INTERVIU Declarația Maiei Sandu care este văzută drept o „amenințare iminentă” la Moscova. Un cercetător explică ce se află în spatele mesajelor despre unirea cu România și numește trei probleme majore

„Chiar cred că Republica Moldova ar fi în mai mare siguranță împreună cu România”, a spus Maia Sandu pe 9 octombrie la Moldova Security Forum, potrivit Agerpres. Despre această declarație, cercetătorul Nicolae Țîbrigan spune că „trebuie luată foarte în serios”. 

Nu a fost prima dată când președinta de la Chișinău vorbește despre acest scenariu. Primul astfel de mesaj a venit din ianuarie 2026, când Maia Sandu a spus că, la un referendum pentru unire, ea ar vota pentru.

Întrebat de acest scenariu, Nicușor Dan a vorbit despre importanța „păstrării traseului european”: „Ce doresc eu ca persoană cred ca știe toată lumea, dar pentru ca unirea dintre România și Republica Moldova să se realizeze trebuie să existe 50%+1 cetățeni din Republica Moldova care să vrea să se unească cu România. Momentan sunt 30-40%, dacă se va întâmpla nu pot decât să fiu fericit”, a răspuns șeful statului în 2025.  

„Cum poate supraviețui un stat mic ca Republica Moldova?”

HotNews: -La Moldova Security Forum președinta Maia Sandu a susținut că Republica Moldova ar beneficia de o mai mare securitate în cazul unirii cu România. Cum vedeți dumneavoastră această declarație?
Nicolae Țîbrigan: – Eu cred că declarația Maiei Sandu ar trebui luată foarte în serios. Războiul din Ucraina a schimbat complet sensul acestei dezbateri. În anii ‘90 și chiar în anii 2000, unirea era discutată predominant într-un registru istoric, identitar, sentimental. Era un soi de unionism cultural, iar personajele prominente nu erau politicieni, erau oamenii de cultură, academicienii, poeții. 

Iar astăzi apare foarte puternic și întrebarea: „Cum poate supraviețui un stat mic ca Republica Moldova, cu resurse militare destul de limitate, aflat în același timp la frontiera unui război major și supus constant presiunilor hibride din partea Federației Ruse?”. În prezent, Republica Moldova este folosită ca un poligon de testarea acestor agresiuni.

Constituția Moldovei spune că statul este neutru și nu admite trupe străine, în timp ce pe teritoriul Republicii Moldova, există de decenii forțe militare ruse în regiunea Transnistreană. Apoi mai avem și efectele directe ale războiului dintre Rusia și Ucraina – precum încălcările spațiului aerian. 

Maia Sandu nu spune că vrea unirea pentru că suntem, același popor. Ea spune că într-un mediu de securitate, care devine din ce în ce mai periculos, un stat de dimensiunile Republicii Moldova nu poate să-și asigure și să-și garanteze de unul singur securitatea. Și aici, evident, România este văzută ca membră NATO și membră a Uniunii Europene. Republica Moldova, pe de altă parte, nu beneficiază de această garanție colectivă prevăzută de articolul 5 al NATO și așa se justifică și această declarație. 

„Nu avem un proiect politic concret”

– Cum se vede la București această dorință de unire? 
– O avem pe președinta Maia Sandu care spune că ar vota pentru unire și explică această opțiune în primul rând prin argumentul securității, dar spune și că o asemenea decizie poate fi luată numai cu sprijinul unui număr foarte mare de cetățeni. Și o să vedem că în România există în acest moment o majoritate destul de confortabilă în favoarea unirii, peste 70% (n.r. Sondaj INSCOP din mai 2026). Dar același sondaj ne arăta că sprijinul simbolic pentru unire este mult mai mare decât așteptarea că ea se va produce efectiv. Avem cam 35% dintre respondenți care considerau că unirea nu va avea loc niciodată. 

Adică și de aceea, nici pe malul drept al Prutului, nici pe malul stâng al Prutului nu avem un proiect politic concret sau o sumare politică concretă privind acest pas. Mulți îl percep ca un soi de „plan B” în cazul în care lucrurile încep să se complice la nivelul securității și ca evoluție pe frontul de Est. Eu nu văd așa. În Republica Moldova, situația e un pic mai diferită. Inclusiv în rândul oamenilor care vor și vorbesc despre unire. 

