REPORTAJ. Un oraș de 40.000 de locuitori din UE, fostă capitală regală a României, stă de trei luni fără apă potabilă: „Neagră ca pământul”

După depistarea bacteriei Clostridium perfringens în mai multe probe din rețea, autoritățile au declarat stare de alertă și au interzis folosirea apei inclusiv pentru igienă în Curtea de Argeș.

• De trei luni, în Curtea de Argeș, apa de la robinet nu mai este bună de băut. 
• Viceprimarul vorbește despre lipsa investițiilor în tratare și despre o posibilă retehnologizare de milioane de lei. Între timp, viața orașului se măsoară în bidoane cărate „o zi da, una nu”.

Sistemele publice se văd mai ales când au probleme. Iar când cedează cu totul, atunci sar în ochi. În ultimele luni, în Curtea de Argeș, apa de la robinet a devenit o problemă zilnică. 

Inițial, apa a fost tulbure și declarată nepotabilă. Apoi restricțiile s-au înăsprit. În această săptămână, autoritățile au transmis că apa nu mai poate fi folosită nici pentru igienă personală: nu te poți spăla cu ea.

Probele din 6 februarie au ridicat nivelul de alertă

Luni seară, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Argeș a declarat stare de alertă pentru 30 de zile în municipiu, după ce Direcția de Sănătate Publică (DSP) Argeș a anunțat că în probele recoltate pe 6 februarie a fost depistată bacteria Clostridium perfringens în trei puncte din rețea, potrivit Europa Liberă România.

„Având în vedere rezultatele ultimelor rapoarte de încercări, din data de 09.02.2026, vă informăm că apa rămâne nepotabilă și poate fi utilizată doar în scop menajer (la vasul de toaletă)”, a transmis DSP Argeș, citată de Europa Liberă.

Directorul instituției, Sorina Octavia Hontaru, a declarat la Antena 3 CNN că, după 9 februarie, restricția impune folosirea apei exclusiv pentru uz menajer.

Ce efecte poate produce asupra oamenilor

Un mesaj RO-Alert a fost transmis către populație, interzicând utilizarea apei pentru consum uman și animal, prepararea hranei și igienă personală. În total, aproximativ 40.000 de persoane din Curtea de Argeș și din localitățile limitrofe sunt afectate.

Bacteria depistată, Clostridium perfringens, este asociată frecvent cu intoxicații alimentare și poate provoca crampe abdominale și diaree, în special la copii mici și persoane cu imunitate scăzută, potrivit INSP.

Cetatea de scaun a lui Mircea cel Bătrân

Sunt două izvoare în oraș de unde oamenii își pot lua apă potabilă. Unul se află în curtea Mănăstirii Curtea de Argeș.

Curtea de Argeș are 25.000 de locuitori, dar cu localitățile învecinate se ajunge la 40.000 de oameni afectați. Curtea de Argeș a fost prima capitală regală a Țării Românești, în secolul XIII fiind cetate de scaun imediat după unirea cnezatelor și voievodatelor. A fost cetatea regală a lui Mircea cel Bătrân și a rămas centrală în politica Țării Românești vreme de aproape trei secole. Astăzi, aici este înmormântat inclusiv Regele Mihai I. 

Într-o construcție mică, pavată cu piatră, localnicii vin de la primele ore ale dimineții cu bidoane de 2, 5 sau 10 litri. Până la prânz, coada rămâne constantă: 10-15 persoane, majoritatea în vârstă, dar și muncitori în salopete, femei cu copii, bărbați grăbiți.

Coada din căutarea apei

Coada la izvorul de apă potabilă din curtea mânăstirii.

Unii au venit cu mașinile, lăsate în parcarea cu plată a mănăstirii. Alții cară apa pe jos, în cărucioare de cumpărături sau în sacoșe de rafie.

În interior sunt trei robinete, așezate pe peretele din față. Deasupra lor, o icoană mare, care acoperă aproape jumătate din înălțimea camerei. „Izvorul Tămăduirii” scrie pe ea. „Eu sunt apa cea vie.”

