Datele hidrologilor arătau că marți debitul Dunării la intrarea în țară era de numai 1.200 mc/s, de peste trei ori sub media lunii octombrie. Un cercetător explică un fenomen îngrijorător
Criza Dunării, începută în iulie, s-ar putea prelungi până la începutul anului 2027 sau chiar mai mult, avertizează cercetătorul Mihai Adamescu, într-un interviu pentru HotNews. El explică de ce episoadele cu debite extrem de mici vor deveni tot mai frecvente și ce efecte ar putea avea ele asupra naturii, transporturilor și a economiei.
Puteți deveni membru al HotNews Premium, dacă doriți să sprijiniți jurnalismul independent și – să nu ne ferim de cuvinte – dacă doriți să susțineți o presă europeană.
Nu «cumpărați» o lună sau un an de abonament, ci contribuiți la un serviciu de vigilență publică de care beneficiem în comunitățile noastre, indiferent de opțiunile politice diverse.
Mihai Adamescu este cercetător științific principal la Universitatea din București și coordonator al Stației de Cercetare Brăila. Este ecolog și a publicat peste 40 de articole științifice. A contribuit la elaborarea a zece planuri de management pentru situri Natura 2000 și pentru Parcul Natural Insula Mică a Brăilei.
„Nu mai lăsăm nimic pentru natură”, a spus Adamescu. Cercetătorul avertizează că seceta și intervenția oamenilor prin îndiguirile luncilor inundabile vor avea un impact puternic asupra ecosistemului și, în consecință, asupra oamenilor.
Mihai Adamescu. Foto: Facebook
„De fiecare dată ne mirăm când vin apele și când se întâmplă catastrofe. Rolul luncilor era fix să atenueze unda de viitură, să țină apa mai multă vreme în sistemele respective și să o elibereze încetul cu încetul”, spune el.
De asemenea, mai puține sedimente înseamnă mai puțini pești sau deloc, dar și o eroziune accelerată a plajelor sau o Deltă care se micșorează.
„Trebuie să fim înțelepți. Nu poți să aduci mai multă apă pe Dunăre modificând un braț”
HotNews.ro: Criza Dunării a început în iulie și nu s-a terminat încă. Cât estimați că va mai dura perioada aceasta cu debite extrem de mici?
Mihai Adamescu: Este posibil să se prelungească destul de mult și cred că o să mai dureze. Se poate termina doar dacă ar fi ploi extrem de puternice în tot bazinul Dunării. Gândiți-vă că avem un debit de sub 1.600 de mc/s și trebuie să ajungem la peste 3.000 mc/s. Nu avem de unde să știm: una este estimarea pe termen scurt și alta este o analiză făcută pe date climatice pe 50 de ani. Diferența este mare.
– Ce ne-ar putea scoate din această criză a Dunării și cât de des ne vom confrunta cu asemenea situații în viitor?
– Ar trebui să avem la iarnă suficiente ninsori în Alpi și în Carpați ca să poți stoca suficientă zăpadă, iar în primăvară să avem apă suficient de multă, încât să ne revenim.
Eu cred că, în momentul de față, lucrurile acestea se vor prelungi până spre începutul anului viitor, dacă nu și mai mult.
Unul dintre lucrurile de bază este că ceea ce trăim noi acum este „noul normal”. De acum încolo o să fie din ce în ce mai rău. Vom avea sigur și ani cu ploi, însă „noul normal” acesta va fi. Adică din ce în ce mai greu, din ce în ce mai rău și aici mă refer la o perioadă pe termen lung.
Trebuie să ne gândim care sunt măsurile pe care le putem lua, însă aici trebuie să fim suficient de înțelepți. Nu poți să aduci mai multă apă pe Dunăre modificând un braț și nu poți să draghezi ca să cari mai multă apă când, de fapt, nu prea există apă. Trebuie găsite alte măsuri și nu trebuie să uităm că aceste lucruri nu se întâmplă doar la noi, ci tot Pământul se confruntă cu astfel de modificări climatice.
– Cât credeți că vor mai fi închise unitățile centralei de la Cernavodă? Autoritățile nu au putut oferi un termen pentru redeschidere.
– Nu ai cum să prezici atât de bine care o să fie impactul și dacă o să plouă suficient de mult, astfel încât să se modifice debitul. În mod normal, Dunărea are două viituri: una de primăvara și una de toamnă, iar cea de primăvară este cauzată în special de topirea zăpezilor. Acum depindem de ploi.
De ce crede cercetătorul că reducerea drastică zonelor inundabile ale râurilor a fost o eroare
– Dar ce se întâmplă cu Dunărea dacă situația din prezent mai continuă două luni sau mai mult? Ce lucruri se pot agrava?
– Oamenii vorbesc mai ales despre lucrurile care îi afectează, s-a vorbit mult despre Cernavodă, despre sectorul de transporturi…De exemplu, în ultima perioadă s-a insistat pe faptul că transportatorii nu mai pot să încarce barjele până la maxim și atunci au pierderi, iar aceste pierderi se reflectă și în costul mărfurilor transportate.
Dar merită să discutăm și despre alte lucruri și vă dau un exemplu: lunca inundabilă, atât cât a mai rămas din ea. Zone care înainte erau inundate cel puțin de două ori pe an au ajuns să nu mai fie inundate de câțiva ani de zile. Insula Mică a Brăilei cred că nu a mai fost inundată de doi-trei ani.
– De ce este important acest lucru? Care este partea gravă aici?
– Acestea sunt zone umede care – dintr-o dată – devin terenuri ce nu mai sunt inundate de apa Dunării și vorbim despre capacitatea de retenție a nutrienților, despre pești, fiindcă acele zone inundabile favorizează înmulțirea peștilor. Dacă nu le vom mai avea, toate comunitățile din Delta Dunării vor suferi din cauză că nu mai este pește și vor suferi toți cei care depind de pescuitul pe Dunăre.
