Câți angajați avea Securitatea lui Ceaușescu în 1988. „Cifre exacte, în premieră”, prezentate de CNSAS

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a publicat luni, în premieră, un tablou complet al dimensiunii Securității la finalul regimului comunist. Aparatul de represiune al regimului comunist avea aproape 15.000 de angajați la finalul anilor 1980, potrivit documentelor.

Documentele originale, datate 24 septembrie 1988, se găsesc într-un dosar de la Cabinetul lui Iulian Vlad, ultimul șef al Securității. Datele centralizate de CNSAS includ atât aparatul central și trupele de securitate, cât și structurile teritoriale. 

„Analiza cuprinde întregul aparat, fiind calculată la un total general de 14.629 de angajaţi (obținut prin însumarea celor 8.760 de angajaţi din aparatul central şi trupele de securitate  – cu cei 5.869 de angajaţi ai aparatului teritorial). În acest total este inclus şi personalul muncitor civil (p.m.c. – aproximativ 1.200 de persoane, fără grad militar)”, a explicat CNSAS.

Personalul „muncitor civil” era compus din muncitori calificați și tehnicieni (în atelierele de producție și întreținere a tehnicii operative speciale – reparații echipamente de ascultare, auto, laboratoare foto/chimice), deservire logistică grea (şoferi de transport, personal administrativ pentru clădiri și depozite, specialiști în telecomunicații sau constructori încadrați direct de minister fără grad militar), gospodării anexe, tipografie (personalul care deservea infrastructura extinsă a Ministerului de Interne de pe întreg teritoriul țării), activităţi de secretariat (dactilografe, secretare). 

Direcția Securității Statului (DSS) era împărțită în aparatul central (București), Trupele de Securitate și aparatul teritorial (județe şi S.M.B. – Securitatea Municipiului Bucureşti).

Aparatul central „concentra cel mai puternic nucleu informativ, tehnic și de analiză din țară. Aici erau rulate marile dosare de spionaj, contraspionaj, filaj centralizat și interceptări la nivel național”.

„Marile concentrări de forțe în București: Direcția a IV-a (Contrainformații Militare) cu un colos de 1.022 de cadre și Unitatea Specială „F” (Filaj) cu 745 de cadre. De asemenea, unitățile de elită precum USLA (Unitatea Specială pentru Luptă Antiteroristă) aveau în Capitală sediul și grosul forțelor (772 de cadre)”, mai arată CNSAS.

Trupele de Securitate numărau 2.737 de cadre. Aceasta reprezenta componenta militarizată (infanterie, pază obiective speciale, intervenție în caz de revoltă populară). 

„Deși Comandamentul era localizat în București, unitățile (batalioanele și regimentele de trupe de securitate) erau dislocate strategic pe întreg teritoriul țării (București, Cluj, Timișoara, Ploiești etc.) pentru a asigura controlul rapid în caz de criză”, se mai arată în documentele citate.

Securitatea Municipiului București (SMB): deși parte din aparatul teritorial, din punct de vedere geografic acționa tot în Capitală. Avea un efectiv masiv de 557 de cadre, fiind de departe cea mai mare unitate teritorială din țară.

Cele 40 de Inspectorate Județene împărțeau restul de 5.312 cadre. Media per județ era de aproximativ 132 de cadre, forțele fiind adaptate la importanța economică și strategică a regiunii (Constanța, Timiș și Prahova depășeau fiecare 260 de cadre, în timp ce județe mai mici precum Ialomița, Covasna sau Sălaj abia treceau de 70-80 de cadre).

Direcțiile Securității

Din punct de vedere operativ, angajaţii Securităţii erau distribuiți pe direcții informative. Direcția I (Informații Interne): Concentra un număr relativ restrâns de cadre, având 103 angajați.

„Centrul acționa ca nucleu de coordonare, analiză și sinteză a informațiilor politice, sociale și culturale. Menirea Direcţiei I era supravegherea directă a populației sub aspectul conformării ideologice. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul I)”, potrivit CNSAS.

Direcția II (Contrainformații în Sectoarele Economice): Înregistra un nucleu centralizat de 152 de angajați responsabili de marile obiective economice strategice naționale și ministere. „În teritoriu asigura supravegherea informativă directă în fabrici, uzine, combinate, IAS-uri și infrastructură economică regională. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul II)”

Direcția III (Contraspionaj): Avea o pondere ridicată în structura centrală, cumulând 213 angajați dedicați monitorizării reprezentanțelor străine și rețelelor de spionaj extern. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul III) 

Unitatea Specială „T” (Interceptări și ascultări): Un „colos tehnologic” de sine stătător la nivel central, având 466 de angajați, potrivit CNSAS. La nivel executiv cadrele deserveau direct aparatele locale de ascultare a telefoanelor și control ambiental. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul T) 

Unitatea Specială „S” (controlul corespondenței scrise – scrisori, colete, trimiteri poștale interne și internaționale): Figurează cu un volum semnificativ de personal, fiind o activitate intens centralizată în București – 356 de angajaţi. În teritoriu activitatea de control al corespondenței se desfășura la nivelul fiecărui Inspectorat Județean prin birouri sau compartimente speciale „S”, de regulă amplasate secret în incinta oficiilor poștale județene mari (PTTR). 

Câte femei lucrau în Securitate

În septembrie 1988, în Securitate lucrau 2.297 de femei, reprezentând 15,70% din totalul angajaților.

Cele mai multe erau încadrate în structurile teritoriale (1.089), în timp ce aparatul central avea 954 de femei, iar Trupele de Securitate 254.

Accesul femeilor la funcțiile de conducere era însă extrem de redus. Doar 22 de femei din întregul aparat ocupau astfel de funcții: 11 în aparatul central și 11 în structurile teritoriale. În trupele de securitate nu exista nicio femeie într-o funcție de conducere.

„Ponderea generală de 15,70% demonstrează că, deși femeile dețineau un rol numeric important pe anumite nișe tehnice și administrative (unde depășeau deseori 25-30% din colectiv), la nivel global întregul aparat de Securitate rămânea o structură controlată și operată în proporție de 84,30% de bărbaţi. La nivel național doar 0,95% dintre femeile din Securitate dețineau o funcție de conducere. Restul de 99,05% ocupau funcții de execuție”, arată CNSAS.