„Ne-am întors în anii 2000”. Regizorul Tudor Giurgiu, reacție după documentarul Recorder „Justiția capturată”. El amintește de un dosar notoriu
Documentarul Recorder „Justiție capturată” este lăudat inclusiv de către Tudor Giurgiu, unul dintre cei mai de succes regizori români, care spune că la capitolul justiției România a involuat cu peste 20 de ani și amintește de cazul procurorului Panait, despre care a făcut un film.
„În justiție, ne-am întors în anii 2000. După vizionarea excelentului documentar Recorder despre justiția capturată, e clar că ne-am întors în timp. Acum vreo 25 de ani”, a scris Tudor Giurgiu într-un mesaj distribuit miercuri pe pagina sa de Facebook.
El afirmă că a făcut filmul De ce eu? din 2015, inspirat din sinuciderea tânărului procuror Panait în 2002, „după o lungă documentare” despre care spune că i-a oferit șansa să priceapă cum funcționa atunci sistemul judiciar și complicitatea cu politicul.
Cristian Panait a fost un procuror român care s-a sinucis în 2002 la vârsta de 29 de ani, moartea sa stârnind numeroase controverse și fiind pe larg mediatizată din cauza suspiciunilor că el și-ar fi luat viața din cauza presiunilor la care ar fi fost supus de superiorii săi ierarhici.
Regizorul face o radiografie dură a sistemului judiciar după apariția documentarului Recorder
„Nu-s mari diferențe între ce se întâmpla atunci și acum deși, aparent, ai zice că sistemul s-a schimbat din temelii. Pe vremuri, șefii intrau cu buldozerul, la intimidare în magistrații tineri. Azi, se lucrează cu mănuși, fin, în tăcere. Ți se dă de înțeles”, subliniază Tudor Giurgiu, și continuă:
- Acum – independența justiției e nulă, am putut bine vedea în film.
- Atunci – Procurorul general îi înlătura de la Parchet pe tinerii procurori (Budușan, Dobocan) care deranjau lucrând la dosarele prietenilor politici ai regimului Iliescu sau dosarul FNI
- Acum – judecătorii sunt mutați / delegați / transferați de către șefi înaintea soluționării unor dosare importante cu prejudicii majore. Iar dosarul se reia de la zero și se tergiversează.
- Atunci – procurori tineri și dornici de confirmare erau aduși în Parchet pe delegări de 2 luni, care apoi se prelungeau cu acordul părților, sub continua amenințare că te puteai întoarce de unde ai venit dacă nu te lăsai folosit de spiritul diabolic al sefilor din Parchet.
„Cu ce e mai diferită mafioțeala practicată azi de dna Savonea & her gang din Curtea de Apel? Cu nimic”, subliniază Tudor Giurgiu.
Tudor Giurgiu face o punte peste timp după apariția documentarului „Justiția capturată”
Regizorul român spune că în 2001, procurorul Panait primea „indicaţii preţioase” de la diverse persoane suspuse pentru a lăsa în pace dosarul judecătoarei Tatulescu, protejata fostului șef CSM Lupașcu. „Mai mult, era ameninţat că va fi mutat la altă secţie a Parchetului sau i se va lua dosarul”.
„Pe atunci, nu existau decât raporturi de subordonare. Orice procuror știa că șeful ierarhic îți poate infirma ordonanța, soluția dată. Depindeai de șef. Care îți putea lua oricând dosarul. Azi, sistemul e la fel de controlat. Procurorii DNA sunt zburați din instituție, dosarele le sunt luate și mușamalizate. Conducerea Curții de Apel găsește toate tertipurile pentru a ajunge la prescripții în cazul dosarelor de mare corupție”, mai scrie regizorul care a revenit recent în cinematografe cu filmul Pădurea cu molizi despre Masacrul de la Fântâna Albă.
El amintește în mesajul de pe Facebook că după sinuciderea lui Panait, un coleg procuror, anonim, a lansat un blog (Proiect Procuror Panait) și spune că a găsit pe acesta un text care l-a „bântuit” o vreme:
„Justiția nu are eroi. Nu are caractere puternice, destine de excepție, oameni hotărâți să spună liber lucrurilor pe nume. Procurorii și judecătorii se complac în comoditatea bleagă a unei profesii care le asigură securitatea față de orice factor extern. Cum ar fi de exemplu față de societate, adica de oameni, care din când în când mai ridică problema răspunderii și a responsabilității. Nu putem avea eroi, fiindcă sistemul îi atacă și îi obligă să devină martiri. Știm cât de urâte sunt lucrurile văzute din interior”.
„Luați-vă timp și vedeți filmul, merită cele 2 ore”
Giurgiu scrie că „văzându-i însă în documentar pe cei care au acceptat să vorbească franc despre mizeria din jur începi să crezi că mai există speranță”.
Regizorul român consideră însă că salvarea justiției nu va veni de la Nicușor Dan sau Ilie Bolojan, „cum mulți scriu în commenturi”, ci de la „cei mulți din sistem care nu trebuie să mai accepte controlarea și capturarea justiției”.
„Și de la noi toți, care trebuie să arătăm, once for good, că așa nu se mai poate. Camil Petrescu scria pe vremuri: ‘În afară de conștiință, totul e bestialitate’. Luați-vă timp și vedeți filmul, merită cele 2 ore”, conchide Tudor Giurgiu.
INTERVIURILE HotNews.ro