Mai este ceva important: de-a lungul ultimilor 40, 50, 60 de ani, am scăpat de tot ce ține de zona umedă din luncă, pentru că am îndiguit lunca. Am zis că facem un lucru pozitiv, dând mai mult teren agriculturii, însă – din punctul meu de vedere – a fost o eroare pe termen mediu și lung.
„Nu mai lăsăm nimic pentru natură”
– România a agravat situația, nu? Prin îndiguiri, desecări, transformări în terenuri agricole…
– Bineînțeles, însă nu numai România. Toate statele care sunt în bazinul Dunării au făcut astfel de modificări, au redus suprafața zonelor umede enorm de mult. Adică 80% din lunca Dunării, și nu numai din lunca Dunării, dar și din luncile râurilor, au dispărut. Au fost transformate în terenuri agricole.
Ne-am tot dus cu terenurile agricole până aproape de râu și am dus satele lângă diguri, acolo unde s-a putut. Cam asta s-a făcut de fiecare dată. Ne ducem cât mai aproape de râu, că asta a ajuns să fie logica. Nu mai lăsăm nimic pentru natură și nici pentru zonele inundabile care erau normale.
De fiecare dată ne mirăm când vin apele și când se întâmplă catastrofe. Rolul luncilor era fix să atenueze unda de viitură, să țină apa mai multă vreme în sistemele respective și să o elibereze încetul cu încetul. Noi am zis că facem lucrul ăsta prin baraje, am zis că facem lucrul ăsta prin diguri, ne protejăm. Dar ne dăm seama că nu am făcut ce trebuie atunci când se rupe câte un dig și mor oameni sau sunt distruse o mulțime de proprietăți.
– La Brăila urmăriți de aproximativ 20 de ani ce se întâmplă cu Dunărea. În acest an a fost cea mai gravă situație sau a fost și mai rău altă dată?
– Nu, nu, au mai fost ani cu secete de acest fel. Va crește însă frecvența anilor cu debite scăzute și extrem de scăzute. Acest lucru deja se vede.
„Foarte multe dintre delte sunt în prezent „flămânde” și descresc”
– În articolul scris în raportul Starea Climei se arată că ar putea crește simțitor atât numărul zilelor cu debite extrem de mici, dar și cel pentru zile cu debite ridicate. În acest context, cum ar putea arăta Dunărea peste 10-15 ani?
– După ce că de-abia mai este apă pe Dunăre, debitele scăzute fac ca Dunărea să se deconecteze de toată lunca ce a mai rămas și scade numărul de zile în care se inundă zonele, față de ce se întâmpla în trecut. Acolo sunt zone umede cu pești, cu amfibieni, cu pădure…Toate aceste sisteme se vor transforma din ce în ce mai mult în sisteme terestre, nu în sisteme care țin de zona umedă. Și o să vedem mai puțini pești în Dunăre, iar oamenii din zona Deltei vor avea dificultăți cu pescuitul. Și la sedimente au apărut modificări, fiindcă Dunărea cară extrem de puține sedimente, în comparație cu cantitățile din trecut.
– De ce apare problema aceasta cu sedimentele și de ce contează?
– S-au construit atât de multe diguri și atât de multe baraje, și asta nu numai pe Dunăre. Lumea știe despre Porțile de Fier I și II, dar sunt o mulțime de baraje construite și pe afluenți. Toate aceste diguri și baraje au redus cantitatea de sedimente care intră în Dunăre. și acest lucru are impact asupra Deltei Dunării, pentru că Delta Dunării ar trebui să crească, așa cum învățăm la școală. Foarte multe dintre delte sunt în prezent „flămânde” și descresc, în loc să crească, fiindcă nu mai ajung sedimente.
Asta se vede nu doar în Deltă, ci și pe întreg litoralul românesc unde înainte nu era eroziune atât de puternică. Ei bine, acum ai foarte multă eroziune, pur și simplu se „mănâncă” tot litoralul din cauză că nu mai aduce Dunărea suficiente sedimente în zonă.
România a investit peste un miliard de euro ca să crească zona litorală și a mutat mai aproape de mal sedimentele marine, ca să facă plaje și să stopeze fenomenul acesta. De stopat nu l-a stopat, însă a întârziat eroziunea puternică a zonei costiere de la noi.
Probleme cu navigația, energia și turismul
– Dunărea se va schimba mult, însă cum vor fi afectate diversele activități economice? Ce domenii vor avea mult de suferit?
– Navigația este una dintre ele, pentru că la debite scăzute se încarcă barjele mult mai puțin decât se încarcă la maxim, când pot să navigheze. Asta înseamnă pierderi financiare destul de mari pentru transportatori. Deja am văzut și reportaje în care transportatorii se plângeau de lucrul acesta și se gândesc să ceară autorităților să dragheze. Și aici este o altă discuție, fiindcă dragăm, dar în același timp nu mai este apă pe Dunăre, deci poți să draghezi cât vrei….
Și în sectorul energiei vor fi probleme, din cauză că am ridicat multe baraje și nu mai avem apă ca să le mai ținem. Trebuie să vorbim și despre energia nucleară și despre centrala de la Cernavodă. N-am gândit sisteme de răcire care să permită funcționarea centralelor în cazurile când Dunărea este foarte scăzută, cum se întâmplă acum. Și ungurii au această problemă.
Și turismul va fi afectat și vor suferi cei care se bazează pe un aflux de turiști în Delta Dunării. Dacă debitul Dunării este foarte scăzut, dacă nu sunt pești, dacă sistemele se transformă…oamenii din turism vor suferi imediat și scăderea numărului de turiști va avea impact.
