Slab genetic sau semn de boală? Analize esențiale pentru un copil care nu ia în greutate

Tot mai mulți părinți observă că, deși mănâncă aparent „normal”, unii copii rămân subponderali. Explicăm pragurile care definesc subponderalitatea, diferențele dintre a fi „slab genetic” și a fi slab din cauză de boală, analizele de bază și momentele-cheie în care este indicat un consult endocrinologic, pe baza celor mai noi date științifice.

Organizația Mondială a Sănătății estimează că 190 de milioane de tineri între 5 și 19 ani trăiesc cu un indice de masă corporală (IMC) sub -2 DS față de media vârstei și sexului. În același timp, Centrul pentru Control și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC) consideră subponderalitate orice IMC sub percentila 5 pe curbele sale pentru 2-19 ani. Pentru o greutate și o dietă echilibrată și sănătoasă, care sunt esențiale pentru tratarea sau prevenția multor afecțiuni, cât și pentru starea ta generală de bine, există și Centrul de Medicina Stilului de Viață. Echipa multidisciplinară a Centrului va evalua, trata și monitoriza problemele de sănătate, oferind soluții integrate și personalizate aplicate pe șase paliere: nutriție, psihologie, somnologie, abuz de substanțe, activitate fizică și mindfulness. Pentru că în spatele kilogramelor lipsă pot sta însă factori genetici, boli cronice sau tulburări de alimentație; o evaluare structurată este esențială pentru a preveni întârzieri de creștere și complicații.

Cum poți ști că e „prea slab”?

Primul reper: curba de creștere și linia „–2”. Medicii notează greutatea și înălțimea pe un grafic standard (OMS) care are mai multe linii paralele. Linia de jos, marcată „–2 DS” (două deviații standard sub medie), este hotarul subponderalității. Dacă punctul copilului cade sub acea linie, înseamnă subponderal; dacă trece sub linia „–3”, vorbim de subponderal sever.

Exemplu concret: pentru o fată de 14 ani și 1,60 m, sub aproximativ 41 kg (IMC ≈ 16) ar plasa-o sub linia „–2”, deci subponderală.

„Regula percentilei 5” (metoda CDC). Americanii folosesc un grafic ușor diferit, împărțit pe percentile. Dacă IMC-ul copilului este sub percentila 5, înseamnă subponderalitate. Practic, pe grafic se caută linia etichetată „5%”; orice valoare sub ea ridică un semn de întrebare.

„Faltering growth” – când curba se prăbușește

Nu contează doar unde este punctul astăzi, ci și cum s-a mișcat în timp. O scădere de cel puțin o linie (≈ 1 DS) sau coborârea a două benzi percentile în 3-6 luni indică „faltering growth” – adică organismul nu mai câștigă în greutate cum ar trebui. Este momentul pentru analize și un plan nutrițional.

De ce este important să intervenim devreme

La nivel global, efectele asupra adolescenților includ pubertate întârziată, menstruații neregulate și oase fragile pe viață, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. O greutate prea mică în anii de creștere poate reduce densitatea osoasă cu până la 10% și dublează riscul de fracturi până la vârsta adultă, notează PMC (PubMed Central – arhiva digitală gratuită de articole științifice gestionată de National Library of Medicine din Statele Unite).

Ce pot face părinții, pas cu pas

1. Cântăriți și măsurați lunar; păstrați valorile într-un tabel sau aplicație.
2. Dacă punctul cade sub linia „–2” sau sub percentila 5, programați un consult pediatric sau nutrițional.
3. Urmăriți evoluția: o scădere bruscă a curbei de greutate/IMC impune analize de sânge de bază (hemoleucogramă, fier, hormoni tiroidieni).
4. La stagnare > 6 luni sau scădere rapidă, adăugați investigații pentru malabsorbție (anticorpi anti-gluten) și discutați despre un eventual consult endocrinologic.
5. Sprijiniți copilul emoțional: presiunea de a „arata bine” poate duce la restricții alimentare ascunse; o discuție deschisă și, la nevoie, psihoterapie previn complicații grave.

