Acordul SUA – Iran lasă nerezolvată o problemă de 300 de miliarde de dolari. „Dacă nu se rezolvă în 60 de zile, ne întoarcem la bombardamente”

Memorandumul de înțelegere dintre SUA și Iran anunțat miercuri echivalează cu redeschiderea Strâmtorii Hormuz și un acord pentru a încerca să se ajungă la un acord final asupra aproape oricărui alt subiect.

Președintele Donald Trump a prezentat-o ​​ca pe o victorie majoră pentru SUA într-o conferință de presă la summitul G7 din Franța.

Ambele țări au confirmat ulterior că memorandumul a fost semnat electronic miercuri și este acum în vigoare.

Însă noi detalii publicate de oficialii americani confirmă că ambele țări mai au mult de parcurs pentru a ajunge la un acord de pace final și cuprinzător, care să îndeplinească obiectivul principal al lui Trump de a împiedica Iranul să dezvolte vreodată arme nucleare.

Trump a insistat că acordul garantează că Iranul nu va cumpăra, dezvolta sau produce niciodată o armă nucleară. Însă textul acestui acord, care a fost citit cu voce tare de oficialii prezenți la apel, nu confirmă acest obiectiv.

Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:

Prelungirea armistițiului declanșează o luptă cu mize mari, de peste 60 de zile, pentru ca cei doi adversari să ajungă la un pact nuclear durabil. Administrației Obama i-au trebuit 20 de luni de negocieri pentru a ajunge la acordul nuclear inițial cu Iranul în 2015. Poate administrația Trump să facă asta în doar două luni?

Deocamdată, textul acordului angajează Iranul doar să își „reducă” stocul de uraniu puternic îmbogățit, sub supravegherea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA). Un înalt oficial american a numit miercuri acest lucru o „concesie semnificativă” din partea Iranului.

Însă toate detaliile tehnice despre cum s-ar putea întâmpla acest lucru și în ce interval de timp trebuie încă stabilite în perioada de negocieri de 60 de zile care începe după semnarea programată de vineri.

Trump a mai declarat că SUA nu va oferi bani Iranului. Aceasta este o problemă cheie pentru președinte, care a criticat plata de 1,7 miliarde de dolari făcută de administrația Obama Iranului în 2016.

Cu ochii pe moștenirea sa, Trump a ținut să prezinte acordul său cu Iranul ca fiind mai bun decât cel al fostului președinte Barack Obama și a folosit problema banilor ca o modalitate de a argumenta că a adoptat o poziție mai fermă împotriva Teheranului.

Însă, conform textului acestui acord, SUA vor colabora „cu partenerii regionali pentru a dezvolta un plan definitiv, convenit de comun acord, cu cel puțin 300 de miliarde de dolari” pentru reconstrucția Iranului.

Un oficial american de rang înalt a declarat că acordul nu obligă SUA să plătească Iranului niciun cent. Însă limbajul propriu-zis din acord este opac și pare să lase deschisă posibilitatea ca SUA să efectueze în cele din urmă unele plăți către Iran, ca parte a unei soluții negociate la război.

Aceasta ar putea fi o problemă politică majoră pentru Trump și vicepreședintele JD Vance, care au făcut campanie electorală pe baza promisiunii de a nu începe noi „războaie veșnice”.

Criticile au fost rapide, inclusiv în cadrul propriului partid politic al lui Trump. Legislatorii din Congres solicită informări și informații din partea administrației Trump despre acord și incertitudinile pe care le comportă.

Unii republicani s-au declarat sceptici față de acord, un senator republican proeminent denunțându-l și argumentând că Trump a cedat prea mult Iranului și nu a primit suficient în schimb.

„Ambițiile nucleare ale Iranului nu au fost ținute în frâu, iar Iranul a învățat că amenințarea Strâmtorii Ormuz funcționează și, fără îndoială, o va valorifica în viitor”, a declarat senatorul Bill Cassidy din Louisiana.

„Aceasta este cea mai gravă gafă de politică externă din ultimele decenii”, a adăugat republicanul.

Alte probleme cheie sunt, de asemenea, trecute cu vederea în acordul de o pagină și jumătate.

Când a început războiul, Trump a spus că o prioritate absolută era împiedicarea Iranului să finanțeze grupuri intermediare din regiune, precum Hezbollah. Aceasta a fost o prioritate și pentru Israel, care s-a alăturat SUA în lansarea războiului și a purtat un conflict separat cu gruparea de miliții susținută de Iran din Liban.

Încetarea ostilităților în baza acestui acord inițial se extinde și la Hezbollah. Însă gruparea abia a fost menționată în alt mod în acord și nu este clar dacă Iranul va fi presat să renunțe la sprijinul acordat grupării și altor reprezentanți regionali în următoarea rundă de discuții.

Textul publicat miercuri nu abordează în detaliu nici programul de rachete al Iranului, o altă problemă pe care Trump și premierul israelian Benjamin Netanyahu au declarat-o prioritară la începutul războiului.

Este incert dacă acordul semnat la Geneva săptămâna aceasta va duce la un acord final. Textul acordă ambelor părți un termen limită de 60 de zile, dar menționează că acesta poate fi prelungit dacă este necesar. Acest lucru ar putea sugera că ambele țări nu sunt foarte optimiste că pot ajunge la un acord mai cuprinzător.

La conferința de presă din cadrul G7, Trump însuși a părut evaziv în ceea ce privește perspectivele unei păci durabile cu Iranul.

„Dacă nu se face în 60 de zile, e în regulă”, a spus Trump. „Ne întoarcem la bombardamente.”