Într-un sat din Maramureș, o bunică de 84 de ani a creat un adevărat fenomen pe internet: „M-am născut prea devreme și de citit m-am apucat prea târziu”

La 84 de ani, Ileana Ivașcu este o bunică cu mii de nepoți virtuali, cărora le spune povești. Din casa ei dintr-un sat de pe Valea Vișeului din Maramureș, ea le vorbește românilor de pretutindeni despre cărți, iar canalul său, „Recenziile bunicii”, adună zeci de mii de aprecieri pe rețelele de socializare și le deschide oamenilor pofta de citit.

• „Nu trece o zi fără să citesc”, spune, într-un dialog cu HotNews, Ileana Ivașcu, care a citit în ultimii ani sute de cărți, de la capodopere ale literaturii universale până la manga (benzi desenate și romane grafice japoneze).
• Prima relatare în presă despre bunica pasionată de lectură a apărut în publicația Panorama. Ulterior, bunica a ajuns personaj și în unul dintre cele mai importante ziare din Elveția, Neue Zürcher Zeitung, ziar fondat în 1780.

Cu toate că, în cea mai mare parte din viața sa, nu a avut posibilitatea să citească, Ileana Ivașcu a ajuns să aibă, după vârsta 80 de ani, unul dintre cele mai îndrăgite canale de promovare a lecturii din țară. Exemplul său poate da curaj oricui crede că este prea târziu să își urmeze pasiunea. După cum scria recent antreprenorul Steve Bartlett, autorul unuia dintre cele mai populare podcasturi din lume, The Diary of a CEO, „orice vârstă ai avea, îți vei dori întotdeauna să fi început mai devreme. Însă niciodată nu vei fi mai tânăr decât astăzi”.

Ne întâlnim cu bunica Ileana Ivașcu online, așa cum au ajuns de altfel să o cunoască și urmăritorii săi pe internet. Se află în bucătăria casei din Maramureș, unde nepotul său, Ștefan Mihai Ivașcu, o filmează vorbind despre cărțile pe care le citește din scoarță în scoarță. 

Pe peretele din spatele ei, este un peisaj de iarnă, cu acoperișuri pline de zăpadă. Zăpadă care, deși suntem deja în decembrie, se găsește deocamdată doar în tablou și în amintiri, nu și în curtea casei. Bunica își amintește cum erau sărbătorile de iarnă în vremea copilăriei sale. 

Pe atunci, mama le cosea ei și celor cinci frați ai săi haine noi, pe care copiii le îmbrăcau și mergeau la joacă, la zăpadă. „Coconii se tăvăleau, era omătul mare și vedeai numai capul copiilor și cușma. Ce frumusețe a putut să fie! Fiecare copil avea grijă de hăinuca aceea făcută de mama”, povestește Ileana Ivașcu. 

Își amintește de masa la care încăpeau de-ai casei și vecini deopotrivă. „Omul strângea să aibă până la o sărbătoare tot ce trebuie. Și erau mulți copii, era frumos, mai frumos ca astăzi. Când ne adunam la masă, era masa plină. Și mai încapeau încă și străini, niște vecini care soseau la noi și mama împărțea la toți. Oala mare în mijlocul mesei, iar dintr-o farfurie mâncau câte doi”, spune bunica.

Prima carte pe care a citit-o a fost Biblia

Însă ceea ce i-a lipsit și atunci, și mai târziu femeii din Maramureș, care a muncit toată viața la câmp și în gospodărie, au fost cărțile. Pe vremea când s-a născut ea, copiii făceau trei-patru clase, apoi începeau să lucreze.  „Când am fost tânără, n-am avut cărți”, mărturisește. „N-am avut cărți și n-am avut timp. Atunci când am fost tare și puternică am mers la lucru, n-am avut timp de cărți. Dar o pasiune am avut întotdeauna. N-am lăsat o hârtie necitită, un ziar”, spune bunica.

Ileana Ivașcu, citind seara în casa ei. Sursa Imaginii: Recenziile bunicii

De la Dostoievski la Harry Potter

„Prima carte a fost Biblia. Mi-a adus-o un adventist. Am citit Biblia odată cu un vecin mai bătrân, de când lumea. Ne luam la întrecere, să vedem cât am putut citi, fiecare”, povestește ea.

Iar pasiunea sa s-a transmis fiului, iar mai apoi nepotului, ambii cititori avizi. După ce și-a pierdut fiul a început să simtă cum o apasă singurătatea, iar nepotul a început să îi aducă cărți. 

„Ce să te gândești când știi că ești pe ultima sută de metri și se face noapte și o noapte de asta e iarnă lungă, și tu stai singur? E musai să iei cartea, să citești și să râzi singur cu cartea deodată. Și cu cei din carte”, spune Ileana Ivașcu. 

O parte dintre cărțile citite de Ileana Ivașcu. Sursa imaginii: Recenziile bunicii

Într-o zi, văzând cu câtă pasiune citește, Ștefan Mihai Ivașcu s-a gândit să o filmeze vorbind despre cărți și să posteze imaginile pe internet. Astfel a apărut canalul „Recenziile bunicii”, unde unele clipuri adună, pe TikTok sau YouTube, zeci de mii de vizualizări. Acolo bunica vorbește despre opere semnate de Feodor Dostoievski sau Gabriel García Márquez, dar și despre serii SF, precum „Dune”, sau fantasy, precum Harry Potter. „Am citit toate volumele cu Harry Potter. Știu că au fost niște cărți pentru copii. Dar mi-au plăcut și le-am citit. Că așa se spune că omul bătrân dă în mintea copiilor la urmă”, glumește bunica. 

Ce i-a oferit cititul? „Un pic de inteligență”

Nu trece nicio zi fără să citească. „Amu nu mult, dar cât pot eu. Nu se poate, că aceea nu-i viață, în care cât de cât să nu te documentezi dintr-o carte”, explică. A reușit astfel să citească sute de cărți pe care le-a numerotat, le-a semnat și le-a pus în biblioteca sa. „M-am rugat la Dumnezeu să mă lase să termin toate rafturile. Și așa că am mai început din nou alte cărți. Mai am un rând. Bineînțeles că nu le-am terminat încă și poate nu le voi termina niciodată că nu pot să cer la Dumnezeu ce nu se poate”, crede ea.

Ileana Ivașcu citește „Un veac de singurătate” de Gabriel Garcia Marquez. Sursa imaginii: Recenziile bunicii

Ce simte că i-a dat cititul? „Un pic de inteligență, un pic, pe lângă cei mari, pe lângă oamenii care sunt inteligenți, mi-au dat și mie un pic cărțile”, crede ea.

„Copiii trăiesc în lumea lor și nu mai vor să citească. Eu i-aș încuraja ca nicio zi să nu treacă și să nu citească. E cel mai mare păcat la om”, continuă bunica.

Marea ei părere de rău este că nu s-a apucat de citit când era mai tânără. „M-am născut prea devreme și de citit m-am apucat prea târziu”, spune ea.