VIDEO Cea mai mare fabrică de radare militare din Europa, văzută la fața locului. „Dacă o echipă întâmpină o problemă în hală la producție, apasă un buton”
Am vizitat, în sudul Parisului, cea mai mare fabrică de radare militare din Europa: Thales. Eficiența, în economia contemporană, începe să însemne flexibilitate și optimizări, nu neapărat grandoare.
- Deplasarea HotNews la fabrica Thales a fost plătită de redacție. HotNews nu acceptă deplasări plătite de companii, guverne sau alte entități.
În fabrica Thales de la Limours, la 40 de kilometri sud de Paris, lucrează peste 1.800 de oameni. Compania continuă să angajeze. Acum câțiva ani erau 1.100 de angajați, dar războiul din Ucraina a accelerat nevoia statelor de a se dota cu senzori noi și moderni, capabili să detecteze chiar și cele mai noi amenințări: dronele mici și ieftine.
„În 2023 produceam 9 radare pe an. Acum, anul acesta, suntem la 35 de radare producție pe an. Așa vom continua și în anii ce urmează”, spune Peter Terpstra, directorul Thales care s-a ocupat de regândirea operațiunilor din fabrică, schimbare ce a permis sporirea producției.
Când șefii sunt „la dispoziția” oamenilor lor
Creșterea producției nu s-a făcut prin deschiderea de noi posturi de fabricație, ci doar din optimizarea operațiunilor și a fluxurilor de muncă. De la 55 de zile necesare pentru a finaliza un radar, s-a ajuns la 21 de zile.
Dar asta a însemnat implicarea tuturor. Iar șefii au devenit mai puțin șefi. În sensul în care ei deservesc, la propriu, pe cei care sunt la „banda de producție”.
„Acum dacă o echipă întâmpină o problemă în hală la producție, apasă un buton și cineva din management e obligat, instant, să lase tot și să rezolve situația. Are termen să vină în hală în 30 de minute”, spune directorul Terpstra.
Hala Faraday și cei câțiva muncitori
„Înainte aveam termene de livrare de 24 de luni când cineva comanda un radar. Acum, la nevoie, putem livra și în 6 luni”, explică reprezentantul companiei.
Când am intrat în hala Faraday unde e practic linia principală de producție a radarelor Thales am rămas surprins de cât de puțini oameni lucrează acolo.
În total cred că am numărat vreo 20-30 de persoane, bărbați și femei, majoritatea destul de tineri. Și nici roboți care să suplinească factorul uman nu am văzut.
La un capăt al halei, pe un ecran gigant, apărea scris 24/35. Adică până în octombrie fabrica a terminat 24 de radare, iar până la final de an va ajunge la 35 de astfel de echipamente produse. E greu de crezut că se fabrică atâtea când în hala principală vezi așa de puțini angajați.
„Majoritatea celor care lucrează la radare sunt în spatele cortinei”, spun reprezentanții companiei. Adică sunt inginerii care lucrează la micile componente sensibile și de înaltă tehnologie, la testarea minuțioasă și la dezvoltarea programelor software, „creierul” care face ca noile radare să poată distinge de la sute de kilometri distanță între frunze, păsări și drone.
În spatele ”pălăriei” sunt componentele, iar în acestea sunt știința și priceperea. Dar, pentru ca totul să poată fi creat și, în final, asamblat, organizarea e cuvântul cheie.
Câteva ore mai târziu, i-am văzut și pe „cei invizibili”. Ieșiseră la prânz, în soarele blând de octombrie, în jurul unui food truck amplasat în curtea dintre clădiri. Erau zeci și zeci de angajați, marea majoritate tineri.
Camerele surde
Uzina are și patru camere speciale unde sunt testate în detaliu antenele radar produse.
Camerele anecoide, „camere surde” cum le numesc cei care lucrează acolo, sunt camere care sunt izolate complet de exterior din punct de vedere acustic și electromagnetic.
Când intri aici, se închide ușa în spatele tău. Nu mai auzi nimic, nici o urmă de ecou.
În liniștea unui planete exterioare vieții, o persoană care stă aici liniștită își aude propria inima cum bate și sângele care circulă prin corp.
„Aici testăm, cu o antenă specială, fiecare diodă din radar și ne asigurăm că fasciculele radar sunt perfect formate în spațiu. Testele durează cam o săptămână”, spune Peter Terpstra.
Ținte întâmplătoare
Fabrica de radare nu a fost amplasată întâmplător la Limours, la 30 de kilometri sud-vest de Paris.
Limours e destul de aproape de aeroportul Paris-Orly, așa că pe deasupra trec încontinuu aeronave civile, dar și militare. Traficul aerian din zonă, practic, oferă material de studiu gratuit pentru a testa radarele în exterior.
„Ne plac aceste ținte întâmplătoare”, spune, zâmbind, Terpstra.
Pe lângă clădiri, deasupra clădirilor, pe turnuri înalte special ridicate, peste tot în exteriorul fabricii sunt amplasate radare de diferite feluri care se rotesc.
Radare terestre, radare pentru nave de război, radare mici sau radare care să acopere o țară întreagă – sunt produsele ajunse practic la testarea finală, iar în exterior producătorul le testează în condiții reale.
„Vedem tot ce mișcă în aer până la Bordeaux, chiar și mai departe”
Un alt motiv pentru care fabrica a fost amplasată acolo la Limours este că stă practic pe marginea unui mic deal, iar lângă se întinde o vale de câțiva kilometri. La capătul ei, producătorul a instalat o serie de antene și de echipamente cu care testează radarele scoase pe poarta fabricii.
„Le testăm să vedem cum reacționează la bruiaj, la interferențe, vedem cum funcționează modulele IFF, Identify Friend-or-Foe (n.r. sistemul de identificare prieten – inamic). Locul e perfect pentru așa ceva”, spune Terpstra.
În direcția văii de lângă fabrica de la Limours se află Bordeaux, la circa 470 de kilometri. E mai mult decât distanța Cluj – Iași, în linie dreaptă, de 430 de km. Un astfel de radar pus la Deveselu poate veghea granița dinspre nord-est a României.
„Vedem tot ce mișcă în aer până la Bordeaux, chiar și mai departe”, spune Terpstra.
Imagini din fabrică, de la interior și din exterior, cadre din „camerele surde” și detalii despre radarele pe care le fabrică Thales și modelul pe care îl propune României, în videoreportajul de mai jos:
INTERVIURILE HotNews.ro