Copil devenit criminal – ce se întâmplă cu el până ajunge să ucidă. Un psiholog vorbește despre „cea mai periculoasă combinație în adolescență”
Adolescenții din Timiș care și-au ucis prietenul de 15 ani au declarat poliției că au făcut acest lucru din invidie, pentru că avea lucruri la care ei nu aveau acces, și că victima i-ar fi agresat și amenințat în repetate rânduri. Părinții minorilor au spus că tinerii erau prieteni buni și că nu au observat semne care să anunțe o asemenea violență. Primarul localității a vorbit despre familii vulnerabile și lipsa resurselor din comunitate, iar consilierul școlar a indicat presiunea de grup ca posibil factor declanșator. După ce faptele au fost cunoscute și etichetele au fost puse, rămâne întrebarea cea mai incomodă: cum ajunge un copil să să nu-l mai vadă pe celălalt ca pe o persoană, ci ca pe un obstacol de care trebuie să scape cu orice preț?
Într-un interviu pentru Totul Despre Mame, psihologul Denisa Holl explică ce se întâmplă înainte de crimă în mintea unui copil și de ce semnalele de alarmă sunt adesea văzute de adulți, dar nerecunoscute. Ori, mai grav, lăsate să treacă.
În cazurile de violență extremă între copii, atenția publică se oprește adesea la explicații rapide: bullying, gelozie, răzbunare. Sunt explicații care pot descrie fragmente din poveste, dar care nu spun mare lucru despre cum ajunge un copil să considere violența justificată sau de ce semnalele de alarmă nu sunt oprite la timp.
Psihologul Denisa Holl vorbește despre diferența esențială dintre impuls și impulsivitate, despre combinația periculoasă dintre invidie, rușine și presiunea de grup. Dar și despre un eșec de sistem care apare înainte de orice faptă extremă: lipsa evaluării timpurii, a limitelor coerente și a accesului real la sprijin psihologic. Este o discuție despre procese emoționale, nu despre etichete, despre cum se acumulează frustrări în mintea copiilor și despre ce ar fi trebuit să se întâmple cu mult înainte ca furia să devină crimă.
Totul despre mame: Care sunt semnele clare ce arată că vorbim despre un comportament criminal, nu despre o escaladare accidentală a unui conflict între copii?
Psiholog Denisa Holl: Apar planificarea pe termen lung, organizarea și cooperarea între mai multe persoane, tragerea victimei într-un context controlat și tentativa de ascundere a faptei. Aceste elemente definesc un comportament criminal.
Este posibil ca bullying-ul să fi fost un element de început sau un factor de fond în acest caz. Nu poate fi exclus ca dinamici de umilire sau respingere să fi existat anterior. Însă bullying-ul nu poate oferi o explicație care să aibă sens atunci când viața unui copil este pierdută într-un mod atât de violent. Bullying-ul este o formă de violență psihologică sau fizică repetată, care implică umilire, dezechilibru de putere și intimidare. El poate avea consecințe serioase asupra psihicului unui copil: rușine, sentiment de inadecvare, retragere socială, anxietate, depresie. În unele cazuri, bullying-ul poate crea un fundal emoțional în care se acumulează furie, frustrare și neputință, care, netratate, pot contribui la comportamente violente ulterioare.
– Faptul că violența a fost planificată timp de săptămâni exclude impulsul. Ce spune această premeditare despre nivelul de empatie și despre felul în care agresorii ajung să-și perceapă victima?
– Premeditarea exclude ideea unui impuls de moment, dar nu exclude impulsivitatea ca trăsătură de funcționare emoțională. Este o diferență importantă. Impulsul este reacția imediată, fără timp de reflecție. Impulsivitatea este o dificultate de reglare emoțională, adică o problemă în a-și controla reacțiile și emoțiile, care poate exista chiar și atunci când fapta este planificată.
Citește continuarea interviului AICI.
INTERVIURILE HotNews.ro