EXCLUSIV Dezvăluirile unui fost apropiat al extremistului rus Kapustin: „Ideea unui stat monoetnic are mulți susținători în Rusia. Ei urăsc URSS și de aceea luptă acum de partea Ucrainei”

În războiul din Ucraina a devenit cunoscut faptul că de partea Kievului luptă și foarte mulți ruși care se opun planurilor lui Putin. Unul dintre aceștie este cunoscutul extremist de dreapta Denis Kapustin, despre care serviciile secrete ucrainene au afirmat recent că i-au înscenat moartea. Dar care este povestea naționaliștilor care doresc un stat rus monoetnic și pentru a-l obține s-au aliat acum cu armata Ucrainei? Unul dintre foștii colaboratori ai lui Kapustin, fostul deputat rus Ilya Ponomarev, a acordat un interviu pentru publicul HotNews în care explică de ce extrema dreaptă rusă are aderenți în rândul populației și ce anume dorește să obțină din acest război.

• Ilya Ponomarev este liderul Legiunii „Libertatea Rusiei” o organizație formată din cetățeni ruși care luptă de partea Armatei Ucrainei. În vârstă de 50 de ani, acesta este un fost membru al Dumei de Stat din Rusia, care în 2014 a votat împotriva anexării Crimeei. Ulterior a plecat în Statele Unite, iar din mai 2019 este cetățean ucrainean.
• În 2022, Ponomarev a colaborat cu Denis Kapustin, un extremist de dreapta rus, cunoscut și ca „White Rex”, pentru a crea un corp de voluntari ruși care să lupte de partea ucrainenilor împotriva armatei lui Putin. Ulterior, cei doi au apucat-o pe drumuri diferite: Kapustin conduce „Corpul Voluntarilor Ruși”, iar Ponomarev Legiunea „Libertatea Rusiei”. Ambele unități de ruși sunt coordonate de serviciile secrete ucrainene. 
• Kapustin s-a mutat la Kiev în 2017. Din cauza viziunilor sale de extremă dreaptă, în 2019, a primit interdicție de a intra în în spațiul Schengen pentru o perioadă de 10 ani. Totuși, potrivit grupului de investigații Bellingcat, Kapustin a vizitat Germania și Franța. 
• „Unul dintre motivele pentru care un număr atât de mare de ultranaționaliști ruși luptă de partea Ucrainei este ideea că Rusia nu trebuie să fie un imperiu, ci un stat monoetnic. Ideea cuceririi Ucrainei este o idee orientată spre Uniunea Sovietică, pe care aceștia o urăsc”, spune Ilya Ponomarev, în interviul pentru publicul HotNews. 

 „Îl privesc pe Kapustin ca pe un adversar ideologic, dar îl respect enorm ca luptător”

– Domnule Ponomarev, pentru început v-aș ruga să clarificați legătura dintre Legiunea „Libertatea Rusiei”, pe care o conduceți dumneavoastră, și Corpul Voluntarilor Ruși (RDK), condus de Denis Kapustin. Sunt organizații diferite, dar totuși misiunile sunt aproape identice.
–  ​Ilya Ponomarev: Da, sunt două organizații complet diferite, construite diferit, cu sisteme de subordonare diferite. Deoarece ambele sunt formate din cetățeni străini, ruși, sunt coordonate de Direcția Principală de Informații a Ucrainei și se află sub umbrela generală a Legiunii Străine, care este o structură a Direcției Principale de Informații. 

Corpul Voluntarilor Ruși (RDK) a fost conceput de Denis Kapustin, cunoscut ca White Rex, ca o unitate a naționaliștilor ruși. Ei au venit practic singuri, la armata Ucrainei și au spus: „vrem să luptăm de partea voastră”. La început erau vreo 12 persoane. 

În cazul Legiunii „Libertatea Rusiei” situația a fost inversă: aceasta s-a format la inițiativa părții ucrainene, din rândul oamenilor care inițial au trecut linia frontului. Primii luptători au fost contractori trimiși în Ucraina împotriva voinței lor, care au decis să treacă de partea cealaltă. 

A apărut întrebarea ce ar trebui să se facă cu acești oameni, iar Budanov (n.r.- fostul șef al Serviciului secret al Armatei, în prezent șef de cabinet al președintelui Zelenski) a venit cu ideea: de ce să nu le propunem rușilor să-și creeze propria unitate? Ideea a fost bine primită și, treptat, s-a transformat într-o unitate mare și complet funcțională. 

