Cum a escaladat Iranul războiul dincolo de așteptările SUA. Suma cheltuită de Pentagon în prima săptămână de conflict
Iranul a replicat după uciderea liderului suprem Ali Khamenei cu o serie de atacuri asupra statelor vecine și a navelor de marfă care au făcut ca prețul petrolului să treacă de 100 de dolari pe baril. De asemenea, a minat strâmtoarea Ormuz, rută cheie pentru comerțul global, scrie CNN.
Trei nave civile au fost atacate în timpul nopții de miercuri spre joi, potrivit BBC. Printre acestea se află două petroliere care au fost „lovite de un proiectil necunoscut” la cinci mile marine de coastele Irakului. La câteva ore distanță, o navă container a fost „lovită de un proiectil necunoscut”, la aproximativ 35 de mile marine de coastele Emiratelor Arabe Unite.
De la începutul războiului, pe 28 februarie, au fost raportate 16 atacuri asupra navelor din Golful Persic, Strâmtoarea Ormuz și Golful Oman.
Iranul a declarat că nu va permite transportul petrolului pe cea mai importantă rută comercială energetică din lume, Strâmtoarea Ormuz, până când atacurile SUA și Israelului nu vor înceta și că nu va purta niciun fel de negocieri cu Washingtonul.
Atacuri au continuat și asupra statelor vecine. În Bahrain, a izbucnit un incendiu de proporții după ce Iranul a atacat rezervoarele de petrol și combustibil din apropierea aeroportului internațional.
În Oman, pompierii încă luptă pentru a stinge incendiul izbucnit ieri la rezervoarele de combustibil din portul Salalah, ca urmare a atacului. În plus, Oman a ordonat evacuarea navelor din terminalul său de export de petrol, ca măsură de precauție.
Mai multe drone au vizat joi Aeroportul Internațional din Kuweit, potrivit agenției de știri oficiale a țării.
În replică, armata israeliană a anunțat joi că a început un „val de atacuri pe scară largă” asupra Iranului. Atacurile vizează infrastructura regimului iranian din întreaga țară, afirmă Forțele de Apărare Israeliene într-o postare pe Telegram.
Suma cheltuită de SUA pentru război
Publicația New York Times, care a vorbit cu zeci de oficiali americani, relatează joi că președintele Donald Trump și consilierii săi au calculat greșit riposta iranienilor. Relatarea publicației americane vine la scurt timp după ce Pentagonul a transmis Congresului american că prima săptămână de război a costat 11,3 miliarde de dolari.
Estimarea nu a inclus multe dintre costurile asociate operațiunii, cum ar fi acumularea de echipament militar și personal înainte de primele lovituri. Din acest motiv, este așteptat ca cifra să crească considerabil pe măsură ce Pentagonul continuă să calculeze costurile acumulate doar în prima săptămână.
Eroarea de calcul de la Washington
New York Times relatează că amploarea erorii de calcul făcute de administrația americană a fost dezvăluită în ultimele zile, când Iranul a amenințat că va trage asupra petrolierelor comerciale care tranzitează Strâmtoarea Ormuz, punctul strategic prin care toate navele trebuie să treacă pentru a ieși din Golful Persic.
În plus, Iranul a plasat mine explozive pe această rută cheie, relatează CNN, iar prin atacarea navelor care folosesc această cale navigabilă îngustă a blocat efectiv ruta prin care trece o cincime din aprovizionarea mondială cu petrol.
Ca răspuns la amenințările iraniene, transportul comercial maritim din Golf a fost blocat, prețurile petrolului au crescut brusc, iar administrația Trump s-a grăbit să găsească soluții pentru a atenua criza economică care a dus la creșterea prețurilor la benzină pentru americani.
Care erau aștepările americanilor
Trump a stabilit obiective maximaliste, precum numirea în Iran a unui lider care să i se supună, în timp ce secretarul de stat Marco Rubio și secretarul apărării Pete Hegseth au descris obiective mai restrânse și mai tactice, care ar putea oferi o ieșire pe termen scurt, subliniază New York Times.
Karoline Leavitt, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, a declarat că administrația „avea un plan solid” înainte de izbucnirea războiului și a promis că prețurile petrolului vor scădea după încheierea acestuia.
