Sari direct la conținut

„Spaima aduce cu ea mai multă spaimă. Îmi doresc ca nu spaima, ci valorile să ne aducă împreună”, spune creatorul unei realizări românești despre care se vorbește cu uimire în toată lumea

HotNews.ro
Alin Ușeriu
Alin Ușeriu

Este descris în termeni elogioși în publicații precum Time, The Guardian sau National Geographic. E un fenomen de masă. A făcut cunoscute satele României nu doar turiștilor străini. Ci și românilor, care au început să aprecieze părți ale țării pe care nu le știau. Este Via Transilvanica, un traseu de lungă distanță, care are peste 1.400 de kilometri. Discutăm cu Alin Ușeriu, unul dintre cei doi creatori. 

  • „A crescut enorm numărul punctelor gastronomice locale, oamenii oferă ospitalitate, s-au creat servicii de dus bagaje, de masaj, de frizerie, de tot ce mai este nevoie și totul intră în acest lanț social, care poate fi dezvoltat”. 
  • Iar bornele cu „T” ale drumului, puse din kilometru în kilometru, au ajuns repere în viața de zi cu zi ale comunităților. „Am auzit oameni care spun «Locuiesc la patru case mai la deal față de borna 620»”, povestește Alin Ușeriu.

Tradiția satului românesc și complexitatea relației omului modern cu o natură cum rar se mai întâlnește în Europa pot fi și altceva decât pretexte pentru discursuri nostalgice. Poate fi acțiune și unitate națională. 

„Dacă această fereastră se va închide, se va închide definitiv. Pierdem o lume, pentru care nu am avut neapărat o politică publică de a o recunoaște și stabiliza. Așa că s-ar putea să fim în pericol ca, la un moment dat, să ne ducem la muzeele satelor și să ne uităm la civilizația noastră rurală cum ne uităm la civilizația de la Cucuteni. Prin Via Transilvanica, încercăm să ținem această fereastră deschisă”, spune, într-un interviu pentru HotNews, Alin Ușeriu, fondatorul Asociației Tășuleasa Social care a inițiat, în urmă cu șapte ani, proiectul Via Transilvanica. Tibi Ușeriu, fratele lui Alin, este celălalt fondator, mai cunoscut ca imagine, prin performanțele sale sportive.

Tibi Ușeriu. Foto: Asociația Tășuleasa Social

De la Putna la Drobeta Turnu Severin

Ne-am obișnuit să trăim divizați în mai multe Românii, din ce în ce mai neîncrezătoare una în cealaltă. Într-o perioadă în care ne vorbim de multe ori fără să ne înțelegem și ne privim fără să ne vedem, un proiect propune o schimbare de paradigmă. 

Via Transilvanica, traseul de lungă distanță care străbate România de la Putna la Drobeta Turnu Severin, deschide o fereastră către o lume rurală părăsită și face loc pentru stabilirea unei legături bazate pe admirație între drumeții de la oraș și localnici. HotNews publică astăzi un nou articol din seria dedicată acestui traseu.

Oamenii au ieșit cu supă în fața drumeților

„Admirația este primul ingredient care a apărut, după ce am creat Via Transilvanica. Și le-a dat oamenilor din mediul rural această încredere: să-și arate lada de zestre și camera din față, care are probabil și 200 de ani de istorie a familiei, dar care nu era vizitată de nimeni. Le-a dat încrederea să își ofere supa drumeților. Fiecare dintre noi are nevoie de această admirație”, spune Alin Ușeriu. 

Cum unește admirația acolo unde neîncrederea separă

În opinia lui, admirația este baza pe care se poate construi pe mai departe. „Marea reușită a proiectului nostru este că am făcut o sinergie între zona urbană și zona rurală, o sinergie care se bazează pe admirație. Admirația creează încredere și încrederea creează, de obicei, acțiune. Acesta este ingredientul principal pe care noi l-am folosit, de aceea traseul este foarte iubit și în zona rurală, și în zona urbană și de aceea ia premii internaționale”, crede fondatorul Tășuleasa Social. 

Nevoia de apreciere este o trăsătură umană comună în toate erele și regiunile lumii și este cea care alimentează astăzi popularitatea uriașă a rețelelor de socializare. 

Mulțumirea unui drumeț flămând și obosit care găsește într-o casă țărănească o masă caldă și un pat unde se poate odihni are puterea de a-i face pe oamenii pe care o primesc să evolueze. 

Foto: Asociația Tășuleasa Social

Economia drumului: de la servicii de cazare la frizerii

„Rețelele sociale sunt făcute exact pe același stil: dacă cineva îmi dă like, am impresia că sunt mai important. Când cei care merg pe Via Transilvanica au început să caute prin șură, prin bucătăria celui care este acolo, asta a contat enorm”.

