INTERVIU Trump găzduiește azi Consiliul pentru Pace. „Șpagatul strategic pe care încearcă să îl facă Nicușor Dan este delicat”

„Dansul echilibristic al administrației prezidențiale românești între SUA și UE s-ar putea dovedi nerealist. Și trebuie să fim atenți să nu riscăm să devenim un cal troian al MAGA în interiorul Uniunii Europene”, spune într-un interviu pentru publicul HotNews Ionela Maria Ciolan, cercetătoare în politica externă, vorbind despre prezența lui Nicușor Dan la reuniunea Consiliului pentru Pace al lui Donald Trump.

Prin prezența la Washington, la prima reuniune a Consiliului pentru Pace, Nicușor Dan vrea să construiască o relație pozitivă cu Administrația Trump și să obțină din partea liderului SUA o reconfirmare, „care ar reduce elanul propagandistic prin care liderii AUR instrumentalizează anularea alegerilor”, spune în interviul pentru HotNews Ionela Maria Ciolan, cercetătoare în politica externă, de securitate și apărare a UE la think tank-ul Wilfried Martens Centre for European Studies din Bruxelles.

Președintele Dan „încearcă un echilibru”

Cele mai multe state UE – cu unele excepții – au declinat invitația de a participa la Consiliul pentru Pace, pe fondul temerilor privind structura organismului prezidat de Donald Trump, a intențiilor acestuia și a faptului că subminează multilateralismul în general și ONU în special.

Faptul că România participă (cu statut de observator) arată că președintele „încearcă un echilibru între apartenența noastră la UE și dorința de a continua o relație privilegiată cu SUA”, spune Ciolan.

Cercetătoarea avertizează însă că acest pariu poate fi unul riscant, România riscând să piardă „atât în fața partenerilor europeni care și-ar putea diminua încrederea în România cât și în raport cu obiectivele urmărite în relația cu Statele Unite”.

Ea amintește în acest context de strategia declarată a Administrației Trump, care a anunțat explicit că „va colabora și va susține lideri, partide, mișcări și state din zona dreptei radicale, suveraniste, populiste și anti-UE”.

Riscul: „Să devenim un cal troian al MAGA în interiorul UE”

„În aceste condiții, acest dans echilibristic al administrației prezidențiale românești s-ar putea dovedi nerealist și trebuie să fim atenți să nu riscăm să devenim un cal troian al MAGA în interiorul Uniunii Europene”, spune cercetătoarea.

Un lucru cert este că mai toată clasa politică de la București a susținut prezența președintelui Dan la Washington.

Motivele? „Statele Unite au fost, și încă sunt, pentru clasa politică din România un adevărat far după care ne-am ghidat politica externă și de securitate în ultimii treizeci de ani”, spune Ciolan.

În același timp, spune ea, „clasa politică din România pare fie nostalgică după perioada unei Americi cu o viziune liberală asupra ordinii internaționale, fie tentată să îmbrățișeze discursul și ideologia MAGA, cu o abordare predominant suveranistă și sceptică față de integrarea europeană”. 

Dacă Trump îl reconfirmă ca partener pe Dan, AUR are o problemă

Aici există cel puțin o problemă, care vine chiar din partea electoratului lui Nicușor Dan. 

„În acest context, crește și presiunea din partea electoratului pro-UE din România ca președintele Dan, care a câștigat alegerile pe un mesaj clar pro-european, să își asume ferm această identitate și rolul de reprezentant al segmentului de societate favorabil Uniunii Europene”, mai spune cercetătoarea.

Pe de altă parte, o reconfirmare din partea lui Trump pentru Nicușor Dan „ar reduce elanul propagandistic prin care liderii AUR instrumentalizează anularea alegerilor”

– Ce speră Nicușor Dan să obțină prin prezența la reuniunea de la Washington? Și ce ar avea nevoie să obțină, în numele României? Și, în continuare ce ar putea realist să obțină de fapt, prin prezența sa la Washington?
– Ionela Maria Ciolan: Președintele Dan își dorește, așa cum a fost deja anunțat de domnia sa, „clarificarea relației bilaterale reale dintre România și SUA”. 