Legiunea este ca dimensiune mult mai mare decât RDK și este o structură militară liniară a Forțelor Armate ale Ucrainei. RDK, în schimb, este în primul rând un detașament de oameni cu aceleași convingeri; din punct de vedere ideologic este monolit și îndeplinește în principal misiuni de asalt. Prin urmare, și organizarea internă este diferită.

– În ce relație sunteți cu Denis Kapustin?
– Noi, ca să spun așa, am început împreună, pentru că eu am fost aceea persoana la care Denis a venit prima dată cu ideea creării acestei unități. Eu aveam atunci o viziune a unei structuri unice. Voiam să construiesc o armată rusă a „Rusiei Libere”, care să includă în interiorul ei unități cu orientări ideologice diferite. 

Mă gândeam că va exista o coloană a dreptei, organizată de Kapustin. De altfel, la început exista și un grup de stânga, anti-autoritar, condus de „Leșîi” (numele de cod al lui activistului rus Dmitri Petrov, decedat în 2023 la Bahmut – n.r.); la un moment dat, numeric, nu era mai mic, dar ulterior naționaliștii de dreapta i-au depășit. 

Mai existau și alte mișcări de eliberare națională. Bașkirii, tătarii, cecenii, evident, nu s-ar fi integrat în această structură, dar existau alte grupuri: un grup buriat, un grup iacut și așa mai departe. Realitatea însă a ieșit cu totul alta. S-au adăugat și contradicțiile ideologice, eu sunt de stânga, el este de dreapta. 

În august 2022, intenționam să semnăm o declarație de bază, așa-numita Declarație de la Irpin, care urma să fie baza unei unități armate comune. Legiunea a semnat-o, însă RDK nu a semnat. 

Ei au pornit pe cont propriu. Mult timp au luptat pentru a obține un statut oficial, dar ulterior și-au găsit locul în structura de luptă. Relațiile noastre personale sunt foarte complicate. 

Eu, personal, îl privesc pe Kapustin ca pe un adversar ideologic, dar, fără îndoială, cu un respect enorm ca luptător. Pot povesti multe, dar este mai bine să-l întrebați pe Kapustin însuși, pentru că unele lucruri le știu doar din relatările altor comandanți, iar el este sursa primară. 

„Ideea „Rusia pentru ruși, Ucraina pentru ucraineni”, este atractivă pentru foarte mulți”

– Ce ar fi însemnat moartea lui Kapustin, dacă s-ar fi întâmplat în realitate? De ce ucrainenii au organizat această operațiune prin care i-au înscenat moartea?
– Pentru cei de pe front, lucrurile sunt mult mai simple. Dacă, Doamne ferește, acest lucru s-ar fi întâmplat cu adevărat, ar fi fost o tragedie nu doar pentru cei care l-au iubit și îl iubesc, ci și pentru cei care îl invidiază sau care se luptă cu el. Pentru că, în orice caz, este o unitate de luptă extrem de puternică. Un aspect cu totul altfel, pe care l-ați atins, este cel al semnificației politice a lui Kapustin. 

Aici apare o situație interesantă. Kremlinul înțelege destul de bine starea de spirit a societății ruse: în ce direcție bate vântul în țară, ce este popular și ce nu. Ideea promovată de Kapustin, „Rusia pentru ruși, Ucraina pentru ucraineni”, este atractivă pentru foarte mulți oameni în Rusia. Unul dintre motivele pentru care un număr atât de mare de ultranaționaliști ruși luptă de partea Ucrainei este ideea că Rusia nu trebuie să fie un imperiu, ci un stat monoetnic. De aceea ei susțin ideea ca cecenii să-și creeze propriul stat: ei vor să construiască un stat monoetnic pentru ruși. 

Ideea cuceririi Ucrainei este o idee orientată spre Uniunea Sovietică, pe care o urăsc și spre care nu vor să se întoarcă sub nicio formă. Sunt gata să-i ajute pe naționaliștii ucraineni pentru ca Ucraina să fie un stat monoetnic și Rusia să fie un stat monoetnic. Această idee este destul de populară în Rusia, are un număr mare de susținători. 

Desigur, nivelul de radicalism al acestor susținători este foarte diferit: nu sunt atât de mulți oameni la fel de radicali ca Dan Kapustin și întreaga sa echipă, dar simpatia față de aceste idei este foarte mare. Și nu doar în rândul cetățenilor obișnuiți, ci și în rândul structurilor de forță. 

Nu este întâmplător că, atunci când au loc atacuri asupra migranților, comise de skinheads, poliția rusă stă deoparte și se preface că nu vede nimic, pentru că simpatizează cu aceste idei. În mare parte, sunt oameni cu aceleași viziuni. Și tocmai prin asta, desigur, este periculos. 

