte măsurabile, ținte trimestriale, totul afișat pe internet, întâlniri de raportare lunare, înregistrate video și disponibile publicului – transparență totală. 

În câteva luni se va vedea clar ce șefi de instituții sunt capabili, ce instituții merită susținute. Dar cel mai important aspect este că se va înlocui abordarea de tipul „să fie mai bine”, „ne prefacem că lucrăm”, „să tăiem ca să nu falimentăm” – cu proiecte.

Un alt standard de valoare care ar putea schimba fața României. „O mie de proiecte. O altă Românie” – ar putea să fie proiectul României.

„Banii nu trebuie taxați, întrucât se «sperie» și fug”

– Spuneți că, urmare a creșterii taxării, banii se vor muta? Detaliați, vă rog. Au existat mutări și în cazul creșterilor anterioare ale TVA (când a urcat la 24%)?
– O fabrică, un atelier, un ziar, o benzinărie etc. nu se pot muta în altă țară; TVA-ul poate să închidă unele dintre aceste operațiuni, dar nu le va muta nimeni. Banii însă se mută instant; 5 țări în 5 zile! Se mută acolo unde le este „bine”. De aceea banii nu trebuie taxați, întrucât se „sperie” și fug; banii sunt ca apa – se scurg acolo unde le este bine.

– Ați proiectat un scenariu în care banii se mută din România către platforme greu de controlat fiscal; ce date sau observații susțin această analiză?
– Reclamele agresive făcute de platforme gen eToro, Trading 212, Saxo etc.; dacă nu ar primi clienți, nu ar face reclamă timp de ani de zile.  Dar și grupurile de profil care promovează intens astfel de alternative spun asta, ca și diverși cunoscuți, clienți, oameni cu care discut investiții sâmbăta la o cafea.

Platformele de tranzacționare care nu raportează și care nu pot fi controlate

– Dacă banii se mută pe platforme de tranzacționare, cine pierde și cine câștigă?
– Dacă banii se mută, de exemplu, la Trading 212, atunci câștigă Trading 212 și cel care își mută banii într-o zonă cu taxe nedeclarate (practic zero). Sunt sute de astfel de platforme care nu raportează și care nu pot fi controlate de autoritățile locale.

Pierde bursa, pierd băncile locale, pierd brokerii locali. Pierd companiile care vor să se finanțeze pe piața locală, întrucât banii sunt „plecați”. Pierde guvernul care vrea să vândă pachete minoritare, întrucât nu are cine să cumpere, iar cei care ar cumpăra văd o piață mică și fără lichiditate.

– Care ar fi efectul asupra tranzacțiilor bursiere?
– Îmi spunea un cunoscut, săptămâna trecută, că folosește TradeVille pentru BVB și Trading 212 pentru dețineri internaționale, întrucât acolo nu declară taxele. I-am spus că în 4-5 ani brokerii mari internaționali vor fi siliți să raporteze tranzacțiile – și atunci se va trezi cu penalități și anchetă penală. Este mai inteligent să profite de taxele mici la tranzacțiile oferite de brokerii locali la BVB și pe piețele internaționale și să doarmă liniștit. Un somn bun contează în business!

Dacă însă cresc taxele, ce o să îi mai spun? Cred că va prefera să compenseze nesomnul cu câștigul din taxe. 

Guvernul nu are oameni specializați pe piața de capital

– O altă idee/propunere pe care am reținut-o a fost creșterea cu 30% a impozitului (brokeri locali și străini). Detaliați, vă rog.
– Guvernul are nevoie de bani și nu are oameni specializați pe piața de capital care să înțeleagă problematica specifică. Ca urmare, vor trata totul „la grămadă”. 

De aceea am propus un compromis, respectiv să crească taxele cu 30% (și pentru brokeri locali, și pentru cei internaționali). Ca orice compromis, face și rău, dar face și bine.

Elveția Balcanilor

– De ce considerați importante exemplele Cipru, Malta, Belgia, Luxemburg, care au taxe zero pe câștigurile de pe piața de capital? Poate deveni România o Elveție a Balcanilor?
– Bulgaria, Serbia, Ungaria, Ucraina și Moldova se uită cu admirație la economia și stabilitatea României. Efortul de a converti România în Elveția Balcanilor merită un plan de țară în domeniul pieței de capital. Guvernul poate să atribuie ASF-ului această misiune, din care și BVB-ul trebuie să facă parte. Raportări lunare, întâlniri cu toți cei care pot contribui cu idei, totul disponibil live pe internet – un mandat pentru 2 ani, cu target-uri trimestriale. 

În acest context face sens ca statul să ofere taxe zero pentru piața de capital. Sumele pe care le pierde sunt minore, dar spiritul care se câștigă poate să fie un model pentru toată economia.

Ca urmare a acestui proiect, va ajunge însă România o Elveție locală? Este nevoie de multe proiecte ca să se ajungă la o astfel de țintă, dar în acest proces se mobilizează energii și se rezolvă probleme.

– Ce alternative vedeți la creșterea taxării pentru ca statul să-și atingă obiectivele bugetare fără a destabiliza piața de capital?
– Să adauge spirit, viziune. Lecția Georgescu! „Industria calului” este o aberație… dar dacă s-ar veni cu propuneri care să fie ancorate în realitate, atunci românii pot să facă minuni.

„Fiecare direcție din fiecare minister trebuie să propună câte un plan pe direcția de care se ocupă”

– Care ar fi, în opinia Dvs., mixul ideal de politici fiscale pentru stimularea pieței de capital?
– Fiecare direcție din fiecare minister trebuie să propună câte un plan pe direcția de care se ocupă. Ceva cu costuri mici, dar care să facă o diferență. Totul vizibil, totul afișat, totul asumat.

Încă de când se vor propune ideile, o să se vadă care direcție are oameni de valoare care sunt angrenați și știu. Evoluția lunară va arăta și cine lucrează cu adevărat, dar și cine trebuie să plece. 

De exemplu, implementarea AI în analiza datelor financiare ale companiilor pentru a preveni frauda fiscală (probabil deja există un asemenea proiect, dar faptul că devine asumat, cu ținte și este vizibil pentru toată țara, schimbă percepția).

– Cum vedeți evoluția pieței bursiere românești în următorii 2-3 ani, în contextul acestui posibil val de fiscalizare?
– Politicienii vorbesc, oamenii de business fac. Dar asta nu înseamnă că politicienii sunt nepricepuți și de aceea nu fac – dimpotrivă, cred că sunt persoane foarte-foarte capabile -, dar care au învățat că dacă schimbă regulile jocului atrag inamici și își pierd susținerea. 

De aceea încearcă să facă schimbările cu precauție, consultând mereu votanții – și asta le reduce viteza de acțiune. Valul naționalist în care trăim impune însă viteză și răspundere și de aceea cred că politicienii se vor adapta și vor implementa taxe mici pentru piața de capital, care să prevină plecarea banilor.