„Proiectul politic principal rămâne integrarea europeană, nu unirea cu România”

– Sondajele arată o reticență majoră în Republica Moldova privind unirea – mai mult de jumătate dintre cetățenii Republicii Moldova ar vota împotriva unirii cu România la un referendum, arăta în iulie un sondaj IMAS.
– Da, dar nu e chiar așa. Pentru că sondajele de acolo situează procentul pro-unioniștilor undeva între 38% și 42%. Cifrele fluctuează, dar tendința este destul de clară. Acolo există un bazin unionist foarte consistent, care nu poate fi neglijat. 

Vorbim despre aproximativ 4 din 10 cetățeni care vor unirea. Ceea ce este foarte mult pentru un proiect care presupune dispariția unei forme statale și constituirea unei noi realități politice. Apoi, sprijinul pentru integrarea europeană este semnificativ mai mare decât sprijinul pentru unire. Asta ne spune că pentru majoritatea cetățenilor Republicii Moldova, care vor apropiere de Occident, proiectul politic principal rămâne integrarea europeană, nu unirea cu România. Dar unioniștii din Republica Moldova se suprapun aproape în totalitate cu pro-europenii.

Dar unirea este, deocamdată, o opțiune politică și identitară susținută de o parte importantă a societății, dar nu un proiect scris. Nu este un proiect de stat aflat în implementare. Este mai mult un proiect declarativ. 

„Nu poți discuta unirea ca și cum teritoriul controlat de regimul de la Tiraspol nu ar exista”

– Republica Moldova înseamnă și Transnistria. Cum ar putea afecta stabilitatea României absorbția a peste 350.000 de cetățeni dintr-un teritoriu atât de puternic influențat de Rusia? Dar absorbția Găgăuziei?
– Marea problemă, într-adevăr, este Transnistria, dar nu doar ea. Orice discuție serioasă despre unirea Republicii Moldova cu România ar ajunge foarte rapid la Transnistria. Nu poți discuta despre unirea Republicii Moldova cu România ca și cum teritoriul controlat de regimul separatist de la Tiraspol nu ar exista. 

Dar în Republica Moldova, sunt trei probleme simultan: avem conflictul nesoluționat, avem prezența militară rusă care încalcă Constituția Republicii Moldova și o populație cu orientări identitare și geopolitice diferite de majoritatea populației de pe malul drept al Nistrului. Dar mai există și Găgăuzia. Constituția Republicii Moldova prevede clar că atunci când statutul și caracterul de stat independent se schimbă, Găgăuzia poate solicita ieșirea din componența Republicii Moldova. 

Eu cred că orice asemenea proces, dacă vreodată ar exista o majoritate democratică, ar trebui să fie extraordinar de atent negociat, transparent și bazat fix pe consimțământ democratic. Adică inclusiv să obțin o înlăturare a regimului separatist de la Tiraspol pentru a permite cetățenilor din raioanele din Est să-și exprime liber opțiunea politică. 

„Rusia va acționa destul de puternic”

– Credeți că scenariul ăsta este posibil, realizabil, în următorii ani? 
– Mie mi-e foarte greu să spun ce se va întâmpla peste 3 luni. Lucrurile pot evolua rapid, imprevizibil și în același timp ne pot surprinde. Dar dacă mă uit atent la datele de care dispunem, vedem că și Constituția Republicii Moldova stabilește și un prag foarte înalt – e interesant că dispozițiile privind caracterul suveran, independent și unitar al statului pot fi modificate numai prin referendum cu un vot al majorității cetățenilor înscriși în listele electorale. 

Și să nu uităm că și Rusia va acționa destul de puternic.

Rusia „investește foarte multă energie comunicațională pentru a prezenta unirea ca o amenințare iminentă”

– Cum ar vedea Rusia schimbarea graniței? 
– Eu am observat, monitorizând atent canalele de propagandă rusești, că Moscova spune că unirea nu are sprijin și că unirea este un proiect nerealist. Pe de altă parte, investește foarte multă energie comunicațională pentru a prezenta unirea ca o amenințare iminentă. Și investește și bani încât să se meargă pe discursuri antiunioniste. 

De exemplu, anul ăsta, prin iunie, Maria Zaharova spunea că Republica Moldova ar înceta să existe dacă s-ar uni cu România. Și folosește chiar termenul de „anexare”. Termenul are o încărcătură emoțională destul de puternică în rândul populației din Republica Moldova. 

