Skip to content
Lia Savonea. Foto: Alex Micsik / Agerpres

Prima mare lovitură pentru viitorul Guvern Niculescu: Înalta Curte a câștigat definitiv procesul pentru restanțele salariale de 1 miliard de euro ale magistraților

Viitorul Guvern Luca Niculescu, dacă va fi învestit de Parlament, va fi obligat să plătească aproximativ 5 miliarde de lei salariile restante ale magistraților, rezultate în urma unor majorări stabilite retroactiv prin hotărâri judecătorești. Guvernul are la dispoziție 10 zile, începând de astăzi, pentru a începe procedurile de alocare a acestor bani, au precizat pentru HotNews reprezentanții instanței supreme.

  • Decizia a fost luată joi de instanța supremă și este definitivă și executorie.

UPDATE 16.56: Procedurile de alocare a fondurilor necesare plății restanțelor nu vor putea fi începute înainte de instalarea viitorului guvern. „Guvernul Bolojan a încercat să evite această situație prin toate căile legale de atac, inclusiv la CCR. Guvernul interimar nu poate face rectificare bugetară, deci nu poate aloca suma”, a declarat Ioana Ene Dogioiu, într-o precizare pentru jurnaliștii acreditați la Palatul Victoria.

Decizia Înaltei Curți

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins joi recursul formulat de Guvern şi de Ministerul Finanţelor și a menținut decizia din 5 mai a Curţii de Apel Bucureşti, prin care Executivul a fost obligat să plătească, inclusiv prin rectificare bugetară, drepturile salariale restante ale magistraţilor.

Decizia luată joi de instanța supremă este definitivă și executorie.

„Guvernul şi Ministerul de Finanţe trebuie să pună în executare decizia în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei, cu penalităţi de 1% pentru fiecare zi de întârziere, dar şi amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere”, mai prevede decizia Curții de Apel București, menținută de instanța supremă.

Purtătorul de cuvânt al ICCJ, Victor Alistar, a precizat pentru HotNews că a fost menținută integral hotărârea Curții de Apel, implicit și prevederea privind termenul de 10 zile.

„În termen de 10 zile, Guvernul trebuie să înceapă procedura de conformare voluntară pentru stingerea datoriilor. Adică, să înceapă demersurile de alocare a acestor bani”, a explicat Alistar.

El a spus că statul poate să achite restanțele către judecători fie prin plată efectivă, fie prin emiterea unor titluri de valoare:

„Modalitățile de stingere a obligațiilor bugetare pe care statul le are față de terți sunt multiple. Poate să fie plata efectivă, poate să fie, spre exemplu, emiterea unor titluri de valoare în circulație, cu o scadență la un anumit moment dat.

Pot să existe diferite modalități, astfel încât debitul general cu care este în dinamică, cuprinzând debitul principal și accesoriile, și vreau să vă spun că pentru situația unor debite care au vechime de 5 ani, adică ultima tranșă, conform ordonanțelor de urgență adoptate, inclusiv cea din ianuarie de Guvernul Bolojan, are accesorii față de debitul principal raportat aproape la 68%, care continuă.

Și, atunci, aceste mecanisme sunt prevăzute atât de Codul fiscal, cât și de Legea 500/2002. Nu este căderea noastră să stabilim modalitățile, aici este aprecierea Executivului. Esențial este ca hotărârea judecătorească să fie respectată”, a explicat, și într-o conferință de presă, purtătorul de cuvânt al ICCJ, Victor Alistar, citat de Agerpres.

Înalta Curte acuză „o manieră ostentativă sub actualul Guvern”

Instanța supremă – condusă de Lia Savonea – a anunțat decizia printr-un comunicat de presă în care acuză „caracterul nelegal al conduitei autorităților executive constând în neasigurarea fondurilor necesare executării unor obligații de plată certe, stabilite prin titluri executorii și recunoscute inclusiv prin actele normative adoptate de Guvern pentru eșalonarea acestora”.

„Statul nu poate recunoaște existența unei datorii prin propriile acte normative și, în același timp, să refuze asigurarea resurselor necesare executării acesteia. O asemenea conduită contravine exigențelor legalității, securității raporturilor juridice și autorității hotărârilor judecătorești definitive.

Deși necesarul de fonduri a fost fundamentat și solicitat de ordonatorul principal de credite, obligațiile care reveneau autorităților executive în temeiul legislației finanțelor publice și al actelor normative de eșalonare nu au fost îndeplinite. Această conduită a continuat de o manieră ostentativă sub actualul Guvern”, spune instanța supremă.

„Executarea hotărârilor judecătorești nu reprezintă o concesie făcută de Guvern”

Înalta Curte spune că respectarea Constituției, a legii și a hotărârilor judecătorești definitive „nu este condiționată de voința politică a Guvernului, de prioritățile conjuncturale ale puterii executive sau de opțiunile sale privind distribuirea resurselor publice”.

„Puterea executivă dispune de atribuții în materia elaborării și executării bugetului, însă exercitarea acestora trebuie să se realizeze în limitele Constituției și ale legii. Marja de apreciere bugetară nu poate fi transformată într-un instrument de neexecutare a obligațiilor legal stabilite.

