„Faptul de a fi răi ne provoacă un stres emoțional enorm”. Un scriitor descrie trăsătura care ne-a ajutat să supraviețuim ca specie

Timp de zeci de mii de ani, pentru specia noastră supraviețuirea celui mai adaptat a însemnat, de fapt, supraviețuirea celor mai buni la suflet, scrie Éamonn Toland în cartea „În căutarea bunătății. Istoria evoluției naturii umane”, apărută la editura Humanitas. În ediția de vineri, 17 aprilie, a newsletterului „Partea Bună” vorbim cu autorul despre cum am progresat ca specie datorită acestei trăsături văzute de multe ori ca o slăbiciune. Vă puteți abona mai jos. 

Există în noi un instinct al moralității vizibil chiar de la începutul vieții, scrie Toland, care a studiat istoria modernă și economia la St. Hugh’s College, Oxford, și a fost consultant în strategie la Accenture și McKinsey & Co. 

Un instinct pe care cercetători precum Paul Bloom l-au documentat și la bebeluși. Experimentele lui Bloom au demonstrat că ne naștem cu un „simț moral rudimentar“, și nu îl dobândim prin educație, deși această moralitate este foarte influențată ulterior de factorii de mediu. 

„Când priveau spectacole cu o marionetă care încerca să împingă o minge în sus la deal sau să o plaseze altor marionete, copiii de trei luni urmăreau mai degrabă personajul bun care ajuta sau personajul neutru care nu făcea nimic, decât pe cel rău, care încerca să‑i împiedice pe ceilalți sau să le fure mingea. Când li s‑au oferit marionetele după spectacol, copiii de șase luni au ales într‑o majoritate „covârșitoare“ marioneta bună în detrimentul celei neutre și pe cea neutră în detrimentul celei rele. 

Acest simț moral este folosit atât pentru a pedepsi, cât și pentru a face bine. Un copil de douăsprezece luni a folosit personajul bun pentru a lovi personajul rău peste cap. Acest simț al dreptății înnăscut poate veni la pachet cu o furie înnăscută”, scrie Toland, citându-l pe Bloom.

Într-un interviu pentru newsletter-ul „Partea Bună”, Éamonn Toland descrie cum a pornit în căutarea bunătății după o experiență traumatizantă și vorbește despre mecanismele care le pervertesc simțul moral înnăscut al oamenilor și îi fac să-și rănească semenii, dar și despre cum poveștile bune au forța de a vindeca. 

„Faptul de a fi răi ne provoacă un stres emoțional enorm”, spune scriitorul. Continuarea, în newsletterul „Partea Bună”.