Apoi sunt aduse în discurs Transnistria și Găgăuzia, despre care spune că s-ar orienta către Rusia. Găgăuzia, din păcate, este o regiune care se află sub control mediatic și informațional. În Transnistria lucrurile sunt destul de complexe, pentru că acolo regimul separatist se clatină și încearcă să găsească căi de supraviețuire, tocmai alimentând discursuri anti-Chișinău, dar în același timp sunt conștient de faptul că rușii nu-i mai pot ajuta nici la nivel energetic, nici la nivel financiar sau militar. 

Ce câștigă și ce pierd România și Republica Moldova

– Care ar fi bilanțul costuri-beneficii pentru ambele țări? Ce câștigă și ce pierd România și Republica Moldova?
– Republica Moldova încearcă acum să se alinieze cu standardele europene. Primul lucru care-mi vine în minte este că nu există un calcul economic care să ne spună cât ar costa unirea. Ar fi un proces de convergență, de aliniere, de sincronizare pe mai mulți ani. Iar costul ar depinde enorm de formula politică pe care s-ar merge – adică unire imediată sau unire în etape. Și depinde foarte mult de situația din regiunea transnistreană, de statutul viitor al Găgăuziei, de ritmul armonizării instituționale. Depinde de ce faci cu angajații din sistemul public din Republica Moldova după unire. Și foarte important, depinde de participarea și negocierile cu Uniunea Europeană. 

„Nu vorbim despre absorbția unei economii comparabile cu cea românească”

Ca ordin de mărime, diferența dintre cele două economii este destul de mare. În 2011, s-a făcut un sondaj și peste 70% din românii au spus că sunt de acord cu unirea (n.r. Studiu „Republica Moldova în conștiința publică românească, publicat de Fundația Soros în 2011). Iar atunci când au fost întrebați acești români dacă ar fi de acord să plătească un anumit impozit pentru unificarea economică – așa cum s-a întâmplat, de exemplu, în timpul unificării celor două Germanii cu taxa de solidaritate – abia 15% au fost de acord. Doar 17% au spus că ar fi de acord cu unirea cu orice preț. Ce ați spune dacă de mâine ar trebui să plătiți mai mult?!

Și noi nu vorbim despre absorbția unei economii comparabile cu cea românească. Vorbim despre integrarea unei economii care e mult mai mică și mai semnificativ mai săracă. Evident că produce inevitabil costuri. Și cine și-ar acoperi aceste costuri în condițiile actuale ale economiei românești?!

Și urmează și provocări la nivel politic. Cum se va transforma sistemul politic românesc după unificarea Republicii Moldova și venirea unui electorat pro-rus cam 10%.

„Lucrurile, la nivel societal, sunt mai bune”

– Dacă ar fi să ne uităm la bilanțul ăsta dintr-o perspectivă socială, cum ar arăta el? 
– La nivel social, lucrurile ar putea fi nu atât de grave. Oamenii au mai circulat în Republica Moldova. Și oameni din Republica Moldova au trecut prin sistemul de învățământ din România. La nivelul celor două țări vorbim aceeași limbă. La nivel demografic, numărul celor care vorbesc limba română a trecut la 35-36%. Acum, la ultimul recensământ aveai posibilitatea de alege a doua etnie și oamenii aleg mai mult acum etnia românească. 

Deci lucrurile la nivel societal sunt mai bune. Unirea nu ar rezolva, însă, problema migrației. Ea poate inclusiv accelera această migrație spre orașele mai mari, spre centrele urbane și universitare.

Oamenii sunt mult mai maleabili, sunt mult mai flexibili a interacționa între ei. Nu se pun probleme în acest sens. Și eu consider că România a făcut mult mai mult pentru Republica Moldova din 90 până în prezent. Și aici vorbesc despre donații, ajutor financiar, la nivel de energie, infrastructură, cultural. 

Ce părere are Uniunea Europeană 

– Cum este văzută la Bruxelles discuția despre unirea României cu Republica Moldova? Pentru că așa cum pentru Rusia ar însemna mutarea graniței, ar însemna deopotrivă și mutarea graniței UE și NATO.
– Eu cred că e percepută ca un discurs legitim, în care statele discută între ele orice tip de proiect de unificare, atâta timp cât este unul pașnic și nu presupune ocupație militară sau orice fel de agresiune.

Mi-e foarte greu acum să spun că impresia ar fi una pozitivă sau ar fi una negativă, pentru că nu am văzut o politică sau o inițiativă care să urmărească subiectul acesta. Pentru că el a rămas doar la nivel declarativ. Proiectul susținut oficial la Bruxelles e doar aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Atâta timp cât unirea nu este văzută ca un proiect advers la aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, el nu va intra în atenția celor de la Bruxelles.