După ce au declarat monopol pe inima țării, atunci când vine testul adevărului Călin Georgescu și George Simion fie tac, fie se iau nu de cel care atacă România, ci de cei care o apără, așa cum pot.
Pe 29 mai, o dronă rusească a lovit un bloc locuit de civili în Galați. George Simion a solicitat plecarea Guvernului României. „Nu mai dați foc la țară”, a spus președintele AUR și a postat o fotografie cu flăcările din bloc. Cine a dat foc?
Din nou, nimic despre Rusia
Interesant e că președintele AUR nu s-a referit la adevărații piromani: Rusia și regimul Putin. În tot mesajul său de pe Facebook, Simion a spus doar: „Condamnăm atacul”. Al cui atac, George Simion?
Acum au trecut 48 de ore de la o altă incursiune cu drone, de data asta dublă: Buzău și Sfântu Gheorghe. Aparatele au fost doborâte.
George Simion polemizează cu Guvernul. Și nu suflă, din nou, nici o vorbă despre Rusia, așa cum a remarcat și europarlamentarul PNL Virgil Popescu.
E adevărat că opoziția nu încetează într-o situație de criză. Dar, pretutindeni în lume, când țările sunt în situații așa cum e România astăzi, există o demonstrație politică de solidaritate. Pentru ca cei de dincolo de ziduri să priceapă că au în față o cetate.
Țări și popoare
În Polonia, când au ajuns dronele rusești puterea și opoziția au avut aceeași reacție. La fel, atunci când ambasadorul SUA a sărit calul.
În Suedia, Parlamentul are 8 partide extrem de diverse și competitive. Toate sunt de acord cu mărirea bugetului Armatei.
În Italia, prin tradiție partidele nu se înțeleg nici pe ora de vară. Dar în materie „de Rusia” nu există compromis.
De altfel, piloții italieni zboară și ne apără țara, alături de cei români. Asta e prietenie, nu cea în care faci selfie cu Meloni, cum procedează Simion. Asta înseamnă UE și asta înseamnă NATO. „Spoliatorii de la Bruxelles”, cum îi numește disprețuitor liderul AUR, sunt lângă noi la greu.
Simion i-a nedumerit și pe americani
Inclusiv în legătură cu SUA, Simion practică un joc care i-a surprins pe partenerii americani. Constant, șeful AUR depreciază parteneriatul cu Statele Unite. Nu o dată, de multe ori.
Această atitudine „nimic nu e bun decât dacă e semnat cu mine”, nimic de la parteneriatul cu SUA și până la dotarea Armatei Române, e o copilărie în vreme de pace și un risc în vreme de conflict nedeclarat. Deși Georgescu le-ar fi pus lacăt pe ușă, bazele militare comandate de americani sunt în continuare în România și ele contribuie la apărarea noastră, comună. Numărul soldații SUA s-a redus, într-adevăr, dar parteneriatul e concret, zi de zi.
Când faci politică prin interpuși, inevitabil se ajunge la momentul adevărului. Deasupra umărului lui George Simion stă figura lui Călin Georgescu.
Ne-ați explicat că Rusia se va opri
Iar celălalt politician „suveranist” de calibru, Călin Georgescu, nici măcar nu riscă să intre în discuție. Își lasă „protejatul”, cum l-a numit pe Simion, să scoată resturile dronelor din foc.
Când Rusia face incursiuni în România, Georgescu tace. Păi „de ce fugem” de dezbatere? Nu spuneați voi, George Simion și Călin Georgescu, că Rusia nu are nimic cu noi? Ați pretins că România, împreună cu UE și cu NATO, provoacă Rusia.
Acum Simion afirmă că tot noi suntem vinovați: trebuia să ne înarmăm mai bine. De ce? De doi ani cereți să oprim ajutorul către Ucraina, pentru că Rusia nu are nimic decât acolo, „pe plan local”. De ce să ne înarmăm dacă, vorba voastră, nu ne atacă nimeni?
Ați pretins că Rusia se va opri. Uite că Armata Rusă se oprește la Buzău dacă îi dobori drona, altfel ajunge la Timișoara.
Să-i învinovățești pe cei atacați
Patriotismul Georgescu-Simion se definește astfel: să spui permanent că țara ta e de vină. Sunt vinovați nu cei care atacă, ci cei care se apără.
Niciodată în istorie țările nu s-au apărat eficient dacă, pe măsură ce pericolul crește, țipi la ai tăi. Când turcii au atacat Malta, a început una dintre cele mai dure bătălii purtate vreodată în spațiul european.
Era 1565, dar regulile războiului psihologic funcționau. Fiecare dintre tabere a încercat să o convingă pe cealaltă cât de puternică este, nu cât de slabă, așa cum fac astăzi „suveraniștii”.
Putin, Ioc!
Cavalerii Sfântului Ioan atacau în spatele neîntărit al taberei turcești. Creștinii dădea senzația că sunt nu o mână de oameni epuizați, veniți de sub asediu, ci forțele proaspete sosite din continent.
La rândul lor turcii, povestește istoricul Roger Crowley, apelau la o strategie care i-a făcut celebri. Noaptea, scoteau vasele din port cu soldați pe ele. După ce-i îmbrăcau pe miile de oameni în haine strălucitoare, ziua vasele reintrau în port, ca să dea senzația că au venit enorm de multe întăriri, trupe noi sosite la ordinul sultanului de la Constantinopol.
Asediul, îngrozitor pentru ambele armate, s-a încheiat fără succes. Întorși acasă, turcii au evitat să discute despre Malta. A intrat în folclor răspunsul lor: „Malta, ioc!”. Ca și cum nu existase. Așa și azi, în atitudinea politicienilor „suveraniști”: Putin, ioc!
Moscova testează
Au trecut aproape 500 de ani și nici acum războaiele nu se câștigă strigând de pe zid că nu atacatorii, ci ai tăi, din interior, sunt de vină.
Ce clară dovadă de încălcare a suveranității mai vreți decât incursiunea de dispozitive militare ale Armatei Rusiei sute de kilometri în adâncul teritoriului suveran al României? Acum nu mai sunteți „suveraniști”?
Putin chiar nu se va opri. Așa că vom vedea ce cred românii despre cea mai spectaculoasă mișcare politică a ultimelor decenii. E posibil ca ceea ce s-a umflat pe rețelele sociale să se dezumfle la proba realității. Sau nu. Poate că o parte a cetățenilor se simt reprezentați de cei care atacă pe cei care se apără.
Putin nu testează Articolul 5 al NATO, ci testează România, Polonia, Finlanda, Suedia și țările baltice. Dronele lui ciocănesc să vadă dacă e cineva acasă sau suntem cu toții pe Tik Tok și țipăm unii la alții.
