VIDEO INTERVIU Cum ar trebui să arate țara după următorul mandat al Parlamentului? Vlad Voiculescu: Suntem singura entitate politică ce a avut o inițiativă pentru depolitizare/ Ștefan Pălărie: România are nevoie de 10 ani de șantier

Ce înseamnă depolitizare pentru Alianța USR PLUS și cum ar trebui să arate România după următorul mandat al Parlamentului și al Guvernului? Au răspuns la aceste întrebări Vlad Voiculescu, președinte PLUS București, și Ștefan Pălărie, candidat pentru Senat din partea USR PLUS la alegerile parlamentare de pe 6 decembrie. Vlad Voiculescu și Ștefan Pălărie au vorbit, într-un interviu HotNews.ro, despre planurile pentru următorul legislativ, despre proiectele lor și despre cum ar trebui schimbata “fața” României după 6 decemebrie. “Cred că fiecare dintre noi trebuie să ne gândim în cine putem să avem încredere. Dacă putem să avem încredere în cei care au avut o șansă sau mai degrabă să mergem către cei care nu ne-au trădat încrederea”, a declarat Vlad Voiculescu.

Idei principale:

• Vlad Voiculescu: În nume personal, pot să spun că m-am luptat pentru asta în fiecare zi a mandatului din 2016 de ministru al Sănătății, dacă vă amintiți Ordonanța 79/2016, ordinele de ministru care stabileau depolitizarea managementului de spital, stabileau cum să se dea concursuri, concursuri care să le dea aceleași șanse oamenilor care veneau din afara politicii cu cei care veneau din partidele politice. Spuneam atunci chiar că managerul unui spital nu poate, nu ar trebui să fie cineva care are o funcție de conducere într-un partid politic.
• Ștefan Pălărie: Cred că vom putea merge în continuare pe a mai face un pas în față către o reformă profundă a României prin votul pe care l-au dat deja cei 45 de primari ai Alianței USR-PLUS, a miilor de consilieri locali din toată țara. Acum e doar un pas de făcut mai departe de a permite oamenilor integri și competenți să ajungă în Parlament și, de ce nu, să și formeze un guvern.
• Vlad Voiculescu: Mai întâi de toate noi suntem o echipă. Că suntem o echipa, nu înseamnă că suntem o gașcă, nu înseamnă că mergem acolo să ne punem unii pe alții în funcții, înseamnă efectiv că suntem o echipa care și-a asumat o misiune, și aceea este de a îmbunătăți lucrurile în mod semnificativ pe fiecare domeniu pe care ni-l asumăm.
• Ștefan Pălărie: Ne aflăm la începutul anului viitor la 10 ani distanță de ultima lege organică, Legea 1/2011 a educației naționale și cu siguranță schimbările atât de rapide din zona de tehnologie, din zona de societate și din zona inclusiv epidemiologică, așa cum putem vedea, ne arată că avem nevoie de o nouă lege. O nouă lege care nu doar să prevadă cum se poate face pedagogia online și la distanță în mod corect, cum anume se poate face verificarea cunoștințelor sau acumulării cunoștințelor la distanță, cum anume se poate închide în mod oficial un an școlar pe baza unor evaluări realizate la distanță.
• Vlad Voiculescu: Ceva mai depolitizată, cu oameni ceva mai încrezători, ceva mai încrezători în forțele proprii și în instituțiile statului și lucrurile astea sunt legate. Cu un nivel de încredere, general, în societate, crescut. Cu conștiința că se poate și fară penali, că se poate și fară a avea la conducere oameni care este vădit că au venit acolo ca să își umple buzunarele din banul public și cu lucruri de bază, lucrurile care nu se pot face fără intervenția statului și fără de care nu poți să ai un nivel de viață rezonabil. Lucrurile astea mult îmbunătățite și mă refer aici, în principal, la sănătate, educație, infrastructură, lucrurile pe care le citează oricine atunci când spune de ce a plecat sau a vrut să plece din țară sau se gândește să plece din țară.
• Ștefan Pălărie: Eu m-am gândit foarte mult la întrebarea “de ce anume are teribil de tare România” și am mai răspuns în spațiul public spunând probabil: de 10 ani de șantier. Avem nevoie de șantiere fizice pe toate plaiurile țării, să vedem multe macarale ridicate la verticală, construind autostrăzi care astăzi sunt lipsă, construind spitale regionale, metropolitane, locale, care astăzi lipsesc, construind școli, avem nevoie de încă 1400-1500 de școli pentru ca toți elevii să poată să învețe într-un singur schimb, într-un program de la ora 8 la 5, cu oportunități educaționale după amiază și cu șansa de a avea o masă caldă la prânz. Ar trebui să avem construcții și șantier în toate domeniile.
• Vlad Voiculescu: Cred că fiecare dintre noi trebuie să ne gândim în cine putem să avem încredere. Dacă putem să avem încredere în cei care au avut o șansă sau mai degrabă să mergem către cei care nu ne-au trădat încrederea. E important să mergem la vot și cred că după 4 ani, după acești 4 ani, cred că nu mai are nimeni nicio îndoială în legătură cu asta.
• Ștefan Pălărie: Eu îmi aduc aminte de momentul în care, exact acum patru ani, la finalul zilei, după ce votasem, participasem la alegerile generale din 2016 am văzut stupefiat și consternat rezultatele și procentul mare cu care Partidul Roșu câștigase atunci alegerile. Iar ceea ce a urmat a fost pentru noi toți sau oamenii care și-au dorit un viitor mai bun al țării un coșmar. Îmi dau seama că atunci nici nu cred că aveam puterea să îmi imaginez cumva că vom supraviețui că țară la acest asediu colosal asupra justiției și asupra statului de drept în toate formele sale. În curând, pe 6 decembrie, vom avea ocazia să facem această corectare istorică, atât a votului din 2016, cât și a direcției către care s-a îndreptat, eu zic mai degrabă în zig-zag și de multe ori în jos, România.

