Studiile confirmă că medicamentele GLP-1 precum Ozempic pot cauza căderea părului în situații rare
Riscul de cădere a părului la pacienții care iau medicamente din clasa GLP-1 pentru obezitate sau diabet, deși redus, este mai mare decât în cazul altor medicamente pentru diabet, potrivit unor noi studii citate de Reuters.
La doi sau mai mulți ani după începerea tratamentului, probabilitatea de a primi un nou diagnostic de alopecie a fost cu 37% mai mare la utilizatorii de medicamente GLP-1 comparativ cu utilizatorii medicamentelor din clasa SGLT-2 și cu 68% mai mare comparativ cu utilizatorii inhibitorilor DPP-4, au raportat miercuri cercetători de la Universitatea din Pennsylvania în revista The BMJ.
Rata efectivă a cazurilor de alopecie a fost totuși redusă, variind între aproximativ 3 și 9 cazuri la 1.000 de persoane pe an, fiecare grup de tratament incluzând între 11.000 și 15.000 de participanți.
Medicamentele GLP-1 incluse în studiu au fost semaglutida, comercializată de Novo Nordisk sub denumirile Wegovy și Ozempic; tirzepatida, comercializată de Eli Lilly sub denumirile Zepbound și Mounjaro; precum și alte medicamente mai vechi din aceeași clasă.
Medicamentele din clasa SGLT-2 au inclus Invokana (Johnson & Johnson), Farxiga (AstraZeneca) și Jardiance (Boehringer Ingelheim și Eli Lilly). Inhibitorii DPP-4 au inclus Januvia (Merck) și Onglyza (AstraZeneca).
Un alt studiu despre medicamentele GLP-1 și riscul de alopecie a avut un eșantion uriaș
Un alt studiu recent, publicat în Journal of the American Academy of Dermatology și care a inclus peste 1 milion de participanți din întreaga lume, a constatat că medicamentele GLP-1 sunt asociate cu un risc semnificativ mai mare pentru diferite subtipuri de alopecie comparativ cu metforminul, unul dintre cele mai utilizate medicamente pentru diabet.
Un al treilea studiu nou sugerează că utilizatorii de GLP-1 tratați cu tirzepatidă prezintă un risc mai mare de alopecie decât cei tratați cu semaglutidă.
Cercetătorii de la compania de analiză a datelor nference din Massachusetts au comparat 11.046 de pacienți care primeau tirzepatidă cu același număr de pacienți tratați cu semaglutidă. În acest studiu trimis spre evaluare inter pares (peer review), rata cazurilor noi de alopecie a fost de 4,24% în grupul tratat cu tirzepatidă și de 3,33% în grupul tratat cu semaglutidă.
În rândul femeilor care utilizau medicamente GLP-1, aceste rate au fost de 5,44% pentru tirzepatidă și de 3,63% pentru semaglutidă, au precizat cercetătorii.
Toate cele trei lucrări subliniază că pierderea părului însoțește frecvent scăderea în greutate și este adesea reversibilă.
Cercetătorii subliniază că este importantă imaginea de ansamblu
Însă în studiul realizat de nference riscul a fost mai mare în cazul tratamentului cu tirzepatidă indiferent de cât de mult au slăbit pacienții sau de doza de medicament administrată. Cercetătorii afirmă că acest lucru sugerează că trebuie luate în considerare și alte explicații pentru căderea părului.
Venky Soundararajan, coordonatorul studiului realizat de nference, menționează în acest sens că el și colegii săi au constatat că alopecia a fost mai frecventă la pacienții cu afecțiuni ale tiroidei sau alte tulburări endocrine, ceea ce ar putea indica o legătură cu factori de risc hormonali, autoimuni sau dermatologici preexistenți.
„Aceste rezultate susțin necesitatea unei consilieri și monitorizări personalizate, în locul transmiterii unui mesaj general conform căruia pierderea în greutate provoacă inevitabil căderea părului”, subliniază acesta.
FOTO articol: LongstockingPippi / Dreamstime.com.