„A crescut enorm numărul punctelor gastronomice locale, oamenii oferă ospitalitate, s-au creat servicii de dus bagaje, de masaj, de frizerie, de tot ce mai este nevoie și totul intră în acest lanț social, care poate fi dezvoltat. Este un lanț cu verigi puternice și cu verigi slabe, nu este chiar un circuit social, deocamdată, dar avem șanse uriașe ca în câțiva ani să devină un circuit social cum nu a mai fost niciodată în România și cum sunt foarte puține în lume”, spune Alin Ușeriu. 

Potrivit lui, pe Via Transilvanica drumeții găsesc nu mai puțin de 250 de feluri de supe și ciorbe, gătite după rețete tradiționale și cu ingrediente locale. 

Limesul Imperiului Roman și „drumul care unește”

Cărările și drumurile care s-au legat unul în celălalt în Via Transilvanica au existat aproape dintotdeauna. O bună parte a traseului de lungă distanță imaginat de Alin Ușeriu, fondatorul Asociației Tășuleasa Social se suprapune peste limesul roman, linia de graniță a Imperiului Roman, pe care legiunile au construit fortificații în urmă cu două milenii. 

Sunt trasee pe care au mers străbunici și bunici și pe care merg astăzi verișori îndepărtați și mătuși cărora nu mai avem ce să le spunem. În urmă cu șapte ani, Via Transilvanica a legat toate aceste rute într-o poveste, pe care inițiatorii săi au rezumat-o în trei cuvinte: „drumul care unește”. 

„Noi nu am făcut nimic altceva decât să legăm comunități și drumuri care existau deja. Erau niște insule răsfirate, care nu știau una de cealaltă, iar noi am pus apa asta liniștită și am transformat totul într-un arhipelag, în ceva care funcționează împreună”, spune Alin Ușeriu. 

A învățat spiritul voluntariatului în Germania

Născut în județul Bistrița Năsăud, Alin Ușeriu a locuit multă vreme în Germania, unde există o cultură a voluntariatului. În urmă cu 25 de ani, a fondat Asociația Tășuleasa Social, în încercarea de a rezolva problemele sociale pe care le vedea în România, în zona rurală. 

A văzut că niciodată o provocare care afectează decisiv viața oamenilor nu vine de una singură – sărăcia e asociată cu lipsa de educație și de servicii de tot felul și aproape totul are legătură cu mediul în care trăiești. 

„Noi, românii, suntem foarte legați de pământ, aproape toate valorile noastre au legătură cu natura. Tocmai de aceea, Tășuleasa Social a fost și o organizație care a fost percepută ca o organizație de mediu”, spune Alin Ușeriu.

Să ai grijă de biserica altui neam

„Noi am vrut să vedem cum facem politica socială să funcționeze și să aibă sens. Via Transilvanica a apărut din aceste ingrediente: cum să unim toate aceste probleme sociale pe care le are România: de mediu, de zonă rurală care este complet părăsită sau aproape părăsită, în pragul colapsului, de pășuni pe care nu mai pasc animalele și care se sălbăticesc”.

O altă componentă pe care a luat-o în calcul este cea multietnică și multiculturală. De la est la vest, Via Transilvanica străbate sate care au fost sau sunt încă locuite de huțuli, ruteni, maghiari, sași, șvabi, turci, croați, bosniaci. Chiar dacă mulți șași au plecat de câteva decenii, România nu își poate permite să lase moștenirea acestora în ruine, iar Alin Ușeriu îi încurajează pe cei care trăiesc în zonele străbătute de Via Transilvanica să își asume inițiative de reconstrucție.

„Eu le spun: faceți, că nu greșiți. Singura greșeală este să nu faci și tu ceva pentru acest proiect. Sigur că nu pot să facă toți de mâncare, dar pot să propună o rută nouă, pot să planteze un copac, pot să restaureze o biserică a unui neam care nu mai locuiește aici, dar pe care toată lumea o admiră și face parte din identitatea localității tale. Mă gândesc acum la Terra Saxonum, ținutul șașilor, unde acum mai sunt sași. Și trebuie cumva noi să ținem acest patrimoniu inestimabil în viață, măcar să nu se năruie cu totul”, spune Alin Ușeriu. 

Pietrele care rămân: bornele sculptate din 600 de tone de andezit

Bornă sculptată în andezit. Foto: Asociația Tasuleasa Social

Via Transilvanica străbate șapte regiuni, denumite ținuturi: Bucovina, Ținutul de Sus, Terra Siculorum, Terra Saxonum, Terra Dacica, Terra Banatica, Terra Romana.