Aș vrea să vorbim astăzi mai mult despre un termen pe care îl auzim foarte des în ultima vreme, acela de depolitizare. Îl auzim de la toate partidele, ba că trebuie depolitizată o instituție, ba întreg sistemul. Aș vrea să înțeleg mai bine ce înseamnă pentru USR-PLUS această depolitizare și în special pentru dumneavoastră, domnule Voiculescu.

Vlad Voiculescu: Pentru noi, depolitizare înseamnă depolizitare. La fel cum transparența înseamnă transparență, meritocrație înseamnă meritocrație, e atât de simplu. Înțeleg de unde vine întrebarea dumneavoastră. Suntem în campanie electorală și discursul politicienilor, pe de o parte, se schimbă (și cu cât ne uităm la cei mai cu vechime în politică cu atât vedem că discursul se schimbă în mod fundamental în timpul campaniei electorale) și, pe de altă parte, discursul, ce se vorbește, ce se promite în campania electorală nu se pupă, din nou, deloc cu faptele. Atunci când cineva vorbește despre depolitizare, ar trebui să poată să demonstreze că, o dată măcar, în istoria sa personală sau a partidului din care face parte a avut măcar o singură inițiativă pentru depolitizare. Noi suntem singura entitate politică.

În nume personal, pot să spun că m-am luptat pentru asta în fiecare zi a mandatului din 2016 de ministru al Sănătății, dacă vă amintiți Ordonanța 79/2016, ordinele de ministru care stabileau depolitizarea managementului de spital, stabileau cum să se dea concursuri, concursuri care să le dea aceleași șanse oamenilor care veneau din afara politicii cu cei care veneau din partidele politice. Spuneam atunci chiar că managerul unui spital nu poate, nu ar trebui să fie cineva care are o funcție de conducere într-un partid politic. Spuneam atunci, de asemenea, că acele conflicte de interese care sunt bătătoare la ochi trebuie să fie definite foarte clar în lege. De exemplu, un manager de spital nu poate să semneze contracte cu propriul verișor, cu firma propriului verișor sau a soției, sau a fiului – așa cum am văzut tot atunci în Cluj, la Institutul de Urologie. Dacă vă amintiți, domnul Lucan care conducea Clinica de Urologie avea un contract cu clinica fiului său. Și multe, multe astfel de exemple. Depolitizare înseamnă depolitizare, e atât de simplu, adică nu numești manageri de spital, de exemplu, sau oameni în Direcțiile de Sănătate Publică, sau alte funcții care nu sunt eminamente politice, așa cum pot fi cea de ministru și de secretar de stat. Tot ce este dedesubt trebuie ocupat cu specialiști care sunt sau pot fi sau pot să nu fie membri de partid, dar în niciun caz nu sunt numiri politice, în niciun caz nu sunt numiri care să fie… de la o poștă se vede că și PSD și PNL au numit oameni doar pe acest criteriu, al apartenenței la partid.