Într-un colț, o cisternă din aluminiu inscripționată „Agheasmă”. „În fiecare duminică se sfințește apa aici”, spune un bărbat din rând. „Dacă vreți, veniți duminică să luați și agheasmă.” Lângă apa sfințită, un alt anunț: „Apă potabilă”.

La ora 12, rândul numără aproximativ zece persoane. Localnicii formează o singură coadă în fața celor trei robinete.

„Dacă eu aștept aici, în baston, poți și tu, băiatule, să mai stai un pic”

Un muncitor în salopetă albastră ține câteva bidoane mari de plastic și se îndreaptă direct spre intrare. „Am pauză de masă. Nu mai apuc altfel, muncesc aici”, spune, sperând să fie lăsat în față.

O femeie din spatele lui îl oprește. „Dacă eu aștept aici, în baston, poți și tu, băiatule, să mai stai un pic.” Ea a venit cu două sticle de câte 5 litri. Mai mult nu poate duce până acasă, la câteva sute de metri.

„Lăsați-l, doamnă, că trebuie să se întoarcă la muncă. Lucrează aici, la șantier, la mănăstire. Dacă acum are omul pauză… să fim oameni”, intervine altă voce din rând.

Tensiunea izbucnește ușor, din reflex. De peste trei luni, mulți dintre ei vin zilnic sau o dată la două zile după apă.

O femeie cu fes roșu și cojoc negru de piele își așază cu grijă sticlele de 2 litri în căruciorul cu care merge și la piață. Le potrivește atent, una lângă alta.

„Nu se rupe căruțul, doamnă?”

„Nu. Lasă-l naiba. Mai luăm altul, dacă o fi… Ne dau autoritățile astea ceva…”. 

„Cu bolovani în cap”, completează alta.

„Aseară, când s-a anunțat că azi nu mai avem deloc apă la robinete, nici pentru vasul de toaletă, a venit lumea buluc aici. Era bună și aia de turnat în WC. Acum nu mai e deloc.”

„Înseamnă că nu mai e bună nici de rufe, nimic”

Din spate se aude o altă voce de femeie: „Ce vine la robinet… vai de noi. Și unge apa asta, are ceva în ea, de zici că a pus ulei. Ți-e frică și să mai faci baie, să speli vasele…”

„Păi n-avem voie”, intervine imediat altcineva din rând. „Au zis deja că nu mai e bună nici pentru igiena personală, nici pentru vase, nimic. Doar la toaletă.”

Femeia oftează scurt. „Ah, da? Atunci stăm așa, să ne umple păduchii… Înseamnă că nu mai e bună nici de rufe, nimic. Cât să poți să cari și pentru baie?…”

Coada se mișcă greu. Bidoanele sunt puse și scoase de sub robinete, iar fiecare își face rapid socoteala: cât poate duce, cât îi ajunge, pentru ce.

„Nu mai pot”

În drum spre casă, o femeie de 63 de ani se oprește în stația de autobuz ca să-și odihnească brațele. Vine de la izvorul din curtea mănăstirii. În cele două sacoșe de rafie are patru bidoane de câte cinci litri – 20 de litri de apă. Îi cară pe jos, „o zi da, una nu”.

„Nu mai pot”, spune femeia. „Dacă iau un taxi, îmi ia 10 lei. De unde bani?” Nu are nici pensie, nici salariu, explică ea.

Tatăl copiilor ei a murit, dar nu au fost căsătoriți, așa că nu primește pensie de urmaș. „Banii lui au rămas la stat”, adaugă. Spune că și-a crescut copiii și că asta a fost munca ei. Are opt copii, însă sunt plecați. O ajută când pot, dar dependența o apasă. Iar facturile vin la fel. Luna trecută a plătit aproape 80 de lei pentru apă și canal. „Nu știu de ce mai plătim apa”, spune ea. Apa de la robinet, povestește, curge „neagră”. „Neagră ca pământul. Plină de nisip, de rugină.” 

Pentru mâncare și vase folosește apa adusă de la mănăstire. Pentru restul încearcă să se descurce cum poate. „Nu poți să stai nespălată. Sunt singură, dar trebuie să mă spăl, să spăl un castron, o farfurie. Ce să fac?”, spune ea.

