Ce ne spune procentul obținut de „marxista” Ciceală despre elefantul din cameră pe care-l ignorăm, plus alte lucruri mai puțin discutate după alegerile din București
Dacă a existat o victimă clară a „votului util” la alegerile pentru Primăria București aceea este Ana Ciceală. Nu cred că se îndoiește cineva că, în realitate, bucureștenii care rezonează cu subiectele puse pe agenda publică de candidata SENS sunt mai numeroși decât cei 34.239 care au votat-o.
- Dar în lipsa sistemului de vot în două tururi de scrutin, a funcționat sperietoarea „votați Ciucu ca să nu câștige Anca Alexandrescu”. Iar cele aproape 6 procente obținute de candidata SENS ne spun ceva ce, de regulă, nu vrem să auzim.
O analiză mai elaborată despre alegerile pentru Primăria Capitalei poate fi citită în ediția de mâine a newsletter-ului „Rațiunea, înapoi!”. Pentru a o primi pe mail trebuie să vă abonați aici:
În seara alegerilor, la scurt timp după publicarea rezultatelor exit-poll-urilor, în emisiunea de la Digi24, moderată de Cosmin Prelipceanu și Liliana Ruse, am auzit, din gura unuia dintre invitați, că bucureștenii au dovedit la aceste alegeri că nu sunt interesați de „extremiști”, dar nici de „marxiști”, și că-i interesează competența, „nu locuințele ieftine”. Citatul e aproximativ, dar invitatul se referea, desigur, la Anca Alexandrescu care a ieșit pe locul al doilea în alegeri, iar „marxista” era Ana Ciceală, de pe locul 5.
Mi-a atras atenția referirea la Ciceală pentru că am remarcat că în toată această campanie electorală candidata SENS fost catalogată nu doar „marxistă”, ci de-a dreptul „comunistă”. De ce? Pentru că a îndrăznit să vorbească despre locuințe sociale, despre criza chiriilor sau creșterea costului vieții. Sunt probleme care, poate nu se regăsesc în discuțiile din studiourile de televiziune, dar sigur fac parte din preocupările multor bucurești, în special tineri.
Aș îndrăzni să spun că, pentru mulți bucureșteni, problema locuirii este chiar în fruntea listei.
Sigur, în București și Ilfov se trăiește mai bine decât în restul României: salariul mediu net în Capitală este de 6700 lei, în timp ce în Vrancea, Vaslui sau Vâlcea este de 4000 de lei. Dar chiriile sunt pe măsura acestor venituri: un apartament cu două camere în Militari sau Berceni, adică la marginea Bucureștiului, costă cel puțin 450-500 euro / lună. Și cu cât te apropii de centru, trebuie să adaugi 100-200 euro la fiecare câțiva kilometri.
Pentru mulți tineri, aceste sume sunt inaccesibile.
Și ce poate face un primar de București să îmbunătățească situația? Să construiască locuințe sociale, să reformeze Administrația Fondului Imobiliar din cadrul Primăriei Capitalei, despre care nu prea știm cu ce se ocupă, și așa mai departe.
E drept că nu are prea multe instrumente la dispoziție: banii Primăriei sunt puțini și e greu să-i împarți pentru toate nevoile. Pe de altă parte, e bine ca cineva să pună măcar pe masă tema locuirii. Pentru că astfel de subiecte nu stau prea mult în dezbaterea publică din România. Nici măcar în presă. Și după aceea ne întrebăm de ce tinerii nu se mai regăsesc, nici în televiziunile de știri și nici în presa online mainstream.
În una din edițiile trecute ale newsletterului „Rațiunea, înapoi!” am căutat să văd ce preocupări au locuitorii celorlalte mare orașe din Europa. Să înțeleg dacă suntem chiar atât de diferiți de ceilalți. În Madrid, Paris și Berlin problema locuirii este pe primul loc. În New York, ultimele alegeri au fost câștigate de Zohran Mamdani, un candidat care a vorbit exact despre locuințe și despre costul mare al vieții. Nici el nu are prea multe instrumente la dispoziție să scadă costul chiriilor din New York. Dar subiectul a fost pus pe masă, iar oamenii nu s-au mai simțit ignorați.
Poate că majoritatea bucureștenilor se plâng în primul rând de trafic sau de termoficare, pentru că și-au rezolvat problema locuirii. Dar asta nu înseamnă că acest elefant din cameră nu există. Doar că noi alegem să-l ignorăm.
P.S. În culisele dezbaterilor cu candidații, organizate de HotNews împreună cu Facultatea de Arhitectură, unii studenți ne-au întrebat dacă am invitat-o și pe Ana Ciceală. Le-am spus că nu, deoarece, din lipsă de resurse, ne-am concentrat pe primii patru candidați, în ordinea sondajelor. Au fost foarte dezamăgiți.
O analiză mai elaborată despre alegerile pentru Primăria Capitalei poate fi citită în ediția de mâine a newsletter-ului „Rațiunea, înapoi!”. Pentru a o primi pe mail trebuie să vă abonați.