Domnule Pălărie, m-aș îndrepta către dumneavoastră pentru că la alegerile din 6 decembrie candidați pentru Senat din partea USR-PLUS. De ce v-ar vota alegătorii? Cine este Ștefan Pălărie și cum poate el contribui din Parlament?

Ștefan Pălărie: Numele și viața mea sunt strâns legate de educație. Așa s-a întâmplat să încep și anume, mi-a plăcut foarte mult școala și atât de mult încât am petrecut 21 de ani alături de ea. Am făcut o facultate de cinci ani, Cibernetică și apoi două programe de Master. Însă, mi-am dat seama că ceea ce m-a ajutat să-mi construiesc un orizont al vieții și o înțelegere a vieții nu a fost atât de tare strâns legat de școala formală, ci mai degrabă de educația nonformală la care am avut norocul să am acces. Și atunci, cumva, încă de pe băncile facultății, fiind extrem de implicat în organizația studențească, voluntar în mai multe inițiative și ONG-uri, am ajuns să-mi dau seama că de fapt asta dezvoltă de multe ori voluntariatul și educația nonformală mult mai mult decât școala așa cum o știm noi. Așa că n-a fost decât un pas ca în 2006, lucrând pentru un număr de ani deja în industria de training și consultanță să fac pasul către ideea de a înființa un ONG educațional, prin a a cărui programe au trecut peste 35.000 de tineri din România.

Revenind cumva la întrebarea dumneavoastră, eu cred că, din păcate, mai ales după analizele celebre ale CV-urilor parlamentarilor pe care noi astăzi îi avem în Casa Poporului și văzând ce dezastru poate să fie acolo, câtă impostură, câtă minciună, cât de prezente sunt aceleași Universități – fabrici de diplome în trecutul și în CV-ul lor, cred că românii nici măcar nu mai știu ce ar însemna un parlamentar normal și un om care să-i reprezinte în secolul acesta. Dacă eu ar fi să proiectez o astfel de definiție, sigur că mi-aș dori să fie cineva care se pricepe la un domeniu, mi-aș dori să fie cineva care este pasionat, teribil de pasionat și mi-a plăcut foarte mult definiția unui prieten, care îmi zicea „cred că oamenii se pot cunoaște atunci când îi vezi cum se comportă când nu-i privește nimeni”. Asta mi-a plăcut foarte mult și cred că mi-aș dori ca parlamentar să fie un om care, de-a lungul vieții, a demonstrat că poate să construiască, că poate să schimbe, că poate să organizeze sau poate să participe și să contribuie la un cadru normativ, juridic, legislativ precum acele cadre de care noi avem nevoie în România. Și cred că ăsta este un lucru pe care, cel puțin oamenii care mă cunosc îndeaproape și care au lucrat cu mine pot să îl confirme, dar dincolo de asta, cred că la nivel general, în cadrul Alianței USR-PLUS, promisiunea făcută întotdeauna a fost aceea de a pune oameni competenți și integri în rolurile pentru care cerem încrederea și votul oamenilor și până acum niciodată nu am dezamăgit. Cred că vom putea merge în continuare pe a mai face un pas în față către o reformă profundă a României prin votul pe care l-au dat deja cei 45 de primari ai Alianței USR-PLUS, a miilor de consilieri locali din toată țara. Acum e doar un pas de făcut mai departe de a permite oamenilor integri și competenți să ajungă în Parlament și, de ce nu, să și formeze un guvern.