Despre bacterie a aflat de la televizor. „Am auzit că e o bacterie. Te îmbolnăvești”. Se uită la sacoșe, își freacă palmele și mai stă câteva minute înainte să plece. „Nu suntem roboți. Suntem oameni din carne și oase.”

Locuitor: Autoritățile au stat până în ultimul moment

La izvor, la rând, Mitică are 71 de ani și vine „din două în două zile” după apă. „De patru luni de zile nu avem apă potabilă la robinet”, spune el. „Și acum, în ultimul timp, a mai venit nenorocirea peste noi, că mai conține și o bacterie. Nu mai putem folosi nici la spălat, nici la nimic. Doar la toaletă.”

Spune că apa a fost oprită complet „de ieri, de seara”, pentru lucrări, și că nimeni nu știe cât va dura criza. „Zic că mai durează 3-4 luni, poate și mai mult.”

Drumul după apă a devenit rutină. „Vin pentru două zile. Cărând mereu, ni se lungesc mâinile, ajungem cu ele până la călcâie”, spune, arătând spre bidoane. Întrebat cine este responsabil, Mitică enumeră: „Ministerul Mediului, Aquatermul, Primăria.” 

Mitică spune că situația era cunoscută de mai mult timp și că autoritățile ar fi trebuit să o prevină. „Să facă alimentări separate, să facă foraje. Nu stai până în ultimul moment.”

În opinia lui, abia după ce oamenii au ieșit în stradă lucrurile au început să se miște. „Dacă nu ieșeam în stradă să facem zgomot, nimeni nu făcea nimic.”

Mitică se referă la protestele organizate de locuitorii Curții de Argeș la începutul anului, când câteva sute de oameni au ieșit pe bulevardul principal într-un marș nemulțumiți de lipsa apei potabile și de modul în care autoritățile au gestionat criza.

„La primărie”

Despre primar, spune că nu a discutat direct cu oamenii. „Nu a venit să vorbească. Nici cu presa nu a vorbit.” Se referă și la declarația recentă a edilului, care a spus că „nu e Mama Omida” ca să știe când se rezolvă problema. „Dă-ți seama ce răspuns de primar avem”, spune Mitică. Între timp, facturile continuă să vină. „Apa o plătim la preț întreg. O folosim la toaletă, e apă menajeră, dar o plătim.”

Bărbatul își rezumă revolta într-un cuvânt greu: „Ce fac ăștia cu noi se numește genocid.”

Într-o criză care durează de luni, iritarea nu mai are o singură direcție. O femeie, deranjată de prezența camerelor, spune: „Să se ducă la primărie, nu aici la noi.” Se referă la reporteri. 

Pe cine dau vina oamenii

Un alt bărbat, care spune că a fost lider sindical în Argeș, susține că problema apei nu a început de trei luni, așa cum au comunicat autoritățile, ci de mai mult timp.

„De șase luni venea tulbure la chiuvetă. De mai mult, de fapt”, spune el.

În opinia lui, situația este mai gravă decât o simplă stare de alertă. „Ar fi de declarat stare de necesitate” fiindcă totul depinde de izvoare.

Spune că există și o altă problemă: întreținerea recipientelor în care este depozitată apa. „Bidoanele alea trebuie spălate. Bagi o săptămână apă în ele și trebuiau duse la curățat”, afirmă el, sugerând că nu toate sunt igienizate corespunzător.

Vine să ia apă o dată la două zile și o folosește pentru mâncare, vase și igienă.

Leagă problema de golirea barajului Vidraru și de felul în care apa ajunge în stația de tratare. „Atâta timp cât pe vana aceea iese mâl, poate să fie stație de epurare cât ar fi, tot apa vine mizerabilă”, susține bărbatul.

Întrebat cine este responsabil, răspunde mai întâi: „Nu pot să dau vina pe nimeni.” Apoi adaugă: „Autoritățile. Locale.” Și continuă: „Cel mai bine trebuie să răspundă guvernul.”