Mai simplu spus, își dorește să construiască o relație pozitivă cu Administrația Trump, care să îi ofere mai multă legitimitate și capital de imagine pozitiv în Statele Unite. 

După cum știm, în acest moment, AUR are numeroase contacte în grupul MAGA și o expunere amplă pe canalele ideologice ale acestei mișcări. Administrația Prezidențială, cred eu, își dorește o echilibrare a relației cu decidenții și elitele republicane din cercurile ultraconservator-naționaliste.

Mi-e foarte greu să anticipez ce ar putea obține președintele Dan de la această întâlnire, având în vedere că scopul ei este legat de Consiliul pentru Pace și de discuții exclusive despre reconstrucția Fâșiei Gaza. 

Nu este o întâlnire bilaterală axată pe parteneriatul SUA–România, prin urmare nu cred că ne putem aștepta la anunțuri privind noi obiective în relația bilaterală. Cred că cel mai mare câștig pentru președintele Dan ar fi o reconfirmare din partea președintelui Trump a legitimității președintelui nostru. 

Și mă refer la o reconfirmare publică venită din partea președintelui Trump, deoarece, după cum știm, administrația americană a recunoscut oficial rezultatele alegerilor din România de anul trecut. 

O astfel de reconfirmare, poate însoțită și de câteva declarații publice din partea președintelui american, ar reduce elanul propagandistic prin care liderii AUR instrumentalizează anularea alegerilor. Acesta ar putea fi cel mai bun rezultat al participării președintelui Dan la reuniunea Consiliului pentru Pace.

„Președintele prioritizează politica internă în defavoarea politicii externe”

– Ne spune ceva anume faptul că președintele a lipsit de la Forumul Economic de la Davos și de la Conferința de Securitate de la Munchen – ne amintim explicația oarecum uimitoare a consilierului său, Marius Lazurcă – dar merge totuși la Washington?
– Faptul că președintele Dan a lipsit atât de la Forumul Economic Mondial de la Davos, cât și de la Conferința de Securitate de la München arată că președintele prioritizează politica internă în defavoarea politicii externe. 

Participarea sa la inaugurarea Consiliului pentru Pace poate fi privită din același unghi, întrucât din declarațiile publice de până acum nu este clar cu ce se angajează România în perioada post-conflict și în procesul de reconstrucție a Fâșiei Gaza și nici ce își dorește statul nostru de la această nouă inițiativă a președintelui Trump, având în vedere că acest consiliu ar multiplica rolul și activitatea ONU.

„Pare că aplică conceptul de independență solidară”

– România este una dintre puținele țări UE reprezentate, chiar și cu statut de observator, la reuniune. Ne pune asta într-o situație neplăcută, inclusiv în relația cu partenerii din UE? Există motive să discutăm și în termeni morali, ținând cont de semnele de întrebare privind planul de pace al administrației Trump pentru Gaza, de felul în care este construit Consiliul pentru Pace, sau ar trebui să gândim doar pragmatic, strategic?
– Din cadrul UE, până în acest moment, Ungaria și Bulgaria au confirmat că doresc să devină membre ale acestui Consiliu, iar Italia, Grecia, Cipru și România și-au manifestat intenția de a participa cu statut de observator. 

În plus, din partea Comisiei Europene, comisarul european pentru Mediterana, Dubravka Šuica, a fost anunțată ca participantă la inaugurare, însă fără ca UE să sprijine oficial această inițiativă.

Mulți lideri europeni critică acest format din motive ce țin de implementare, de guvernanță și de compatibilitatea cu Carta ONU, dar și pe fondul temerii că ar putea submina multilateralismul.