Domnule Voiculescu, ce are în plan USR-PLUS pentru următorul legislativ și în programul de guvernare pentru a depolitiza sistemul?

Vlad Voiculescu: Și mai ales, cum puteți ajuta dumneavoastră de la Primăria Capitalei? Mai întâi de toate noi suntem o echipă. Că suntem o echipa, nu înseamnă că suntem o gașcă, nu înseamnă că mergem acolo să ne punem unii pe alții în funcții, înseamnă efectiv că suntem o echipa care și-a asumat o misiune, și aceea este de a îmbunătăți lucrurile în mod semnificativ pe fiecare domeniu pe care ni-l asumăm. Că suntem o echipa, înseamnă de asemenea că lucrăm de la nivelul administrației locale, de la nivelul administrației centrale și de la nivelul Parlamentului European, acolo unde avem cea mai puternică delegație a României și una dintre cele mai puternice din Europa, Dacian Cioloș, liderul celei de-a treia mari forțe politice europene. Chiar putem să influențăm lucrurile și chiar putem să schimbăm reglementări și să schimbăm cursul unor fonduri care să facă viața oamenilor mai bună aici, la noi. Și am demonstrat asta deja. Dacian Cioloș, Dragoș Pâslaru, Dragoș Tudorache, Ramona Strugariu și toți ceilalți europarlamentari ai noștri își fac treaba și o fac cu vârf și îndesat. Cum putem să lucrăm împreună? Putem să pilotăm lucruri la nivel local, pe care apoi să le ducem la nivel național și putem de la nivel național să creăm cadrul pentru ca magia să se întâmple acolo unde trebuie să se întâmple și anume în fiecare loc din România.

Multe lucruri pot fi făcute la București. București este o mică țară dacă vreți. Bucureștiul are în termeni de populație și în termeni de buget, se poate asemăna cu țări precum Slovenia sau multe alte țări mai mici din Europa. Bucureștiul e de asemenea extrem de complex iar domeniile de care mă ocup eu în mod direct, mă voi ocupa imediat ce sunt ales ca viceprimar și primesc atribuțiile, voi coordona la nivelul Bucureștiului sectoare precum cel al sănătății, cel al educației, cel social, sport și alte câteva lucruri esențiale. Sunt domenii complexe pentru care e nevoie de colaborare între aria guvernamentală și aria locală și exact asta vom face. Depolitizare înseamnă mai mult decât a face niște numiri într-un fel sau altul sau a organiza concurs într-un fel sau altul. Mai degrabă scoțând la lumină oameni competenți, oameni care chiar să vrea să slujească cetățeanul mai degrabă decât să-și slujească partidul sau pe șeful unui partid. Înseamnă și că într-un termen relativ scurt vrem că acești oameni să schimbe modul în care funcționează instituțiile din România. Instituțiile noastre funcționează uitându-se la liderii politici sau la liderii instituțiilor ca la niște șefi, ca la niște stăpâni, în loc să funcționeze mai degrabă bazat pe reguli, mai degrabă cu serviciul față de cetățean. E un lucru important, e ceva ce eu îmi propun în orice proiect în care intru. Îmi propun ca atât de repede cât se poate, acel proiect să funcționeze și fără mine. Acea echipă să funcționeze și fără mine.

