,,Mamă, cine erai în anii ’90?” Cum le vorbim adolescenților despre un deceniu plin de contraste, vitalitate și violență
Cum apar astăzi anii ‘90 pe Instagram, într-un documentar și într-o carte? Aceasta este tema ediției de duminică, 28 iunie, a newsletter-ului HotBooks, la care vă puteți abona mai jos.
Newsletterul HotBooks apare de două ori pe lună și conține recomandări de carte inspirate de discuțiile din spațiul public și de lumea în care trăim.
,,Mamă, cine erai în anii ’90?” Această întrebare apare într-o serie de reel-uri simpatice de pe Instagram, care fac un deceniu turbulent să pară destul de distractiv. Ace of Base, părul tapat, bustierele, fumul gros de țigară. În același timp, pe altă rețea, se discută despre interlopii români ai anilor ’90, pentru că s-a lansat un nou documentar. Apare întrebarea: e sănătos social să readucem în atenție rețeaua Cămătarilor pentru valoarea istorică a materialului? Sau e doar un mod de a-i face populari în rândul noii generații?
Tot despre anii cei mai fragezi și mai sălbatici ai tranziției românești e vorba și într-un roman oferit ca premiu absolvenților de clasa a VIII-a de la o școală din București, care a stârnit proteste din partea părinților, din cauza limbajului obscen.
Am citit, pentru newsletter-ul HotBooks, romanul „Donnatela”, de Beatris Serediuc, pentru a vedea dacă l-am recomanda sau nu unor adolescenți.
Videourile nostalgice de pe Instagram, documentarul care le dă din nou cuvântul interlopilor și cartea lui Beatris Serediuc au ceva în comun: revizitează aceeași epocă, fiecare oferind o perspectivă asupra statutului femeilor, relațiilor de familie, culturii pop, vieții sociale. În cazul „Donnatelei”, foarte bine îi ies autoarei puzzle-ul identității feminine în formare și influența implacabilă a mediului: un realism eficient, cu accente mizerabiliste, dar și ceva umor, ceva tandrețe. Beatris Serediuc lucrează cu realități emoționale complexe și verosimile, fără șabloane de reacție sau puncte bifate pe agenda ideologică.
Și mama, și Florentina, și Donnatela sunt parcă rupte din literatura Elenei Ferrante: niște forțe, niște supraviețuitoare care nu încetează niciodată să spere, deși știi din prima zi că mediul le va sufoca (cartierul ca un joc de tetris perfect). Pentru adolescenții de azi, s-ar putea să mai fie interesant cum erau priviți și tratați copiii, ca niște ,,anexe implicite ale familiei, cărora nu li se dădea voie să aibă simțăminte ori păreri”.
Află mai multe despre limbajul romanului și dacă am recomanda cartea unei adolescente – din newsletter-ul HotBooks, de duminică, 28 iunie. Tot acolo, alte trei recomandări de cărți românești care pot fi citite de întreaga familie – pretexte pentru conversații cu adolescenții în vacanță.