România începe să „închidă ușa” angajărilor. Semnalul din cifrele INS

Industria taie, comerțul îngheață, HoReCa recrutează: România se împarte în mai multe piețe ale muncii, arată datele transmise joi de INS.

În ultimele luni din 2025 firmele căutau să angajeze mai puțini oameni decât în toamnă; numărul locurilor de muncă vacante a fost de 28.400, mai puține cu peste 3.300 decât în toamnă, spune Statistica.

În paralel, rata locurilor vacante (adică ponderea posturilor neocupate în totalul posturilor din economie) a coborât la 0,55%.

De ce contează scăderea joburilor neocupate?

Pentru că locurile vacante sunt unul dintre cei mai buni indicatori „de avertizare timpurie” ai economiei.

De regulă, când economia merge bine, firmele angajează, iar locurile vacante cresc. Când economia încetinește, firmele îngheață angajările, iar locurile vacante scad.

Cifrele INS sugerează că multe companii au devenit mai prudente spre final de an.

Unde sunt cele mai mari nevoi de angajare?

În trimestrul IV 2025, cele mai mari rate ale locurilor vacante au fost în: energie și utilități (1,86%), administrație publică (1,19%), activități profesionale, științifice și tehnice (1,03%).

Aceste domenii au două lucruri în comun: sunt fie sectoare strategice (energie), fie sectoare unde deficitul de personal e cronic (statul).

Paradoxul industriei: multe locuri vacante, dar rată mică

INS arată că peste 15% din totalul locurilor vacante sunt în industria prelucrătoare (4,4 mii), dar rata este doar 0,42%.

Asta spune ceva foarte important: industria e un sector uriaș ca număr de angajați, care deși are mii de posturi vacante, ele reprezintă o pondere mică în total.

Cu alte cuvinte: industria are nevoie de oameni, dar nu mai angajează agresiv.

Statul ține o pătrime din toate posturile vacante

Unul dintre cele mai puternice mesaje ale comunicatului INS este acesta: Sectorul bugetar însumează circa o pătrime din totalul locurilor vacante.

Concret: sunt 3200 în administrație publică, 2800 în sănătate și asistență socială și 1100 în învățământ.

Asta sugerează că deficitul de personal din sistemele publice nu s-a rezolvat, iar statul continuă să fie unul dintre cei mai mari „angajatori potențiali”.

Unde piața muncii e aproape „înghețată”?

Cele mai mici rate ale locurilor vacante sunt în: tranzacții imobiliare (0,17%), alte activități de servicii (0,18%), industria extractivă (0,21%).

În aceste domenii au fost și cele mai puține locuri vacante: sub 100 în fiecare.

Aici mesajul e clar: sunt sectoare în care nu se angajează, nu există presiune de extindere sau activitatea e mică și foarte stabilă.

Ce s-a schimbat față de trimestrul III 2025?

Cele mai mari scăderi ale ratei (adică firmele au redus căutarea de oameni) sunt: finanțe și asigurări (-0,29 pp), servicii administrative și suport (-0,18 pp) și industria prelucrătoare (-0,15 pp)

Cele mai mari scăderi ca număr de posturi sunt în industria prelucrătoare (-1,6 mii), servicii suport (-0,6 mii) și comerț (-0,6 mii)

Practic, industria + comerț + servicii suport sunt exact „motorul” angajărilor în economie.
Când ele scad, nu e un detaliu statistic: e un semnal de răcire.

Există și zone unde cererea de oameni a crescut puternic

Cele mai relevante creșteri anuale apar în energie și utilități (+0,34 pp; +0,2 mii), activități profesionale, științifice și tehnice (+0,30 pp; +0,5 mii) și în construcții (+0,15 pp; +0,7 mii).

Cu alte cuvinte: România taie din angajări în economia „de consum” (comerț), dar încă are nevoie de oameni în investiții și infrastructură.

Locurile vacante sunt un fel de „barometru” pentru creșterea salariilor, presiunea pe inflație, puterea de negociere a angajaților și direcția economiei.

Când locurile vacante scad, salariile tind să crească mai lent, firmele devin mai prudente, angajările se fac mai selectiv, iar economia poate intra într-o fază de încetinire.

Iar acest semnal vine înainte să se vadă clar în datele privind șomajul.

Datele INS din trimestrul IV 2025 descriu o piață care își reduce treptat apetitul de angajare, își concentrează nevoile în câteva sectoare-cheie (energie, stat), începe să „închidă robinetul” în industrie, comerț și servicii suport.

Pe scurt: economia încetinește, iar piața muncii simte asta prima.