Primarul, de negăsit. Ce spune „vicele”

Bogdan Marina (USR) este viceprimar la Curtea de Argeș de opt luni. Ne-am întâlnit cu el în biroul său de la primărie. Reporterul HotNews a ajuns la primărie la ora 10 dimineața, însă primarul orașului, Constantin Panțurescu (PSD), nu era în instituție, potrivit unei angajate. Nici două ore mai târziu, când ne-am întors, primarul nu revenise. 

Cu câteva zile înainte, într-un interviu acordat Antena 3 CNN, primarul a avut o reacție nervoasă la întrebarea când se va rezolva problema: „Nu sunt nici Mama Omida, nici Dumnezeu să rezolv”, a spus el.

În schimb, viceprimarul a acceptat să discute cu HotNews despre criza apei. Întrebat care este termenul realist pentru ieșirea din criză, viceprimarul evită certitudinile, dar avansează o estimare: „Undeva la o lună, maxim două luni. Dar asta în condițiile în care reușim investițiile și nu se blochează nimic.”

Cum a început problema

„În noiembrie au fost primele analize de la DSP care au stabilit clar că apa nu mai întâlnește parametrii de potabilitate”, spune el.

Inițial a fost vorba despre turbiditate. Apoi au apărut depășiri la fier și aluminiu. „Aluminiul este din substanțele care se folosesc pentru tratarea apei și, în anumite condiții, poate rămâne în cantități mai mari în apa care ajunge în rețea.”

Recent, în analize a fost depistată bacteria Clostridium perfringens. Viceprimarul insistă asupra diferenței față de bacteria cunoscută din spitale: „E o diferență ca de la cer la pământ între Clostridium difficile, aia din spitale, de care știe toată lumea, și acest Clostridium perfringens.” Vorbește de  „o confuzie” în comunicarea inițială a DSP.

Bacteria a fost identificată inițial la stația de tratare, apoi în oraș, inclusiv în școli.

În ziua în care apa a fost oprită complet pentru lucrări de curățare, cursurile au fost suspendate. „Astăzi au fost închise. S-a oprit de tot apa de azi noapte”, explică viceprimarul. El spune că decizia a fost luată în contextul întreruperii alimentării și al „anunțului defectuos de la DSP”.

Responsabilitate, investiții și nevoia de retehnologizare

Întrebat cine ar fi trebuit să facă investițiile necesare pentru modernizarea stației de tratare, viceprimarul spune că „lucrurile sunt simple”: „Compania este în subordinea Consiliului Local. Este o societate comercială. Investițiile trebuie să le facă împreună.”

19 consilieri locali are Curtea de Argeș. 8 – PSD, 5 – PNL, 3 – USR, 2 – AUR, unul PMP.

El admite că, deși „investiții s-au făcut la stație”, acestea nu au vizat partea esențială, tratarea apei. „Nu s-au făcut fix pe partea de tratare”, spune el. Mai exact, unele componente din sistemul de filtrare, inclusiv elemente din stratul inferior al filtrelor, „nu au mai fost schimbate de zeci de ani”.

În opinia sa, stația a funcționat ani de zile fără presiune majoră, pentru că apa brută nu era extrem de încărcată. „Din moment ce nu ai nevoie urgent și apa îți intră în stație cu turbiditate de 9, o aduceai la 4-5 și era în parametri.”

Costul? 10 milioane de lei spune viceprimarul

Problema a apărut în momentul în care turbiditatea a crescut masiv, fluctuând constant. „Nu poți să stabilești o rețetă de tratare și să te ții de ea, pentru că astăzi e într-un parametru, mâine s-a dublat.” În aceste condiții, stația actuală nu mai poate face față.

Viceprimarul spune că este posibil să fie nevoie de o retehnologizare rapidă a stației. Adică modernizarea sistemului de filtrare și tratare, cu echipamente și componente noi, adaptate la noile condiții ale apei brute. Pentru aceasta, administrația ia în calcul solicitarea unui sprijin financiar de la Guvern.

„Vorbim undeva la 10 milioane de lei”, spune el. A fost convocat Comitetul Local pentru Situații de Urgență și a fost declarată stare de alertă, iar una dintre direcții este obținerea de sprijin guvernamental pentru modernizarea sistemului.

