După o vizită în China, unul dintre cei mai bogați români explică ceea ce în România nu se va putea face niciodată: „Am văzut cum se lucrează acolo”
Omul de afaceri Iulian Stanciu, care și-a vândut în acest an ultimele acțiuni la eMAG și a părăsit compania pe care a condus-o vreme de 17 ani, vorbește într-un interviu pentru publicația StartUp Cafe despre competiția tot mai acerbă cu firmele chinezești.
StartupCafe: Spuneai mai devreme că sperai să construiești, de exemplu, bicicletele Pegas în România, să mărești producția astfel încât să fie viabil, să poată să funcționeze ca business. Aici revenim la discuția cu China. Până la urmă unde se situează România, Europa în ansamblu, în această scenă internațională alături de China, India, Statele Unite, în termeni de productivitate și competitivitate?
Iulian Stanciu: Cuvântul, cred, cel mai important este competitivitate și aici trebuie să o luăm pe lanțurile de valoare și trebuie să ne uităm unde avem noi ceva competențe, unde avem ceva resurse și unde putem construi astfel încât să fim competitivi în viitor.
Dacă vrem să ne apucăm să asamblăm jucării în România, va fi imposibil aici acest proces nou de producție. Pe anumite lucruri pur și simplu nu putem fi competitivi. Am fost în depozite în China, am fost în fabrici și am văzut cum se lucrează. Nu se va lucra niciodată așa la noi, în sensul în care 13 ore pe zi, 6 zile pe săptămână, asta e cam limitat într-o fabrică norocoasă, că sunt și fabrici în care oamenii lucrează 7 zile din 7. Deci, se lucrează dublu ca ore față de România, salariile sunt la jumate și productivitatea este mult mai mare pentru că există o presiune foarte mare asupra oamenilor. Deci costul pe operațiune este de vreo 10 ori mai mic.
Va fi greu să batem asta, poate cu foarte multă tehnologizare, robotizare, automatizare putem să facem asta și oamenii să fie pe un nivel superior în care să controleze robotul, să programeze robotul, să aibă diverse alte roluri în acest proces nou de producție. Dar pe anumite lucruri pur și simplu nu putem fi competitivi.
Unde putem fi competitivi însă
Putem fi competitivi în schimb, uite, pe zona de energie. Noi avem un mix energetic bun și care se dezvoltă. Sigur, sunt ceva probleme acum, dar cred că undeva în 2-3 ani o să avem, poate chiar o să putem fi exportator net de energie în România și atunci problema va fi cum reușim din energia pe care o producem să construim niște lucruri cu valoare adăugată mai mare. Cum am putea din energie plus tehnologie, cipuri, să producem inteligență?
Cum am putea acea inteligență să o folosim pe diverse lanțuri de producție sau în zona de administrație publică, astfel încât ea să producă bunăstare? Deci, cred că aici sunt niște teme pe care noi putem să le adresăm și putem să începem să discutăm despre asta. Din energie poți să produci inputuri pentru agricultură. Din agricultură să nu mai produci doar produse brute pe care să le exporți, să începi să construiești produse finite și aici ne trebuie construcție de capacitate, care înseamnă capital, care înseamnă antreprenori pe care îi avem. Deci nu cred că ducem lipsă de energie antreprenorială, dar avem nevoie de capital și capital în zona privată, fonduri de venture capital, private equity, experți, mult mai mult avem nevoie. Suntem cu stocul disponibil pe ultimul loc din Europa.
E o piață care se dezvoltă, de asta zic că e la început și văd mult potențial aici, dar este cel mai mare gap pe care îl avem și avem nevoie de competențe manageriale, de produs, tehnice pe alocuri, dar lucrurile astea se pot obține. Și cred că aici va fi motorul următor de dezvoltare care ne va ajuta și pe noi ca țară să mergem pe lanțuri de valoare plecând de la ce suntem capabili să facem și unde avem resurse și care ne vor proteja și, eu știu, de competiția cu marii jucători globali.
China este foarte asertivă, își dorește din ce în ce mai multă valoare adăugată construită în China și vedem că, dacă pe vremuri doar produceau chestii pentru brandurile occidentale, acum vin brandurile chinezești direct în Europa. Și servicii, o să vedem și servicii tehnologice, vedem deja modele AI și o să vedem diverse alte lucruri care vor veni în România și în Europa și vor concura și cu americanii, dar și cu europenii. Și noi va trebui să discutăm mai mult de strategie și să alegem niște lucruri în care putem să creăm această valoare adăugată, să nu ne batem pe toate. Dacă ne batem pe toate, s-ar putea să le facem pe toate prost.
Va trebui să alegem câteva
Deci va trebui să alegem câteva. Energia pare să fie unul din ele, partea asta de tehnologie pare să fie alt lucru bun. Avem contribuția sectorului IT la PIB-ul României, este, dacă nu mă înșel pe locul 3 din Europa, suntem peste media europeană și putem să transformăm asta în mai multă valoare adăugată.
Acum, probabil trei sferturi din oameni lucrează în companii care produc proprietatea intelectuală în altă parte. Aici cred că putem să producem și noi mai mult proprietate intelectuală și produs românesc. Și pentru asta este nevoie, dacă vorbim de o strategie, de legislație.
Și este o asociație a IT-iștilor, ANIS, care a propus mai multe puncte, care ar dezvolta acest ecosistem de angel investors, pe de-o parte să facă viața mai ușoară a antreprenorilor și le recomand antreprenorilor și tuturor oamenilor din acest ecosistem să meargă către asociații care le reprezintă interesele. Pentru că dacă nu vor merge, altcineva nu o să o facă pentru ei. Dacă ei își spun foarte clar care este interesul, care este problema, care este propunerea pe care o au, o voce comună îi poate reprezenta.
Și această asociație ANIS, care face parte și din confederația patronală Concordia, care este patronatul numărul unu din România, este un partener de dialog pentru orice guvern. Că e de stânga, de dreapta, înainte, înapoi, n-are cum să nu țină cont de ceea ce vorbim noi, pentru că suntem, până la urmă, vocea oamenilor, a antreprenorilor și a capitalului din România.