Viitorii refugiați climatici cer ONU să le recunoască calitatea de națiune, chiar dacă pământul lor va fi acoperit de ape

Creșterea neîncetată a oceanelor și mărilor ar putea șterge de pe hartă insule precum Maldivele sau Tuvalu. Ce soartă îi așteaptă pe locuitorii acestor teritorii?, avertizează malaymail.com.

Scenariul nu mai aparține domeniului science-fiction. Schimbările climatice generează o criză internațională de amploare, punând în pericol existența unor popoare care riscă să-și piardă atât teritoriul, cât și identitatea națională.

„Este cea mai profundă dramă pe care o poate trăi un popor, o țară sau o națiune”, a subliniat pentru AFP Mohamed Nasheed, care a condus anterior Maldivele.

Cifrele alarmante ale specialiștilor climatici

Conform analizelor experților ONU pe probleme de climă, nivelul apelor mondiale a urcat deja cu 15-25 de centimetri de la începutul secolului XX, iar această creștere capătă un ritm din ce în ce mai alert, în special în regiunile tropicale. Dacă această evoluție persistă, oceanele s-ar putea ridica cu aproape un metru în jurul arhipelagurilor din Pacific și Oceanul Indian până la sfârșitul acestui secol.

O situație fără precedent în istorie

Deși în trecut state au dispărut în urma conflictelor armate, istoria nu consemnează cazuri în care țări să fi fost complet eliminate din cauza creșterii nivelului apelor marine sau a altor fenomene meteorologice extreme, observă Sumudu Atapattu de la Universitatea Wisconsin din Madison.

Un studiu menționat de Grupul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice al ONU prevede că cinci națiuni – Maldive, Tuvalu, Insulele Marshall, Nauru și Kiribati – ar putea deveni improprii pentru locuire până în 2100, generând 600.000 de refugiați climatici fără cetățenie.

În Maldive, Guvernul s-a angajat în proiecte ambițioase de adaptare. Insula artificială Hulhumalé , recuperată în apropierea capitalei Malé, găzduiește acum aproximativ 100.000 de oameni și se ridică la 2 metri deasupra nivelului mării – practic dublul înălțimii majorității insulelor locuite. Această minune inginerească reprezintă unul dintre cele mai ample proiecte de adaptare la schimbările climatice din lume, cu infrastructură ridicată, sisteme de drenaj îmbunătățite și protecții costiere consolidate.

De ce se scufundă Tuvalu

Vulnerabilitatea Tuvalu la schimbările climatice, în special la creșterea nivelului mării, este înrădăcinată în structura sa geografică, scrie Earth.org.. Cuprinzând nouă atoli și insule de corali joase, Tuvalu se confruntă cu dubla amenințare a încălzirii globale și a topirii ulterioare a calotelor glaciare polare și a ghețarilor. Grupul interguvernamental de experți privind schimbările climatice (IPCC) raportează o creștere accelerată a nivelului mării la nivel global care afectează mai ales statele insulare mici.

Pe lângă creșterea nivelului mării, Tuvalu este din ce în ce mai afectat de fenomene meteorologice tot mai frecvente și severe, cum ar fi cicloanele și valurile de furtună. Aceste evenimente erodează și mai mult echilibrul delicat al ecosistemelor insulei, făcând viața din ce în ce mai precară pentru locuitorii săi.

Implicații pentru viitor

Scufundarea insulei Tuvalu are implicații profunde pentru comunitatea globală și servește drept avertisment pentru ce s-ar putea întâmpla dacă nu se iau măsuri urgente pentru atenuarea schimbărilor climatice. Pierderea insulei Tuvalu nu numai că ar strămuta populația sa, ci ar eradica și întreaga moștenire culturală și istorie

Provocarea redefinării conceptului de stat

Convenția de la Montevideo din 1933 stabilește clar elementele fundamentale ale unui stat: un teritoriu delimitat, o populație stabilă, un guvern funcțional și abilitatea de a menține relații cu alte state. Dispariția teritoriului sub ape compromite cel puțin unul dintre aceste piloni esențiali.

„Trebuie să înțelegem că statalitatea reprezintă o construcție juridică pe care am elaborat-o pentru necesitățile dreptului internațional. Prin urmare, ar trebui să fim capabili să concepem o nouă construcție juridică care să includă aceste state fără teritoriu”, argumentează Atapattu.

Insulele Marshall au elaborat un plan cuprinzător – deși costisitor – pentru a supraviețui

În Insulele Marshall, o serie de sondaje scot în evidență o temă comună: majoritatea insularilor nu au nicio intenție să fugă. Dintre cei chestionați , 99% au respins ideea că adaptarea la schimbările climatice înseamnă să-și părăsească țara. „Plecarea nu face parte din planurile mele”, spune Alson Kelen, un expert din Marshall în navigație tradițională și construcția de canoe. „Nu sunt pregătit să gândesc așa. Toată lumea [de aici] vrea să ridice torța și să lupte împotriva schimbărilor climatice și să încerce să reziste cât mai mult posibil.”

Țara lucrează deja la aplicarea unui plan de protecție. În Majuro, capitala țării, muncitorii fortifică aeroportul situat la o altitudine joasă, iar oficialii strâng bani și fac planuri pentru mutarea clădirilor guvernamentale pe terenuri mai înalte. În insulele rurale periferice, locuitorii construiesc diguri maritime și creează cooperative de pescuit și zone marine protejate. Scopul lor este de a consolida comunitățile nu doar împotriva creșterii nivelului mării, ci și împotriva secetei, și insecurității alimentare .

A doua fază a planului de adaptare prevede, în esență, o triere a atolilor. Oficialii vor decide ce atoli vor proteja și apoi vor aloca resurse acelor locuri. Oamenii care locuiesc în alte părți vor trebui fie să se descurce singuri, fie să se mute în aceste noi centre.

Inițiativa „Rising Nations”

Această viziune stă la baza proiectului „Rising Nations”, lansat de mai multe guverne din Pacific. „Scopul nostru este să determinăm ONU să ne recunoască calitatea de națiune, chiar dacă pământul nostru va fi acoperit de ape, pentru că aceasta definește cine suntem”, a clarificat pentru AFP Kausea Natano, prim-ministrul din Tuvalu.

Specialiștii explorează deja modalități prin care ar putea opera aceste state de tip nou.

„Am putea avea teritoriul într-o locație, cetățenii răspândiți în altă parte, iar structurile guvernamentale într-un al treilea loc”, explică pentru AFP Kamal Amakrane, care conduce Centrul Global pentru Mobilitatea Climatică de la Universitatea Columbia.

Implementarea acestui model ar necesita inițial o „declarație politică” din partea ONU, urmată de un „tratat” între statul amenințat și o „națiune gazdă”, dispusă să găzduiască guvernul în exil într-o structură similară unei ambasade permanente. Cetățenii, care ar putea locui în statul gazdă sau în alte țări, ar beneficia de dublă cetățenie.