Ultramaratonistul Adrian Șovea, la spital după ce a fost lovit de o mașină în timpul unei curse caritabile. El strângea bani de psihoterapie pentru copii

Ultramaratonistul Adrian Șovea este internat la Spitalul Județean Drobeta Turnu Severin cu mai multe fracturi, după ce a fost lovit de o maşină, în Mehedinți, pe DN 65 B, potrivit Actual Mehedinți.

Sportivul de 27 de ani a fost lovit în timp ce alerga pe marginea drumului. O șoferiță care circula pe sensul opus a pierdut controlul mașinii, a intrat pe contrasens și apoi l-a lovit pe Adrian Șovea.

Tânărul a fost dus la Spitalul de Urgență din Drobeta Turnu Severin, iar polițiștii au deschis dosar penal pentru vătămare din culpă.

Pe 27 aprilie, Adrian Șovea anunța, într-o postare pe Facebook, că pe 1 mai va începe o cursă, intitulată „Drumul Speranței”, în care urma să parcurgă 2800 de kilometri în 50 de zile, alergând de-a lungul granițelor României.

„Am crescut într-o lume care mi-a spus constant că nu pot. Am ales, însă, să fiu dovada că nimeni şi nimic nu te poate opri dacă refuzi să renunţi la tine.

Nu voi alerga pentru medalii, ci voi alerga pentru cei peste 3.500 de copii din sistemul de protecţie, aflaţi în proiectul Ajungem MARI. Acești copii au cunoscut greutăţi, frici, lipsa de speranţă şi au nevoie de ajutorul nostru”, scria Șovea.

El își propunea ca fiecare kilometru pe care îl parcurge să fie transformat într-o oră de psihoterapie pentru copii.

„Terapia nu este un lux, ci fundaţia pe care aceşti copii îşi pot reconstrui viitorul. Intră pe pagina mea de Galantom, adoptă un kilometru şi haide să le arătăm că nu sunt singuri pe drumul spre un viitor mai bun”, scris Adrian Șovea.

Pagina pe care sportivul a apucat să strângă din donații peste 33.000 de lei din cei 500.000 pe care îi fixase ca țintă conține informații cu o tentă mai personală despre Șovea, precum și motivele pentru care a început cursa.

„La doar doi ani, am rămas fără mamă, iar copilăria mi-a fost marcată de lipsuri, violenţă și pierderea brutală a bunicului. Am crescut într-un mediu în care viitorul părea o fundătură. Sportul și educaţia m-au învăţat să respir din nou şi să descopăr că rezilienţa înseamnă să-ţi găseşti puterea de a te reconstrui. Astăzi, alerg pentru că vreau ca niciun copil să nu se mai simtă invizibil şi fără viitor”, a scris ultramaratonistul