Pe scurt: uitați-vă unde se află copilul pe grafic și cum se mișcă în timp. Sub linia „–2” sau sub percentila 5? E momentul să acționați. Dacă linia coboară brusc, cu atât mai mult. Intervenția timpurie, nutrițională și, dacă e cazul, endocrinologică, protejează creșterea, oasele și starea psihică pe termen lung.

Slab genetic sau semn de boală? Cum deosebim constituționalul de patologic

Constitutional Thinness (CT) descrie adolescenții cu IMC scăzut, dar cu stare de sănătate bună, pubertate și markerii biologici normali, notează PubMed. Ei au istoric familial de slabi constituțional (sau cu construcție longilină) și nu prezintă amenoree, anemie sau deficit de vitamine.

În contrast, scăderea ponderală patologică se asociază adesea cu stări de oboseală, tulburări gastrointestinale sau modificări hormonale. Anorexia nervoasă, de exemplu, implică frica intensă de îngrășare și restricția alimentară severă, având cea mai ridicată mortalitate dintre bolile psihice după supradozele de opioide, potrivit Mayo Clinic.

De multe ori, tabloul este complicat de anxietate sau depresie, motive pentru care ghidurile recomandă screening psihologic la orice adolescent subponderal. Semnale de alarmă pentru cauze organice includ diaree cronică, dureri abdominale, febră sau istoric familial de boli autoimune – indicii ce impun explorări suplimentare.

Analize esențiale pentru un adolescent care nu ia în greutate

Evaluarea începe cu hemoleucogramă, VSH/CRP, profil hepatic și renal, ionogramă și test de urină, pentru a exclude infecții, anemii sau insuficiențe organice. Se adaugă testele hormonale (TSH, FT4) și dozarea IGF-1, dacă există suspiciune de afectare tiroidiană sau deficit de hormon de creștere. Screeningul pentru boala celiacă prin anticorpi IgA anti-tTG este standard atunci când adolescentul consumă gluten. Coprocultura, examinarea parazitologică și testul de absorbție a grăsimilor se recomandă la diaree prelungită.

În formele severe, Jurnalul de Gastroenterologie și Nutriție Pediatrică 2023 propune evaluarea densității minerale osoase și determinarea vitaminei D, plus ecografie abdominală în funcție de simptome. Important: majoritatea testelor se personalizează pe baza anamnezei și examenului clinic.

Rolul endocrinologului: când este necesar un consult de specialitate

Pediatrul trimite la endocrinologie dacă:

• băiatul nu prezintă niciun semn pubertar până la 14 ani sau fata până la 13 ani;
• greutatea stagnează 10 luni (sau mai mult de atât) în afara unei cauze evidente;
• curba de creștere coboară sub −2 DS sau traversează în jos două percentile;
• apar semne hormonale: tahicardie, tremor (hipertiroidism) sau poliurie/polidipsie (diabet).

Endocrinologul poate indica teste suplimentare (profil cortizol, hormoni sexuali, rezonanță magnetică hipofizară) și, la nevoie, inițiază terapie de substituție hormonală ori tratamentul tulburărilor de pubertate. Evaluarea timpurie previne osteopenia, tulburările de fertilitate și impactul psihosocial al întârzierii dezvoltării sexuale.

Nutriție, stil de viață și suport psihologic

Pentru adolescenții sănătoși, dar subponderali, strategia de bază vizează creșterea aportului caloric prin trei mese regulate și două gustări consistente, evitând totuși zaharurile „goale”.

Alimentele bogate în grăsimi bune (nuci, avocado, ulei de măsline), proteine de calitate și lactate integrale contribuie la câștig ponderal fără exces de zahăr. În caz de apetit redus, se pot adăuga „fortifianți” casnici: pudră de lapte degresat, semințe măcinate, ulei vegetal la supe.

Exercițiul fizic moderat (yoga, înot) stimulează pofta de mâncare și masa musculară, dar antrenamentele intense necesită aport proteic suplimentar. Nu în ultimul rând, psihoterapia cognitiv-comportamentală este recomandată când imaginea corporală negativă sau anxietatea mențin greutatea scăzută. Obiectivul realist în cazul unui adolescent subponderal este 0,5-1 kg/lună, monitorizat de medic și nutriționist.