Decizia pronunțată astăzi reafirmă un principiu esențial al jurisprudenței naționale și europene: autoritatea unei hotărâri judecătorești definitive nu poate fi relativizată în funcție de identitatea creditorului, de natura dreptului recunoscut sau de disponibilitatea autorității debitoare de a executa obligația stabilită.

Executarea hotărârilor judecătorești nu reprezintă o concesie făcută de Guvern și nici un beneficiu acordat discreționar unor categorii profesionale. Ea constituie o obligație juridică inerentă statului de drept și o garanție efectivă a drepturilor recunoscute cetățenilor”, mai spun reprezentanții ICCJ.

„Peste 400.000 de persoane din tot sectorul public au cerut în instanță recunoașterea unor drepturi salariale”

Înalta Curte mai spune că este „necesară clarificarea dimensiunii reale a litigiilor privind drepturile salariale din sectorul public”.

Conform ICCJ, peste 400.000 de persoane din toate familiile ocupaționale au solicitat în instanță recunoașterea unor drepturi salariale.

„Aceste cifre demonstrează fără echivoc că litigiile privind drepturile salariale nu constituie o problemă exclusivă a sistemului judiciar, ci reflectă o disfuncționalitate sistemică a cadrului normativ și a conduitei autorităților publice în raport cu propriile obligații legale”, mai susține ICCJ.

„Nu privilegiile sunt în discuție, ci executarea unor drepturi recunoscute prin lege”

Instanța supremă acuză, de asemenea, că „reducerea acestei realități la o dispută privind drepturile salariale ale magistraților însemnă ignorarea dimensiunii reale a fenomenului și a consecințelor sale asupra unui număr considerabil de cetățeni care lucrează în serviciul public”:

„Nu privilegiile sunt în discuție, ci executarea unor drepturi recunoscute prin lege și confirmate de instanțele judecătorești. 

Instanţa supremă, în calitate de ordonator principal de credite al instanțelor judecătorești a solicitat alocarea fondurilor necesare stingerii obligațiilor restante față de personalul instanțelor, în exercitarea atribuțiilor sale legale și în vederea asigurării executării titlurilor executorii existente.

Decizia pronunțată astăzi este definitivă și executorie, iar obligațiile stabilite prin aceasta trebuie îndeplinite de autoritățile competente, în condițiile legii. Înalta Curte de Casație și Justiție reafirmă că autoritatea puterii judecătorești, efectivitatea drepturilor recunoscute de instanțe și respectarea principiului separației puterilor în stat nu pot fi subordonate unor decizii administrative discreționare. Respectarea drepturilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive nu poate fi înlocuită prin retorică publică, iar disciplina bugetară nu poate fi invocată pentru a justifica neexecutarea legii”.

Procesul Înalte Curte – Guvern

Miza acestui proces este de aproximativ 5 miliarde de lei, echivalentul a circa 1 miliard de euro. Instanţa supremă a amânat până acum de şapte ori pronunţarea unei soluţii în acest caz.

Procesul s-a aflat în faza de recurs, după ce Curtea de Apel Bucureşti a admis pe 5 mai acţiunea introdusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a obligat Guvernul şi Ministerul Finanţelor să plătească, inclusiv prin rectificare bugetară, drepturile salariale restante ale magistraţilor.

Tot atunci, Curtea de Apel a stabilit că Guvernul şi Ministerul de Finanţe trebuie să pună în executare decizia în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei, cu penalităţi de 1% pentru fiecare zi de întârziere, dar şi amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.

În cererea de chemare în judecată, semnată de preşedinta instanţei, Lia Savonea, Înalta Curte susţine că neplata sumelor restante afectează dreptul de proprietate al judecătorilor care deţin titluri executorii neexecutate de peste zece ani. Totodată, Instanţa supremă acuza Guvernul că încalcă principiul separării puterilor în stat şi subminează legitimitatea instanţelor.

Recursul pe care Guvernul și Ministerul Finanțelor l-au formulat împotriva deciziei Curții de Apel București din 5 mai este judecat la instanța supremă de la începutul lunii iulie de completul format din magistrații Maria Violeta Chiriac, Mădălina-Elena Vladu-Crevon și Emilian-Constantin Meiu, din cadrul Secției de Contencios Administrativ și Fiscal.

Guvernul, învins la CCR

În timpul desfăşurării procesului, Guvernul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale pentru a clarifica dacă o instanță poate impune Guvernului alocări bugetare suplimentare și dacă este constituțional ca instanțele să stabilească drepturi peste alocările bugetare stabilite prin lege.

Pe 7 octombrie, CCR s-a pronunțat în cazul sesizării făcute de premierul interimar Ilie Bolojan, respingând ca inadmisibilă sesizarea de neconstituționalitate.

Astfel, CCR a stabilit că nu a existat conflict juridic de natură constituțională între Guvern și Înalta Curte de Casație și Justiție.

Curtea a explicat că nu este de competența CCR să corecteze sau să modifice sentințe date de judecători, iar orice nemulțumire trebuie rezolvată printr-o cale normală de atac în justiție.