De ce acum se poate?

Pentru că avem o oportunitate istorică: 80 miliarde euro pentru dezvoltarea României și investiții în anii ce vin. Pentru că am rupt zăgazurile neputinței și, în acest an, în ciuda crizei, am arătat deja că se poate. Și pentru că, după 6 decembrie, avem patru ani fără alegeri, în care un guvern liberal cu o majoritate solidă se poate concentra pe infrastructura acestei țări.

La o emisiune recentă la care am participat, jurnalistul și-a arătat rezerva față de angajamentul PNL privind realizarea a 660 km de autostradă și a 320 km de drum expres. Un scepticism firesc, având în vedere atâtea promisiuni neonorate făcute de partide în trecut.

Eu vă spun de ce acum se poate. Se poate în primul rând pentru că România are, într-adevăr, o oportunitate de finanțare cu care nu s-a mai întâlnit vreodată. Pandemia a lovit grav economiile europene. Uniunea Europeană a adoptat o strategie agresivă de relansare post-COVID și de creștere a rezistenței la astfel de crize. Bugetul multianual a fost mărit semnificativ. I-a fost adăugat un mecanism financiar de redresare economică și reziliență. Cele 80 miliarde euro despre care tot vorbim vin în România pe aceste două componente – bugetul 2021-2027 și mecanismul de redresare și reziliență, ambele menite să relanseze și să întărească economiile europene post-pandemie. Și chiar în aceste zile vedem avantajele apartenenței la acest club. Întrezărim și începutul stăpânirii crizei sanitare: vom avea acces rapid și sigur, ca oricare alt stat membru, la vaccinurile achiziționate de Comisie în numele Uniunii Europene.

Se poate și pentru că vom fi obligați să construim rapid. Veți vedea, de exemplu, că cele peste 30 miliarde euro alocate pentru redresare și reziliență, au termene foarte strânse de aprobare a proiectelor, de semnare a contractelor și de implementare. În următorii patru, maximum cinci ani, proiectele trebuie să fie implementate. Suntem obligați să o facem, altfel pierdem banii.

Apoi, dacă ne uităm pe sumele alocate și pe termenele de finalizare, este limpede că trebuie să dublăm, chiar să triplăm capacitatea de absorbție și implementare. Ne-am pregătit pentru asta. Modest și eficace, ministrul Marcel Boloș, ardeleanul profesionist al fondurilor europene din Guvernul Orban, a avansat încă din vară reformele necesare. Dar aceasta este partea tehnică, aridă a argumentului meu. Puteți sări peste ea, citi restul și reveni apoi, căci este importantă. Iată un sumar în patru puncte:

• În primul rând – descentralizarea deciziei. Cele opt ADR-uri au devenit autorități de management. Decizia se ia la nivel regional, nu la București: scade timpul de aprobare a proiectelor, crește viteza decontării lucrărilor, evităm blocajele inerente concentrării tuturor proiectelor din țară într-un singur punct.
• Apoi – descentralizarea implementării. Proiectele mari de infrastructură nu mai sunt „monopolul” companiei de autostrăzi. Autoritățile locale puternice își pot asuma de acum proiecte importante. Au și făcut-o. Chiar luna trecută, Bihorul și Aradul și-au asumat drumul expres Arad-Oradea și au și preluat proiectul de la CNAIR.
• Tot în vară, am facilitat accesul la finanțare europeană al proiectelor de infrastructură realizate în parteneriat între autoritățile locale, între orașele și comunele aparținătoare.
• Ne-am inspirat și din experiența poloneză și am avansat fondurile necesare pregătirii documentației tehnice (de ex.: studii de fezabilitate) a proiectelor de infrastructură.

Am arătat deja că se poate. Dincolo de aceste măsuri pe care le-am gândit pentru mărirea capacității de absorbție și a vitezei de implementare, „De ce acum se poate?” mai are un răspuns: pentru că noi am putut deja în orașe sau județe cu administrații PNL și pentru că noi am arătat că se poate chiar în 2020, într-un an de mare criză.

Succesele de la Oradea, Cluj-Napoca ori Alba Iulia sunt acum de necontestat. Dar câți dintre noi nu erau încă sceptici la un an sau chiar la doi după ce Emil Boc, Ilie Bolojan ori Mircea Hava începuseră să miște lucrurile acolo? Ori când, la Brașov, prietenul meu Adrian Veștea, șeful consiliului județean, ne anunța că în 2021 va termina aeroportul de la Ghimbav, care deservește județele Brașov și Covasna? Iată că acum lucrările la primul aeroport internațional construit de la zero în ultimii 50 ani în România sunt finalizate în proporție de 90%. Iată că am văzut cum orașe care păreau că nu mai au vreo perspectivă în anii ’90, precum Blajul sau Reșița, au renăscut sau renasc acum cu primari precum Gheorghe Valentin Rotar și Nelu Popa. Nu sunt miracole. Este vorba despre perseverență și despre modelul liberal de dezvoltare prin investiții și prin atragerea fondurilor europene, nu prin consum, taxare și redistribuirea sărăciei.