Domnule Pălărie, dumneavoastră aveți o experiență îndelungată în mediul ONG din domeniul educației. Spuneți-ne, vă rog, care este programul dumneavoastră pentru parlament pentru a depolitiza sistemul de educație

Ștefan Pălărie: Haideți să va încep răspunsul prin a mai reîntări încă o dată cât de importantă este această prioritate. Doar acum câteva zile a apărut un reportaj al colegilor de la Recorder, poate că l-ați urmărit, vizavi de situația unui director al sistemului de supraveghere a apelor Mureș, în care am văzut cum politicul de fapt vine și pune presiune pe oameni competenți, angajați prin concurs, pentru a-și da demisia de acolo și pentru a fi înlocuiți cu niște oameni servili politic. Dar să mergem în zona de educație unde anul acesta am auzit nenumărate voci ale profesorilor care au spus: ca acum, niciodată sistemul din România educațional nu a fost mai politizat. Unul câte unul, odată ce au expirat mandatele obținute prin concurs ale inspectorilor generali, toate aceste funcții au fost înlocuite imediat, politic. Nu doar acolo Ministerul Educației s-a dus până la a începe să înlocuiască în mijlocul unui an școlar, care era unul extrem și este încă, vorbim de anul trecut, era extrem de complicat datorită pandemiei, să se schimbe directorii imediat ce mandatul acestora expiră. Și să nu uităm că anul 2016, anul guvernului tehnocrat a fost pentru prima oară când s-au organizat în mod serios concursuri de ocupare a locurilor de manageri școlari, a unităților școlare. Acele mandate începute oficial în 2016, încep în anul acesta, au început să expire și ceea ce fac politicienii vechi, pentru că așa au învățat sau așa au înțeles să facă lucrurile, este să continue acest proces de a înlocui oamenii comptenti cu oameni aserviți politic. Și ăsta e un lucru care trebuie să înceteze.

Un alt fenomen extrem de îngrijorător, citisem un alt articol în care se spunea că 60% dintre inspectorii școlari generali sunt implicați politic și au candidat la alegerile locale. Eu nu am crezut această cifră. Mi s-a părut absolut scandaloasă. Am luat cu mâna mea toate site-urile Inspectoratelor Școlare Județene, am luat toate numele de acolo, le-am verificat în bazele de date de la Biroul Electoral Central vizavi de candidați la alegeri locale și am descoperit într-adevăr că ziarul exagerase. Nu e vorba de 60%, e vorba de 57 și virgulă ceva la sută. Avem o situație care nu mai poate continua. Încă un element și cu asta probabil deja a ajuns să fie antologic, acel concediu de campanie electorală pe care au ajuns să îl ia niște secretari de stat din Ministerul Educației pentru a putea să se ducă să candideze în județul din care veneau la alegerile locale. La debutul unui an școlar, organizat în condiții de pandemie, așa ceva este inacceptabil pe orice planetă și în orice civilizație. Despre această miză vorbim când discutăm despre nevoia de depolitizare. Acum revenim la cum se poate face lucrul ăsta. Ne aflăm la începutul anului viitor la 10 ani distanță de ultima lege organică, Legea 1/2011 a educației naționale și cu siguranță schimbările atât de rapide din zona de tehnologie, din zona de societate și din zona inclusiv epidemiologică, așa cum putem vedea, ne arată că avem nevoie de o nouă lege. O nouă lege care nu doar să prevadă cum se poate face pedagogia online și la distanță în mod corect, cum anume se poate face verificarea cunoștințelor sau acumulării cunoștințelor la distanță, cum anume se poate închide în mod oficial un an școlar pe baza unor evaluări realizate la distanță. Toate aceste elemente sunt critice și ele lipsesc din legea educației de astăzi. Dar mai mult decât atât, aceeași lege este cea care prevede în mare cum funcționează inspectoratele școlare județene și care sunt atribuțiile cumva ale principalelor instituții subordonate ministerului.