– Ați vorbit despre diferențele de viziune dintre dumneavoastră și Denis Kapustin în ceea ce privește ultranaționaliste. Putem spune că motivația acestuia și a RDK este asemănătoarea cu cea a ultranaționaliștilor ruși de la începutul anilor 2000?
– Da, despre asta vorbesc, de fapt. Este mediul „huliganilor de fotbal”. De acolo provine și Denis Kapustin. El este un lider cunoscut și important al suporterilor de fotbal. Scopul lor unic este crearea unui stat monoetnic. 

Legiunea „Libertatea Rusiei”, din punct de vedere ideologic, este una echilibrată și combină aripi liberale, de dreapta și de stânga, oameni cu viziuni diferite. În Rusia însă viziunele RDK, de fapt, sunt foarte populare. De aceea Kremlinul știe foarte bine de cine trebuie să se teamă. 

De fapt, situația este foarte asemănătoare cu cea a lui Prigojin (n.r.- fondatorul grupului de mercenari Wagner): este un om care a aruncat o provocare puterii centrale și care, obiectiv, găsea sprijin în societate. Acest lucru îi îngrijorează foarte mult pe cei de la Kremlin: ei nu îi consideră cu adevărat periculoși pe un Hodorkovski sau chiar pe Navalnîi. 

De exemplu, Navalnîi are sprijin în rândul tinerilor, mișcarea sa continuă să aibă anumite rădăcini, dar aceștia sunt oameni care nu votează, sunt cosmopoliți, capabili să facă puțin zgomot, dar nu să întreprindă acțiuni politice sistemice. De aceea Kremlinul privește lucrurile astfel: bine, aici sunt bani și niște înțelegeri între elite”. Dar „poporul profund” va merge după oameni ca Denis Kapustin.

„Sistemul politic din Rusia poate fi repornit”

– Au existat tentative de asasinat și asupra dumneavoastră. Există un plan, o prioritate, de eliminare a liderilor politici de către Rusia?
– Din 2022, colegii ucraineni au confirmat opt tentative în privința mea. Am o protecție bună nu doar în Ucraina, ci și în alte țări. Percep acest lucru ca pe o amenințare reală. În cazul meu, cred că este destul de clar de ce există această amenințare. 

Și cred că nici măcar nu este vorba, în primul rând, de aspectul strict militar. Este vorba despre structura Congresului Deputaților Poporului. Istoric vorbind, această instituție are o anumită legitimitate alternativă față de puterea din Rusia. 

Putem vorbi despre o schimbare pur revoluționară a puterii, când toate instituțiile sunt distruse și reconstruite de la zero. Dar, cel mai probabil, orice proces de schimbare se va ancora în anumite resturi de legitimitate moștenite din trecut. Din acest punct de vedere, Congresul este acel mecanism prin care sistemul poate fi „repornit”. 

Pentru că sunt oameni care, cândva, au primit voturi la alegeri reale. În același timp, am lucrat și pe subiecte de forță, și pe teme legate de armament. Prin urmare, probabil că există și alte motive. De altfel, mi-au bombardat casa, într-un atac țintit. Pentru ei, acest lucru este important. Nu mă simt în siguranță. Mă simt ca într-un război. Cu cât suntem mai eficienți, cu atât amenințarea și forțele de contracarare sunt mai mari. Dar noi ne apărăm. 

„Budanov este a treia persoană ca popularitate în Ucraina”

– În legătură cu numirea domnului Budanov în funcția de șef al Oficiului Administrației Prezidențiale. Cum credeți că va influența această numire negocierile de pace?
– Este o numire absolut adecvată situației în care se află Ucraina acum. În primul rând, este perfect logic ca principalul manager al țării într-o situație de război să fie un militar și un om al serviciilor speciale. Este o alegere absolut logică din partea președintelui.

Budanov este a trei persoană ca popularitate în Ucraina, după Zelenski și Zalujnîi (n.r.- fostul comandat al armatei ucrainene, în prezent ambasador în Marea Britanie). 

Demonstrând unitate, președintele își consolidează, fără îndoială, puterea. De aceea percep numirea lui Budanov mai degrabă din perspectiva situației interne, nu din cea externă. El este un garant, un calmant al emoțiilor, o voce a rațiunii care va chema oamenii la echilibru. Trebuie spus că și din punctul de vedere al partenerilor externi Budanov este o alegere bună, pentru că are reputația unui om care își respectă cuvântul. 