„O demonstrație a disperării regimului”
La aproape două săptămâni de la atacurile israeliene și americane care au dus la izbucnirea războiului, secretarul apărării a recunoscut marți că răspunsul feroce al Iranului împotriva vecinilor săi a luat Pentagonul oarecum prin surprindere. Dar el a insistat că acțiunile Iranului au avut un efect contrar.
„Nu pot spune că am anticipat neapărat că exact așa vor reacționa, dar știam că era o posibilitate”, a spus Pete Hegseth la o conferință de presă la Pentagon. „Cred că a fost o demonstrație a disperării regimului.”
Președintele Trump și-a manifestat frustrarea față de modul în care războiul perturbă aprovizionarea cu petrol. El a spus pentru Fox News că echipajele petrolierelor ar trebui să „devină curajoase” și să navigheze prin Strâmtoarea Ormuz.
Cu toate acestea, consilierii militari au avertizat încă dinainte de atacurile din 28 februarie că Iranul poate interpreta totul ca o amenințare pentru existența sa. Ei au fost contraziși de unii consilierii, cu o abordare mai optimistă, care au spus că uciderea conducerii supreme a Iranului va duce la preluarea puterii de către lideri mai pragmatici, care ar putea pune capăt războiului.
Trump a minimalizat riscurile energetice
Donald Trump a fost informat cu privire la riscul creșterii prețurilor petrolului în cazul unui război, a recunoscut această posibilitate, dar a minimizat-o, considerând-o o preocupare pe termen scurt care nu ar trebui să umbrească misiunea de a decapita regimul iranian, au spus sursele New York Times.
El le-a cerut secretarului pentru Energie, Chris Wright, și secretarului Trezoreriei, Scott Bessent, să elaboreze opțiuni pentru o eventuală creștere a prețurilor. Printre acestea se numără oferirea de asigurări împotriva riscurilor garantate de guvernul SUA și posibilitatea escortării navelor de către Marina americană.
„Valea Morții”
Eforturile de reluare a transporturilor au fost complicate de informații potrivit cărora Iranul se pregătea să amplaseze mine în strâmtoare, a declarat un oficial american pentru New York Times.
În ultimele zile, Iranul a început să amplaseze câteva zeci de mine în strâmtoare, potrivit a două persoane familiarizate cu informațiile serviciilor secrete americane pe această temă. Minarea nu este extinsă, dar Iranul încă deține între 80% și 90% din bărcile sale mici și minele, a declarat o sursă pentru CNN.
În ciuda acestor informații, Trump a declarat miercuri că nu crede că Iranul a reușit să amplaseze mine și că SUA au distrus „aproape toate” navele lor de minare. Potrivit datelor Congresului american pentru 2025, Iranul are între 5.000 și 6.000 de mine navale.
Printre acestea se numără „mine lipite”, care sunt de obicei atașate manual la corpul navei de către un scafandru. Altele sunt mine ancorate, care plutesc chiar sub suprafață și explodează atunci când intră în contact cu o navă, iar altele sunt mine „de fund”, care se află pe fundul mării și explodează atunci când detectează o navă în apropiere.
Gărzile Revoluționare Iraniene, forță militară care dispune de propria marină, este încă capabilă să desfășoare un „baraj” de mine, bărci sinucigașe încărcate cu explozibili și baterii de rachete amplasate pe țărm, ceea ce a determinat o sursă americană să descrie strâmtoarea drept „Valea Morții”.
Cum a răspuns SUA
Comandamentul Central al SUA a declarat marți că a distrus mai multe nave militare iraniene, în apropierea strâmtorii, dar nu a menționat distrugerea vreunei mine, care ar fi putut fi deja amplasată.
Anterior, Trump a postat pe Truth Social: „Dacă Iranul a amplasat mine în strâmtoarea Ormuz, și nu avem rapoarte în acest sens, vrem ca acestea să fie îndepărtate, IMEDIAT!”
Capacitățile americane de dragare a minelor în Golful Persic nu mai sunt la fel de puternice ca în trecut, potrivit CNN. Marina SUA a scos din serviciu ultima dintre cele patru nave de dragare a minelor din regiune în septembrie anul trecut, rămânând dependentă de nave mai puțin specializate.
La momentul respectiv, Comandamentul Central al Forțelor Navale ale SUA a declarat că patru nave de luptă litorale (LCS) vor prelua responsabilitatea pentru dragarea minelor.