Atunci, revenind la întrebare, din zona de redactare a noii legi a educației naționale, care nu ar trebui să fie făcută peste noapte de către un grup dintr-o cameră obscură ci împreună cu partenerii sociali și cu consultări largi, publice. De acolo se poate stabili cât se poate de clar, inclusiv o zonă de design instituțional. De fapt, problema majoră din punctul meu de vedere a pornit cu faptul că inspectoratele erau instituția care aveau atât obligația de a monitoriza și a evalua a audita ce se întâmplă în școli, cât și erau aceeași instituție care era responsabilă de toate planurile și deciziile remediale. Și atunci e ca și când cel care numără e și cel care e responsabil să asigure numărul de boabe acolo și în felul ăsta, cu atât de multă putere cumulată, încetul cu încetul s-a ajuns la zona asta de abuz în care, așa cum povesteam, clasa politică actuală, anterioară, cea veche, a înțeles că de fapt trebuie să își numească politic fiecare om de acolo, iar catastrofele care sunt generate de astfel de sisteme. Le putem simți pe propria noastră piele. Singura excepție este că în educație faci ceva teribil de greșit acum iar rezultatul se va vedea în 5-10-15 ani, dar asta nu înseamnă că ceea ce s-a petrecut și se petrece atât de abitir în 2020 este un lucru care ne va face bine. Dimpotrivă. Și atunci, ăsta este cel mai mare proiect, că din legislativ, dar sigur că vom avea nevoie și de zona executivă și de procesul de formare a guvernului din care ne dorim să facem parte, putem depolitiza din rădăcină aceste lucruri pentru a ajunge comparativ la alte state, state europene care în urma unui proces de schimbare a clasei politice ajunge să schimbe 4-5 oameni poate din Ministerul Educației iar restul rămân pentru că sunt niște profesioniști în zona pedagogiei și educației, care rămân acolo pentru a face treabă mai departe. Așa ar trebui să funcționeze lucrurile în normalitate.

Cum credeți că ar trebui să arate țara după mandatul următor al Parlamentului și al Guvernului?

Vlad Voiculescu: Ceva mai depolitizată, cu oameni ceva mai încrezători, ceva mai încrezători în forțele proprii și în instituțiile statului și lucrurile astea sunt legate. Cu un nivel de încredere, general, în societate, crescut. Cu conștiința că se poate și fară penali, că se poate și fară a avea la conducere oameni care este vădit că au venit acolo ca să își umple buzunarele din banul public și cu lucruri de bază, lucrurile care nu se pot face fără intervenția statului și fără de care nu poți să ai un nivel de viață rezonabil. Lucrurile astea mult îmbunătățite și mă refer aici, în principal, la sănătate, educație, infrastructură, lucrurile pe care le citează oricine atunci când spune de ce a plecat sau a vrut să plece din țară sau se gândește să plece din țară. Astea sunt lucrurile pe care eu le-am tot auzit de la oameni pe care i-am întâlnit în cei 14 ani cât am locuit la Viena în Austria. Și sunt lucruri pe care, din păcate, le aud în continuare de la oameni care încă se gândesc să plece pentru că sunt nemulțumiți pentru ei, dar și pentru viitorul copiilor lor.

Ștefan Pălărie: Eu m-am gândit foarte mult la întrebarea “de ce anume are teribil de tare România” și am mai răspuns în spațiul public spunând probabil: de 10 ani de șantier. Avem nevoie de șantiere fizice pe toate plaiurile țării, să vedem multe macarale ridicate la verticală, construind autostrăzi care astăzi sunt lipsă, construind spitale regionale, metropolitane, locale, care astăzi lipsesc, construind școli, avem nevoie de încă 1400-1500 de școli pentru ca toți elevii să poată să învețe într-un singur schimb, într-un program de la ora 8 la 5, cu oportunități educaționale după amiază și cu șansa de a avea o masă caldă la prânz. Ar trebui să avem construcții și șantier în toate domeniile. Dar, dincolo de aceste șantiere vizibile pe plaiurile țării, mai avem nevoie de 10 ani de șantier “aici”. Avem nevoie de milioane de români tineri și mai puțin tineri care să petreacă timp în școală. Într-o școală bună, într-o școală de calitate. Avem nevoie ca pe parcursul 25-65 de ani, adulții noștri să participe în continuare la programe de calificare și recalificare profesională pentru noile meserii și noile domenii care năvălesc peste noi. Și mai avem nevoie de un lucru: mai avem nevoie de o capacitate administrativă a țării, care astăzi a fost atât de tare șubrezită, și nu astăzi, ci până acum, în ultimii 31 de ani, a fost atât de tare șubrezită de aceste schimbări și înlocuiri de competență cu servilism politic încât dacă, Doamne ferește, se mai întâmplă vreodată ceva, să ne lovească vreun tip de catastrofă, așa cum a fost și pandemia, noi suntem victime curate, nefiind capabili să putem raspunde în mod profesionist la provocările pe care le încercăm. Și atunci, revenind la întrebarea dvs, eu văd anul 2024 ca fiind undeva la mijlocul acestui proces de construcție. Și îi văd pe romani recâștigând încrederea că putem: că putem să construim autostrăzi, că putem să ne construim spitale, că putem să ne construim școli, că putem să construim instituții care să respecte și să aprecieze cetățeanul. Munca nu va fi gata peste 4 ani, dar vom fi într-un foarte bun mijloc și proces de tranziție în această construcție pe 10 ani. Acolo ne văd pe noi că țară.

