Regiunile sudice ale Italiei sunt printre cele mai sărace din zona euro, însă creșterea PIB-ului în zonă și numărul locurilor de muncă nou create depășesc acum performanțele nordului țării și oferă încredere, arată o analiză Reuters. Economia este ajutată de alocările din PNRR.

Timp de decenii, italienii din sudul țării și-au părăsit orașele natale, din Calabria sau Sicilia, pentru a pleca spre nordul industrializat sau în străinătate.

Acum însă, un număr tot mai mare de migranți sunt atrași înapoi de perspectivele de angajare îmbunătățite și de proiectele de infrastructură, oferind speranța că diferența cronică de bogăție dintre regiunile Italiei ar putea începe în sfârșit să se reducă.

Italia are a treia cea mai mare economie din zona euro, dar regiuni precum Sicilia, Campania și Calabria se numără printre cele mai sărace din zona monetară, arată datele Eurostat.

O redresare durabilă în sud ar stabiliza fluxurile migratorii interne, îmbunătățind serviciile publice și oferind un impuls competitiv Italiei în ansamblu, scrie Reuters.

Cifre promițătoare

Cristian Imprescia, un geolog în vârstă de 52 de ani care s-a întors în Sicilia natală în 2019, după ani petrecuți în orașe din nord, de la Genova la Bolzano, a declarat că dezvoltarea infrastructurii în sud i-a asigurat un flux constant de muncă în domeniul studiilor de teren pentru căi ferate și alte proiecte.

„Primesc atât de multe propuneri încât abia pot ține pasul”, a spus el.

Creșterea economică din sudul Italiei, cunoscut sub numele de „Mezzogiorno”, a depășit restul țării pentru al treilea an consecutiv în 2024, susținută de o creștere a construcțiilor legate de Planul de redresare post-COVID-19 al Uniunii Europene (PNRR).

Regiunea, considerată mult timp „înapoiată” de mulți din nord, dă acum semne de revigorare.

Produsul intern brut al sudului a crescut cu 8,6% între 2022 și 2024, depășind creșterea de 5,6% înregistrată în restul țării în acea perioadă, potrivit datelor institutului italian de cercetare SVIMEZ, specializat în analiza economiei sudului.

„O astfel de performanță susținută nu s-a mai înregistrat de zeci de ani”, a declarat directorul SVIMEZ, Luca Bianchi.

Alocarea PNRR pentru Italia va totaliza aproximativ 194 de miliarde de euro între 2021 și sfârșitul programului în 2026.

Cel puțin 40% sunt alocați sudului, care reprezintă aproximativ o treime din populația Italiei de 59 de milioane de locuitori și doar 22% din producția sa.

Ocuparea forței de muncă în regiune a crescut cu 2,2% anul trecut, cu mult peste media națională de 1,6%, deoarece locurile de muncă în industria construcțiilor au crescut cu 6,9%, arată datele biroului național de statistică ISTAT.

Între timp, numărul italienilor din sud care lucrează în regiunile din centrul și nordul țării a scăzut cu 3,6% în 2023, potrivit SVIMEZ, indicând o schimbare în modelele de migrație.

Datele preliminare sugerează că tendința a continuat în 2024, deși oprirea tendinței profund înrădăcinate de emigrare din sud va fi o sarcină herculeană, scrie Reuters.

Aproximativ 241.000 de italieni din sud s-au stabilit în centrul și nordul țării în 2023-2024, arată datele ISTAT, aproape dublu față de numărul celor care s-au mutat în sens invers.

Infrastructura socială

Directorul SVIMEZ, Bianchi, a afirmat că fondurile UE stimulează cererea în sud, dar că o redresare pe termen lung necesită investiții în ceea ce el numește „infrastructura socială”, cum ar fi școlile, asistența medicală și îngrijirea copiilor.

„Migrația nu este determinată doar de datele economice, ci și de modul în care oamenii își percep viitorul”, a afirmat el.

Andrea Falzone, un arhitect sicilian în vârstă de 61 de ani, a părăsit orașul Bologna din nordul Italiei în 2023 pentru a se întoarce pe insula natală, unde lucrează acum la proiecte de construcție de infrastructură de transport.

„Vorbim despre investiții de zeci de miliarde de euro în următorul deceniu. Cu astfel de sume cheltuite, lucrurile trebuie să se schimbe”, a afirmat Falzone.

În prezent, el lucrează la un proiect de modernizare a căii ferate dintre Palermo și Catania, cele mai mari orașe din Sicilia.

Webuild, cea mai mare companie de construcții din Italia, este implicată în 19 proiecte majore de infrastructură în regiunile sudice Calabria, Campania, Puglia și Sicilia, cu 8.700 de angajați direcți sau indirecți.

Printre acestea se numără o linie feroviară de mare viteză între Salerno, la sud de Napoli, și Reggio Calabria, și o autostradă de aproape 500 de kilometri de-a lungul coastei ionice între Puglia și Calabria.

Cel mai mare proiect

Cu toate acestea, cel mai ambițios și mai mediatizat proiect planificat este construirea celui mai lung pod cu o singură deschidere din lume, peste Strâmtoarea Messina, care va lega Sicilia de continent, la un cost de 13,5 miliarde de euro.

Webuild conduce un consorțiu de companii implicate în proiect, printre care se numără grupul spaniol Sacyr și compania japoneză IHI. Susținătorii proiectului afirmă că acesta ar putea genera peste 100.000 de locuri de muncă pe durata celor șapte ani de construcție.

Criticii, care încearcă să blocheze proiectul, contestă aceste estimări, avertizând că podul ar putea dăuna mediului și spunând că banii ar fi mai bine cheltuiți pe proiecte de îmbunătățire a serviciilor publice deteriorate din Sicilia.

Raffaele Girlando, în vârstă de 24 de ani, din Ragusa, Sicilia, studiază ingineria construcțiilor la Universitatea Politecnico din Milano. El dorește să se întoarcă acasă și să lucreze la pod.

„Podul Messina este un vis pe care îl am de când eram copil”, a spus el. „Din punct de vedere ingineresc, este o provocare de talie mondială, iar ca sicilian, ar fi și o sursă de mândrie și de interes reînnoit pentru regiunea noastră.”

Odată cu îmbunătățirea perspectivelor de angajare în sud, migranții își pot permite acum să ia în considerare și alte avantaje ale regiunii, precum clima însorită, ritmul de viață mai lent și costurile de trai mai mici, scrie Reuters.

Falzone, arhitectul sicilian, s-a mutat înapoi în Caltanissetta, în centrul insulei, după ce proprietarul i-a dublat chiria pentru apartamentul său cu două camere din Bologna la 1.000 de euro pe lună.

„A devenit imposibil să mă descurc din punct de vedere economic, așa că am insistat să fiu transferat înapoi în Sicilia, unde pot sta în propria mea casă, alături de familia mea”, a spus el.