Fostul șef al Oficiului Președintelui a fost foarte eficient în multe chestiuni. Nu vreau să-i diminuez calitățile, însă oamenii nu credeau în forța cuvântului său. Se considera că este capabil să manipuleze, să înșele, să fie viclean, există numeroase dovezi în acest sens. Evident, acest lucru dăunează oricăror negocieri. 

Cu atât mai mult cu cât și Rusia își amintea că anume Ermak (n.r.- Andrii Ermak fostul șef al Cancelariei prezidențiale, înlocuit de Budanov) a fost omul care l-a înșelat pe Putin, aducându-l în 2019 la Paris sub promisiunea semnării unor acorduri care, în realitate, nu au fost semnate. 

Pentru ruși este important acum că Budanov este un om care răspunde pentru ce spune. 

„Lui Trump îi este absolut indiferent în ce vor consta înțelegerile dintre Ucraina și Rusia”

– Cum apreciați această etapă în care se află negocierile pentru pace în Ucraina. Zelenski spune că Donbasul nu va fi niciodată cedat Rusiei. Unde se poate găsi un compromis și cum vedeți poziția lui Trump?
– Diferența dintre poziția lui Trump și cea a lui Biden constă în faptul că lui Trump îi este absolut indiferent în ce vor consta aceste înțelegeri. Pentru el este important să găsească ceva asupra căruia cele două părți să se poată înțelege. Iar mai departe este deja treaba lor ce este acceptabil și inacceptabil pentru ele. Și, în acest sens, el pune presiune pe ambele părți: haideți să ne întâlnim undeva la mijloc. 

Eu nu cred că se poate ajunge la un acord durabil, cât timp Putin se află la putere. Cauza principală a conflictului este Vladimir Vladimirovici Putin. Și, în consecință, trebuie eliminată această cauză principală. Până când nu o vom elimina, toate acestea sunt, să spunem așa, niște soluții temporare. 

Pentru Putin, este foarte important ca măcar o regiune să fie cucerită de el în totalitate. Pentru că este important pentru el să demonstreze un rezultat. Tocmai de aceea nu îl satisface înghețarea conflictului pe linia de demarcație. Este important pentru el să le spună cetățenilor și elitelor: am obținut ceva. 

Aglomerația Slaviansk–Kramatorsk ar fi schimbată pe linia Surovikin (fortificațiile de pe malul stâng al Niprului, unde armata rusă s-a retras după eliberarea Hersonului de către Forțele Armate ale Ucrainei – n.r.) și pe tot ceea ce a fost construit pentru apărare pe teritoriul regiunilor Zaporojie și Herson. Din punct de vedere rațional, aceasta este o variantă excelentă. Dar emoțional, desigur, pentru Ucraina este puțin acceptabilă. 

– Credeți că în anul 2026 se vor întâmpla schimbări esențiale pe front și tot ce înseamnă negocierile de pace în Ucraina?
– Da, eu cred că într-un interval de timp destul de previzibil va fi găsită o variantă temporară. Vom vedea încetarea fazei active a luptelor în prima jumătate a anului 2026. Și aici, desigur, rolul lui Budanov va fi, de asemenea, foarte important. 

– Noi am vorbit cu dumneavoastră în urmă cu aproximativ acum doi ani, și ați spus că schimbările în cursul războiului din Ucraina vor avea loc atunci când se va schimba liderul de la Kremlin. Există vreun indiciu că lucrurile merg în această direcție?
– Nu ar fi corect să spunem că nu se întâmplă nimic. Toate datele arată că în Rusia oamenii obosesc din ce în ce mai mult de război, crește tot mai mult cererea pentru un anumit compromis pașnic. 

Acest lucru se vede foarte bine chiar și în datele sociologilor pro-guvernamentali, complet cenzurate. Kremlinul, fără îndoială, vede și el acest lucru. 

În economie, situația nu este deloc bună. Și vedem că sancțiunile au început în sfârșit să funcționeze, în primul rând cele legate de petrol: reducerile de prețuri la petrol au crescut brusc. Nu ai cum să spui că asta e bine.  

Consider că principala sarcină pe care ar trebui să și-o propună Occidentul în general și Ucraina în special este să ajute rezistența rusă să construiască alternativa reală la actuala putere. 

Trebuie să devină un loc comun în raționamentele elitelor ideea că, dacă nu mai este Putin, atunci există această alternativă. Iar această alternativă poate exista doar dacă acolo este prezentă o anumită forță. Forță armată pe front, forță financiară în bănci, forță politică sub forma sprijinului comunității internaționale. Abia atunci putem vorbi despre anumite schimbări.