Un mesaj pentru alegători

Vlad Voiculescu: Cred că fiecare dintre noi trebuie să ne gândim în cine putem să avem încredere. Dacă putem să avem încredere în cei care au avut o șansă sau mai degrabă să mergem către cei care nu ne-au trădat încrederea. E important să mergem la vot și cred că după 4 ani, după acești 4 ani, cred că nu mai are nimeni nicio îndoială în legătură cu asta. Eu unul, ca președinte PLUS București, ca om care o să voteze aici în București, sunt foarte mândru de colegii mei care candidează, sunt mândru de colegii mei de la USR care au fost în Parlament și cu doar câteva procente au reușit să impună pe agenda publică subiecte precum pensiile speciale, să oprească atâtea și atâtea mizerii care s-ar fi revărsat peste țară. Sunt mândru de europarlamentarii noștri și cred că, în sfârșit, România este pregătită pentru cu totul alt fel de politicieni, care nu o să fie perfecți în niciun fel, dar o să miște lucrurile către mai bine, în fiecare zi, cu tot ce au ei.

Ștefan Pălărie: Eu îmi aduc aminte de momentul în care, exact acum patru ani, la finalul zilei, după ce votasem, participasem la alegerile generale din 2016 am văzut stupefiat și consternat rezultatele și procentul mare cu care Partidul Roșu câștigase atunci alegerile. Iar ceea ce a urmat a fost pentru noi toți sau oamenii care și-au dorit un viitor mai bun al țării un coșmar. Îmi dau seama că atunci nici nu cred că aveam puterea să îmi imaginez cumva că vom supraviețui că țară la acest asediu colosal asupra justiției și asupra statului de drept în toate formele sale. În curând, pe 6 decembrie, vom avea ocazia să facem această corectare istorică, atât a votului din 2016, cât și a direcției către care s-a îndreptat, eu zic mai degrabă în zig-zag și de multe ori în jos, România. Și atunci, dacă ne dorim să avem un moment de reset politic, de reset de țară, ăsta este cel mai bun moment: 6 decembrie, în care prin prezența la vot, asta e cel mai important, printr-o mobilizare extraordinară atât a noastră, a celor care vor să reconstruiască țara asta din temelii, dar și a prietenilor, vecinilor, membrilor familiei, vom putea să obținem un scor foarte bun, iar Alianța USR PLUS va putea să se țină mai departe de promisiuni. Va putea să se mute dintr-o structură în care a fost forțată să facă o opoziție la un gigant care își bătea joc. Să ne aducem aminte câteva momente în care vechi parlamentari ne arătau degetele de acolo de la tribună sau le spuneau jurnaliștilor, cu sfidare, “altă întrebare”, refuzând să răspundă ca factor politic, ca decident politic, la ce se petrecea. Toate aceste amintiri sunt de tristă perioadă a țării. Am mai avut încă un an în care am văzut că politizarea și perpetuarea faptelor din trecut nu ne salvează, și atunci cred că avem nevoie de un nou început. Iar Alianța USR PLUS e formată din oameni capabili și integri, oameni care pot să ducă această promisiune până la capăt. Poate nu în 4 ani, spuneam de un șantier mult mai lung, dar cu siguranță în 8-12 ani.

Articol susținut de Alianța USR PLUS