Oamenii plătesc factura la apă

În oraș, mulți dintre localnicii cu care a vorbit HotNews spun că situația li se pare nedreaptă: plătesc apă la factură, deși apa de la robinet nu este potabilă.

Viceprimarul spune că înțelege nemulțumirea, dar susține că eliminarea totală a plății ar agrava situația. Căci costurile de tratare au crescut considerabil. „Poate de zece ori”, explică el, pentru că sunt necesare substanțe suplimentare și proceduri mai complexe pentru a reduce turbiditatea foarte ridicată a apei brute.

Tariful la apă a fost majorat anul trecut, ajungând „undeva la șapte lei tona de apă”, o decizie care a generat, potrivit lui, „un scandal teribil”.

În prezent, compania acordă o reducere de 30% la factură, astfel încât prețul să rămână la nivelul de anul trecut. Însă viceprimarul respinge ideea furnizării gratuite a apei până la revenirea la potabilitate.

„Înseamnă că această companie, în câteva luni de zile, e de faliment”, spune el. Compania de apă, Aquaterm, este o societate comercială aflată în subordinea Consiliului Local și funcționează din încasările obținute din facturi. Dacă acestea ar dispărea complet, susține viceprimarul, nu ar mai putea acoperi cheltuielile curente: substanțe de tratare, energie, salarii.

El avertizează că, într-un astfel de scenariu, orașul ar putea ajunge în situația de a preda serviciul unui operator privat. „Vine cineva să-ți ia o companie falimentară? Vine. Eventual, dar îți face prețul de trei ori secunda următoare”, spune viceprimarul, sugerând că tarifele ar putea crește semnificativ în cazul unei preluări.

Măsuri pentru populație

În oraș sunt amplasate zece rezervoare de câte un metru cub, alimentate continuu cu apă potabilă, urmând să fie suplimentate cu încă zece. Apa este adusă cu cisternele.

Persoanele vulnerabile sunt sprijinite prin Direcția de Asistență Socială, în colaborare cu Crucea Roșie. „Ei au listele cu persoanele vulnerabile, cu venit minim garantat”, spune viceprimarul, explicând că distribuirea apei se face prin aceste structuri, inclusiv către persoane greu deplasabile.

Cât va mai dura criza? „Dacă ar fi să fac o estimare, undeva la o lună, maxim două luni”, spune viceprimarul.

Doar că în oraș, termenul nu se măsoară în săptămâni, ci în bidoane cărate zilnic de la izvoare.

 Cum funcționează spitalul fără apă din rețea

Spitalul Municipal din oraș nu mai folosește apa din rețeaua orașului încă de la începutul lunii decembrie, spune Florin Mitucă, directorul financiar al unității, pentru HotNews.

„Suntem debranșați de la rețeaua locală. Avem un rezervor propriu alimentat în fiecare zi de către ISU”, explică acesta.

Spitalul consumă aproximativ 30 de metri cubi de apă pe zi, iar apa este adusă zilnic cu cisternele și stocată în rezervor.

„Avem apă potabilă, ne asigurăm că analizele sunt în parametri. Facem în fiecare săptămână analize ale apei pe care o folosim în spital”, spune Mitucă.

În plus, pacienții și angajații primesc apă îmbuteliată. „Furnizăm apă potabilă îmbuteliată atât pentru pacienți, cât și pentru angajați”, adaugă el.

Întrebat dacă lipsa apei din rețea a afectat internările sau operațiile, directorul financiar răspunde ferm: „Nu avem activitate influențată de această criză. Se fac operații chirurgicale, totul decurge normal.”

În privința bacteriei depistate în rețeaua orașului, Mitucă spune că în apa utilizată în spital aceasta nu a fost identificată. „La noi în spital se fac analize. Această bacterie nu a fost detectată, toți parametrii sunt normali.”

Pentru viitor, conducerea ia în calcul o soluție de rezervă. „Intenționăm să facem un backup, un foraj propriu. Doamne ferește să se mai întâmple asta”, afirmă directorul financiar al spitalului din Curtea de Argeș, necropolă de suflet a regilor României și suferință cotidiană pentru locuitorii săi de azi.