Nu se putea rezolva nimic în trei ore pentru că tactica lui Putin de a tergiversa discuțiile cu SUA e în deplin acord cu scopul său ca Ucraina să nu mai existe liberă, iar acest scop e la rându-i în acord cu strategia de secole a Rusiei de a agresa și de a anexa. Asta trebuie să înțeleagă Europa, scrie Ioan Stanomir, profesor la Universitatea București într-o opinie publicată în HotNews.

„Întâlnirea din Alaska intre Preşedintele Trump şi Vladimir Putin a confirmat, dincolo de eticheta oficială, inexistenţa unui acord ȋn marginea conflictului din Ucraina. Poziţia de inflexibilitate a Rusiei se menţine şi, o dată cu ea, hotărârea de a atinge, prin forţa armelor, obiectivul politic niciodată abandonat: reducerea Ucrainei la statutul de protectorat ȋn cadrele unui imperiu rus extins.

Conversaţia din Alaska a indicat, fără orice ambiguitate, absenţa voinţei Rusiei de a imagina un compromis rezonabil. În pofida stării deplorabile a economiei sale, ȋn pofida incapacităţii de a avansa semnificativ pe front,Vladimir Putin este pregătit să mizeze pe o dublă tactică: prelungirea războiului şi angajarea unui dialog cu Statele Unite a cărui unică finalitate sa fie obţinerea unui răgaz de timp necesar ofensivelor sale.

„Iată ţinta pe care Rusia nu a putut-o atinge ȋn Alaska”

Şi poate că de aceea iluziile sunt mai periculoase ca oricând. Regimul de Moscova rămâne ataşat unei viziuni care face imposibilă acomodarea negociată. Scenariul rus este acela al unei cedări teritoriale şi de suveranitate- iată ţinta pe care Rusia nu a putut-o atinge ȋn Alaska.

Pacea din Ucraina nu poate fi adusă, ca prin miracol, prin gestul miraculos al unei intâlniri de câteva ore. Pentru regimul Putin atacul lansat ȋmpotriva vecinului său nu este un accident, ci continuarea unei politici seculare de anexiune şi de agresivitate. Putin şi acoliţii săi nu caută pacea, ci validarea unui statut de grandoare imperială.

Statele Unite sunt şi rămân centrul Occidentului şi naţiunea- hegemon fără de care ordinea  atlantică nu poate fi imaginată. Pentru administraţia Trump momentul alegerilor va veni şi, o dată cu el, necesitatea stabilirii drumului de urmat.

Ziua de ieri din Alaska dezvăluie şi amploarea irelevanţei strategice europene. Edificiul continental este subminat, fatal, de absenţa acelei puteri militare pe care un discurs de decenii a socotit-o ca un vestigiu al epocii de război rece.

Dar realitatea, citită ȋn  termeni aronieni, nu are nimic ȋn comun cu aceste proiecţii edulcorate ale pacifismului. Poziţia globală depinde de asumarea angajamentului militar. Doar ȋnarmarea poate permite descurajarea.

Pacea ȋn Ucraina poate fi altceva decât o capitulare doar  ȋn măsura  ȋn care ea va garanta  viabilitatea Ucrainei ca stat. Durata lungă a conflictului de acum se cere raportată la un viitor al tensiunii şi incertitudinii. Istoria este ȋn mişcare şi destinele noastre sunt marcate de timpurile tulburi ale rivalităţilor şi războaielor”.