 Povestea lor este spusă într-un ghid detaliat, cu recomandări pentru etapele de parcurs zilnic și spațiile de cazare. 

Pentru ca turiștii să nu se rătăcească, din kilometru în kilometru au fost amplasate borne sculptate în andezit, pe care e inscripționat simbolul ușor recognoscibil al Viei Transilvanica – un T de culoare portocalie, încadrat într-un cerc de aceeași nuanță. 

Bornele, care nu seamănă una cu cealaltă, au fost sculptate în curtea sediului Asociației Tășuleasa Social, aflat în Pasul Tihuța, din 600 de tone de rocă dură. „Noi am vrut ca toată această poveste să fie una care dăinuie și peste 5 ani și peste 500 de ani, dacă se poate, și de aceea am folosit un material foarte dur, andezitul”, spune Alin Ușeriu. 

„Locuiesc la patru case mai la deal față de borna 620”

Până acum, au fost numerotate bornele amplasate până la kilometrul 700, iar inițiatorul traseului a văzut că și oamenii locului au început să se raporteze la ele ca la punct de reper. „Nu doar că bornele sunt adevărați tovarăși de drumeție, dar am auzit oameni care spuneau: Locuiesc la patru case mai la deal față de borna 620. Se întâmplă ceea ce am gândit la începutul proiectului, bornele ne ajută să nu ne pierdem, nici fizic, nici metafizic, pentru că noi, românii, întotdeauna începem un proiect și pe urmă ne pierdem  pe drum, suntem campioni mondiali la făcut planuri. Or cu Via Transilvanica am creat acest sentiment de stabilitate, am reușit să nu ne pierdem”, spune Alin Ușeriu.

El își dorește ca în viitor, cu ajutorul partenerilor de tehnologie din proiect, să monteze pe borne dispozitive care să le permită turiștilor aflați în pericol să lanseze mesaje SOS, iar ajutorul să poată fi trimis rapid. 

O comunitate a oamenilor drumului

De la jumătatea lui iunie până la finalul lui octombrie, Alin Ușeriu a străbătut traseul de la un capăt la altul. Fratele său, ultramaratonistul Tibi Ușeriu, a refăcut, timp de o lună, traseul simbolic al legiunilor romane de la Roma la Drobeta Turnu Severin, iar cei doi s-au întâlnit pe 30 octombrie la muzeul Porților de Fier. Scopul călătoriei lor a fost acela de a coagula o comunitate a oamenilor drumului. 

„Am fost afară, sub soare, sub ploaie, sub vânt și asta este un lucru nu foarte ușor. Dar am adunat peste 2.000 de membri în comunitatea oamenilor drumului, pe care am făcut-o de anul acesta”, povestește Alin Ușeriu.

Dorința lui este ca Via Transilvanica să unească oamenii în baza unor valori. „Fiind o organizație socială, este mult mai ușor să te duci și să prezinți o spaimă, o frică, un război ca să aduni bani”, spune el. 

„Eu îmi doresc să trecem la o fază superioară, și anume cea de a ne aduna în baza valorilor noastre comune. Dacă aceste valori sunt în partea bună a lucrurilor, mi se pare că au șanse foarte mari să fie și parte din drumul pe care trebuie să-l urmăm în continuare. Să nu fie doar spaima cea care ne adună la un loc, spaima aduce cu ea în continuare spaimă. Așa sper să fie și la valori, să aducă în continuare valori și să rămânem cât mai conectați împreună”, spune Alin Ușeriu.

Traseul așteaptă acreditarea internă

Cunoscut la nivel internațional, Via Transilvanica atrage drumeți din străinătate și câștigă premii la competițiile de profil. Printre ele, distincția pentru protecția mediului și responsabilitate socială de la Asociația Germană de Turism (2025), premiul publicului la European Heritage Award (2023),  Premiul Europa Nostra (2023).

Însă, traseul nu este încă acreditat de statul român, deși recent a fost promulgată o lege a traseelor de lungă distanță care ar permite acest lucru. „Legislația a trecut de Parlament cu doar 3 abțineri și, când s-a ajuns la normele metodologice, acolo iarăși ne-am dus practic înapoi în 1977, unde se cer niște lucruri care sunt complet aberante și care iarăși ne înfrânează foarte tare această recunoaștere (…) Traseul este pe Google Maps, e în publicațiile internaționale, dar în recunoaștere oficială a autorităților române pe care le reprezintă, nu”, susține Alin Ușeriu.

INTERVIURILE HotNews.ro