Salată de fasole verde
Există rețete care te fac să apreciezi o legumă care te scotea din sărite
Fasolea a fost domesticită de mii de ani în America, independent, în două zone: Mexic și America Centrală, respectiv în Anzi. Popoarele indigene din America de Nord o cultivau după metoda celor „trei surori”: porumb, fasole și dovleac plantate împreună. Porumbul servea drept araci pentru fasole, fasolea îmbogățea solul cu azot, iar frunzele mari ale dovleacului țineau umezeala și împiedicau buruienile.
Fasolea a ajuns în Europa în secolul al XVI-lea, adusă de spanioli și portughezi. S-a răspândit atât de repede încât în multe bucătării, inclusiv în cea românească, pare că a existat dintotdeauna, la fel ca porumbul, cartofii și roșiile. Soiurile vechi aveau de-a lungul păstăii o ață fibroasă și tare, care trebuia trasă înainte de gătit. Pe la 1890, un ameliorator american, Calvin Keeney, a creat un soi fără ață. Azi majoritatea soiurilor comerciale nu mai au această problemă, deși la unele soiuri vechi de grădină ața mai apare.
De ținut minte: Blanșatul – procesul de la începutul acestei rețete – face trei lucruri: transformă legumele mai tari în ceva comestibil, le îndulcește puțin (la tratament termic, zaharurile naturale se concentrează) și, în etapa a doua, de scufundare în apă cu gheață, păstrează mai bine culoarea aprinsă a legumei. Mâncăm și cu ochii, așa că nu vrem în farfurie ingrediente palide.
Mod de preparare
Dacă faci cu păstăi proaspete: Curăță păstăile de capete. Dă în clocot o oală cu apă sărată și aruncă-le 3 minute în ea, apoi scoate-le și pune-le în altă oală cu apă cu gheață.
Dacă faci cu congelate: opărește-le și scurge-le.
Trage la tigaie, uscat, nucile până s-au rumenit, apoi toacă-le grosier.
Într-un bol, amestecă: iaurtul, 1 lingură de ulei de măsline, 1/2 linguriță de sare, 1/4 linguriță de piper și usturoiul. Pune păstăile într-un bol și amestecă-le cu nucile, sosul și 7-8 frunze de mentă (sau 1 linguriță de mentă uscată). Mai stropește totul cu 1 lingură de ulei de măsline.