Președintele Dan pare că aplică în prezent conceptul de „independență solidară”, anunțat anul trecut în Strategia Națională de Apărare, prin care se încearcă un echilibru între apartenența noastră la UE și dorința de a continua o relație privilegiată cu SUA.

Însă acest „șpagat” strategic pe care încearcă să îl facă administrația prezidențială este unul delicat și s-ar putea să ne transforme în perdanți: atât în fața partenerilor europeni care și-ar putea diminua încrederea în România, cât și în raport cu obiectivele urmărite în relația cu Statele Unite, având în vedere schimbarea direcției strategice a administrației Trump dinspre Europa către emisfera sudică și regiunea Indo-Pacific, precum și anunțarea unei retrageri graduale din Europa.

Pare că Administrația Prezidențială și decidenții români își doresc continuitate în relația cu SUA, însă această dorință riscă să fie mai degrabă unilaterală. 

Ce înseamnă „apărarea valorilor civilizaționale”?

În încercarea de a conserva parteneriatul strategic cu Statele Unite, pe care îl considerăm cea mai importantă relație bilaterală a României și un garant esențial al securității noastre, este important să nu uităm și să nu încălcăm angajamentele care decurg din statutul nostru de stat membru al UE.

După cum reiese din Strategia Națională de Securitate a Statelor Unite, UE este prezentată drept un adversar ideologic al administrației Trump, iar mai recent, în Planul strategic al Departamentului de Stat 2026–2030, unul dintre obiectivele fundamentale ale administrației și diplomației americane este „apărarea valorilor civilizaționale și reafirmarea suveranității naționale” în Europa. 

Practic, este enunțat explicit că actuala administrație va colabora și va susține lideri, partide, mișcări și state din zona dreptei radicale, suveraniste, populiste și anti-UE. În acest sens, administrația Trump și curentul MAGA încearcă să își exporte ideologia în Europa.

În aceste condiții, acest dans echilibristic al administrației prezidențiale românești s-ar putea dovedi nerealist. Trebuie să fim atenți să nu riscăm să devenim un cal troian al MAGA în interiorul Uniunii Europene.

Ne-am ghidat după SUA în ultimii 30 de ani

– Am văzut o clasă politică aproape unificată în susținerea deciziei președintelui, altfel criticată de destul de mulți comentatori, cercetători, observatori ai politicii externe. Prin comparație, ca să dau exemplul Italiei, opoziția de acolo a criticat decizia Giorgiei Meloni. Ce ne spune asta despre clasa politică din România?
– Statele Unite au fost, și încă sunt, pentru clasa politică din România un adevărat far după care ne-am ghidat politica externă și de securitate în ultimii treizeci de ani. 

Relația bilaterală cu SUA a avut o contribuție covârșitoare la aderarea noastră la NATO, fapt care a influențat pozitiv și parcursul de aderare al țării noastre la Uniunea Europeană. Prin urmare, influența pozitivă a Americii în evoluția democratică post-decembristă a României este incontestabilă.

Însă, din păcate, o gândire tradiționalistă și continuistă în politica externă nu mai este suficientă.

Statele Unite trec printr-o schimbare profundă la nivel de politică internă, reflectată și în plan extern prin modificarea priorităților, direcțiilor și principiilor după care se raportează la alte state și la propriii aliați. 

Primul an al celui de-al doilea mandat al președintelui Trump indică o viziune puternic tranzacțională, bazată pe supremația statelor puternice în raport cu dreptul internațional și pe o ideologie populistă, ultranaționalist-conservatoare.

La rândul său, clasa politică din România pare fie nostalgică după perioada unei Americi cu o viziune liberală asupra ordinii internaționale, fie tentată să îmbrățișeze discursul și ideologia MAGA, cu o abordare predominant suveranistă și sceptică față de integrarea europeană. 

În acest context, crește și presiunea din partea electoratului pro-UE din România ca președintele Dan, care a câștigat alegerile pe un mesaj clar pro-european, să își asume ferm această identitate și rolul de reprezentant al segmentului de societate favorabil Uniunii Europene.