Poate chiar această criză ne-a făcut să rupem zăgazurile neputinței. În acele clipe de teamă și necunoscut legate de epidemie de la sfârșit de martie, noi am deblocat proiecte, am plătit datoriile statului către firme private și către furnizori, returnări de TVA restante, concedii medicale restante, plăți PNDL restante și am avut curajul de a deschide șantierul autostrăzii Sibiu-Pitești și de a accelera lucrările pe toate celelalte șantiere. Autostrada Transilvaniei a prins contur după ce în trei ani guvernele Grindeanu, Tudose și Dăncilă au lucrat efectiv doar pe două din cele 10 loturi. Am dat în circulație Biharia-Borș și Iernut-Chețani, am semnat contractele de execuție pentru alți 110 kilometri, adică patru loturi, iar alte două sunt în licitație. Pe centura ocolitoare a Bacăului și pe primii 16 kilometri din Autostrada Moldovei se va circula în câteva luni, cu mult în avans față de termenul din contract. Am obținut finanțare europeană de peste un miliard euro pentru Sibiu-Pitești și centura Bacăului. Pe drumul expres Craiova – Pitești, acolo unde Dragnea se fălea anul trecut cu trei borduri aliniate la marginea unui lan de grâu, sunt finalizate aproape jumătate dintre lucrările la centurile Balșului și Slatinei. Am dat în circulație metroul spre Drumul Taberei, tergiversat atâția ani de guvernările PSD, și, în avans, inelul de ocolire a municipiului Rădăuți. De 1 Decembrie vom circula pe Sebeș – Alba Iulia, parcurgând de-acum în cîteva minute un drum care în anii trecuți devenise un coșmar pentru șoferi.

Într-un an de criză, am finalizat mai mulți kilometri de autostradă decât guvernele PSD în trei ani de guvernare într-un context economic global prielnic. Dar mai importante decât acești 90 kilometri de autostradă dați în circulație sunt deschiderea multor fronturi de lucru care își vor arăta rod peste un an sau doi, înlăturarea obstrucțiilor birocratice și financiare care blocau arterele economiei și, mai ales, depășirea barierelor mentale care ne-au ținut blocați ani de zile sub spectrul lui „nu se poate”. Ba se poate.

Acum, cu toții suntem îngrijorați de această pandemie care pune la grea încercare societățile care prețuiesc libertatea. Unii apreciază mai mult siguranța decât economia. Alții accentuează importanța mersului economiei. Trebuie să găsim un echilibru just, să-l adaptăm la evoluția de pe teren. Să ne reamintim că generațiile dinaintea noastră au depășit încercări mai mari și că obiectivul nostru este însăși revenirea la normal. Diferențele firești de abordare nu trebuie să ne împiedice să fim solidari pentru a depăși această încercare. E ca într-un război pe care nu noi l-am declanșat. Nu e din vina noastră, avem și abordări diferite, dar suntem în acest război și trebuie să-l câștigăm împreună.

Care ne sunt temeiurile speranței? Într-adevăr, răbdarea ne e greu încercată. Îngrijorările – pentru economie, pentru siguranță – sunt mari și e greu să vorbim în acest context despre realizări. Dar trebuie să o facem pentru că ce am realizat în 2020, în ciuda crizei, este temeiul solid de speranță pentru anii care vin. Lucrările încheiate, șantierele deschise, creșterea din trimestrul trei de 5,6% (e cea mai mare revenire de la un trimestru la altul din ultimele decenii, acea revenire în V despre care ne tot vorbea Florin Cîțu) ori creșterea salariului mediu cu 7,8% sunt realizări ale economiei private și ale muncii tuturor românilor. Nu este festivism. Este chiar munca noastră, suntem noi în aceste cifre. Ne-am dovedit că putem. Poate criza, poate exasperarea, poate teama de a pierde banii europeni ne-au făcut să mișcăm lucrurile în 2020. Asta o vor stabili cei care, după noi, se vor uita la acești ani și vor trage concluziile. Pentru noi nici nu contează. Cert este că declicul s-a produs, că am depăși un prag psihologic al neputinței și arătăm că putem avansa rapid și că putem avea încredere în noi.

Acum se poate și pentru că urmează patru ani fără alegeri. Pentru că avem, în sfârșit, perspectiva a patru ani de stabilitate politică, de cooperare între Președintele Iohannis, Guvern și Parlament, după ce din 2016 încoace am avut patru guverne, alegeri europarlamentare, prezidențiale și locale. Sunt patru ani în care românii pot vedea că banii lor și banii europeni zidesc ceva, în care un guvern liberal cu majoritate solidă, cu viziunea dezvoltării economice prin investiții, nu prin consum, poate fructifica toate aceste oportunități.

Acest editorial a fost redactat de Robert Sighiartău, Secretar General PNL