Nu toate mamele pot să fie bune. Psihoterapeut: „Nu trebuie să pui presiune pe tine să o ierți doar pentru că ți-e mamă. Abuzul e abuz, indiferent din partea cui vine”

Am fost învățate să credem că, la fel ca și sacrificiul de sine, iertarea e o virtute și că ar trebui să acordăm iertarea în mod necondiționat, nediscriminatoriu, oricui ne-a greșit vreodată. Cu atât mai mult propriilor mame. Auzim de multe ori „trebui să ierți”, „trebuie să vă împăcați, să treci peste”. Adevărul e un pic mai complicat de atât.

Deși atunci când auzim cuvântul „mamă”, acesta ar trebui să ne ducă cu gândul în mod automat la blândețe și duioșie, realitatea nu este aceasta pentru toate femeile. Există o diversitate foarte mare de relații mamă-fiică.

Abuzul emoțional – realitatea multor femei care trec ușa cabinetului

De exemplu, unele mame au trăit deconectate de fiicele lor, neglijându-le din punct de vedere emoțional. Alte relații se situează într-o zonă și mai întunecată, de mame abuzive care și-au agresat emoțional fiicele ani de-a rândul și care le-au distrus stima de sine sau șansa de a-și împlini potențialul și de a avea vieți împlinite. Majoritatea nu conștientizează cât rău au generat și uneori continuă să o facă și în prezent. De aceea pentru multe femei, mamă este sinonim cu abuzul emoțional, în multitudinea lui de forme: șantaj, amenințare, inocularea vinovăției, dominare, subjugare, control, rușinare, umilire și lista poate continua. Chiar dacă nu ne place să vorbim despre lucrurile acestea, e realitatea multor femei care trec pragul cabinetului meu.