Cum înduri boala pe viață a propriului copil. „O singură dorință am: să trăiesc doar cu o zi mai puțin decât el”- mărturia cutremurătoare a unei mame

Cazul șocant al părinților din Australia care și-au ucis cei doi copii adolescenți cu autism, iar apoi s-au sinucis, a stârnit reacții puternice în rândul familiilor care au copii cu dizabilități severe. Părinții din Australia erau deprivați de somn de ani de zile, copleșiți de terapiile copiilor, de temeri legate de viitorul lor, de izolare și de durere. Cu aceleași provocări se confruntă și mulți părinți din România care au copii cu dizabilități severe, care nu pot duce o viață independentă.

Pe lângă bunout-ul parental, pe ei îi macină întrebarea: „Ce se va întâmpla cu copilul meu când eu nu voi mai fi?” Adele Chirică e una dintre mamele care se gândește la asta noapte de noapte, de mai bine de 14 ani, când, la 4 ani, fiul ei, Davis, a fost diagnosticat cu Sindrom Dravet, o formă rară și severă de epilepsie.

„Mi-am propus tare să stau departe de povestea asta, să mă bucur de copilul meu și să stau doar cu cățeii mei ca să mă doară mai puțin. Însa nu am putut și mă doare de mă usucă pe dinauntru! Nu aș putea niciodată să judec acești părinți! Pentru că nici o mamă de copil special nu ar avea cum să facă asta!”, a scris Adele Chirică pe Facebook zilele trecute. Ea a mărturisit că știe cazuri de părinți care au decis ca ultimul care rămâne în viață să ia și copilul. Redăm mai jos, cu acordul autoarei, mesajul ei integral:

Toate gândim la fel. „Ce se va întampla cu copilul meu când eu nu voi mai fi?” Recunosc că sunt în jurul meu persoane care mi-au spus: “noi am discutat deja in familie și ultimul dintre noi care pleacă, îl ia cu el. Nu-l putem lăsa în viață să-l mănânce societatea de viu”. Nici atunci n-am judecat pe nimeni! Cum as putea eu să judec când în fiecare seară mă gandesc „dacă nu mă mai trezesc mâine, ce se întâmplă cu fiul meu care rămâne singur pe lume?”.

Citește continuarea confesiunii AICI.