„Un zbor Londra-București cu copiii m-a făcut să-mi fie rușine că sunt româncă. Spre deosebire de vestici, suntem reci, stridenți și de neam prost”

De puține ori îmi e rușine că sunt româncă. Poate acasă mă aclimatizez și nici nu mai sesizez neorânduielile. Dar când zbor cu avionul din sau înspre România îmi e adesea jenă și văd în față o oglindă care mă incomodează și-mi lasă un gust amar. Metehnele naționale ne urmăresc și până la capătul lumii. Spațiul de la poarta de îmbarcare și bordul avionului devin niște microcosmosuri mioritice. Multe cefe late și lanțuri de aur de un deget, ghiuluri, Mitici, adidași sclipicioși, oameni care vorbesc prea tare și lasă ambalaje goale și sticle de whisky în urma lor, scria traducătoarea Oana Brumă într-un text mai vechi publicat pe site-ul Totuldespremame.ro.

Aseară ne-am întors cu toții dintr-o excursie de patru zile la Londra. Deși vremea a fost tipic londoneză și copiii s-au plâns mult de mersul îndelung pe jos și de imposibilitatea noastră de a le achiziționa toate jucăriile din celebrul magazin de jucării cu cinci etaje din centrul orașului, ne-am relaxat cât de cât și reveneam acasă cu mulțumire.

Trei copii, doi adulți și o stewardesă iritată

Starea a început să mi se deterioreze brusc în avion, la întoarcere. Am realizat că ni se alocaseră patru locuri la ieșirile de urgență din mijlocul aeronavei și unul la vreo cincisprezece rânduri în spate. Evident că unul dintre adulți putea merge singur în spate, dar conform protocolului pentru ieșirile de urgență, fiecare copil trebuia însoțit de un adult, ceea ce însemna că al treilea copil era nevoit să stea singur la coada avionului. Nu era o dramă, eram totuși sigură că se va găsi o soluție amiabilă.

Încercam să ne punem fiecare rucsacul sub scaunul din față și să vedem cum ne împărțim cât mai rapid până la sosirea soluției salvatoare, dar stewardesa nu avea deloc înțelegere și ne tot zorea, ridicând tonul, desi nu ne oferea nicio variantă rezonabilă pentru configurația noastră de familie. Îmi ziceam inițial că a avut și ea o zi lungă, e obosită, doar că văzându-i buzele injectate și țuguiate până sub nas rățoindu-se la noi și genele obscene dându-se peste cap odată cu ochii, începeau să mă ia toate judecățile și prejudecățile. Tot echipajul feminin din cabină era plin de retușuri estetice foarte evidente și de mare prost gust. Mă întreb care sunt criteriile de selecție ale echipajului de zbor și dacă nu ar fi mai înțelept ca doamnele să se gătească ceva mai decent ca să poată impune și respect pasagerilor, nu doar fantezii murdare.

Citește continuarea pe TotuldespreMame.