INTERVIU O fostă membră de vârf a AUR avertizează: „Populația își dorește să dărâme tot și să reconstruiască pe cenușă. Dar apoi nu mai poți să guvernezi democratic”. De ce-l acuză pe George Simion
Ar fi fost România mai bună cu George Simion președinte? „Nu”, răspunde avocata Silvia Uscov, care l-a susținut în campanie. Fostă membră a AUR, care a participat la o parte din bătăliile juridice ale partidului, avocata contestă acum modul în care sunt luate deciziile în principalul partid de opoziție din România. Uscov este o contestatară de dată recentă, cel puțin în public, a liderului George Simion.
- „AUR a rămas în zona radicală. Alimentează polarizarea societății”, crede Silvia Uscov, care critică la fel de ferm și USR.
- În ce moment, afirmă Uscov, „AUR a ratat o șansă importantă să arate că este un partid de încredere și un partid serios”.
- Puteți deveni membru al HotNews Premium, dacă doriți să sprijiniți jurnalismul independent și – să nu ne ferim de cuvinte – dacă doriți să susțineți o presă europeană.
- Nu «cumpărați» o lună sau un an de abonament, ci contribuiți la un serviciu de vigilență publică de care beneficiem în comunitățile noastre, indiferent de opțiunile politice diverse.
„Nu consider că, dacă tu nu ai o formulă democratică de luare a deciziilor într-un partid, poți mai departe să asiguri democrația la nivel de țară”, crede avocata Silvia Uscov, fostă membră AUR și susținătoare a lui George Simion la prezidențiale,
Uscov a acordat un interviu redacției HotNews pentru a vorbi despre think-tank-ul pe care l-a lansat, Sovereign Institute for Liberty and Justice, după implicarea în campania lui George Simion și în demersurile juridice ale AUR.
Membră a Baroului București din 2012, Uscov a făcut parte din echipa juridică a campaniei prezidențiale a lui George Simion.
Uscov s-a exprimat deseori în prim-plan în AUR sau în nume personal. De pildă, a anunțat procesul intentat de AUR lui Dominic Fritz, după acuzațiile acestuia privind finanțarea partidului din Rusia, și a contestat în instanță numirile lui Dacian Dragoș și Mihai Busuioc la Curtea Constituțională.
„AUR a rămas în zona radicală. Alimentează polarizarea societății”
HotNews: Doamnă avocat Silvia Uscov, ați fost membră AUR și, practic, ați încercat să-l ajutați pe George Simion să ajungă președintele României. Considerați acum că România ar fi fost mai bună dacă ar fi fost condusă de el?
Silvia Uscov: Nu.
– Dezvoltați, vă rog.
– Nu aș vrea să dezvolt foarte mult. Eu am spus că, la plecarea din AUR, am un singur mesaj, cel din momentul demisiei mele publice, din 29 iunie, la 00:40, duminică spre luni.
Adică nu consider că, dacă tu nu ai o formulă democratică de luare a deciziilor într-un partid, poți mai departe să asiguri democrația la nivel de țară. Și nu este o chestiune care privește doar AUR.
În AUR, există Consiliul Național de Conducere, care e o formă de parlament. Apoi, Biroul Național de Conducere e o formulă de guvern care ia deciziile mai rapid. Depinde pe cine pui în aceste structuri, pe cine alegi să fie alături de tine pentru a lua deciziile și depinde cum iei deciziile respective. Aceste lucruri se propagă la o scară mai largă, la nivelul societății.
Uscov spune că nu s-a reușit „melonizarea” AUR
– Aţi mai vrut să demisionaţi şi în luna martie, dar aţi rămas. Ce s-a întâmplat?
– Aveam un proiect pe care voiam să-l dezvolt în cadrul AUR. L-am discutat cu conducerea, dar nu am mai primit girul decât într-o formulă de control.
Iar eu nu sunt o persoană care poate să fie controlată. La 1 martie am avut o discuție foarte tranșantă și am spus că, în măsura în care se dorește controlul asupra mea, într-o formulă sau alta, nu va funcționa. Şi mi-am dat demisia.
Am fost contactată de alți membri din conducerea partidului și mi s-a spus că lucrurile se vor schimba, să vin înapoi și să facem o echipă. Între timp, am descoperit că nu se poate face o echipă cu ceilalți colegi. Unii dintre ei sunt oameni de bună-credință, specializați în domeniile lor, dar modalitatea în care sunt aranjate lucrurile face ca aceștia să nu poată să se unească pentru a mișca partidul într-o zonă de centru-dreapta.
Era vorba despre ceea ce s-a numit „melonizarea” partidului, după experiența Giorgiei Meloni din Italia, adică aducerea lui din zona radicală într-o zonă de centru-dreapta. Din punctul meu de vedere, AUR a rămas în zona radicală. Cred că profită și alimentează într-un fel polarizarea societății. Îi surâde această idee.
Recomandare pentru AUR şi USR: „să vină mai spre centru”
– Ați avut și acțiuni juridice care au fost asociate cu AUR. L-ați dat în judecată pe Fritz, ați contestat numirea judecătorilor Curții Constituționale.
– Numirea judecătorilor CCR nu avea legătură cu partidul AUR. A fost o acțiune în nume personal, în considerarea faptului că, până la urmă, Constituția trebuie respectată până la ultima literă.
Dosarele privind numirile acestor judecători nu s-au soluționat definitiv. Există doar soluții în primă instanță, iar într-unul dintre dosare am formulat calea de atac. Dar mă gândesc serios în ce măsură, la acest moment și în stadiul în care se află țara noastră, mai este oportun sau în interesul național să continui aceste demersuri.
Riscul inflamării unei societăți
– Pare un pas înapoi, nu?
– Nu cred că este un pas înapoi. Cred că, dimpotrivă, este un pas înainte, într-o direcție mai bună.
– Ce recomandare concretă ați face către AUR pentru deblocarea crizei politice? Sau pentru USR?
–Cred că este același răspuns în privința ambelor partide: să vină mai spre centru, astfel încât să putem asigura un guvern cu puteri depline. Ulterior, sunt sigură că luptele electorale vor continua, avem timp până în 2028. Dar acum avem o criză economică. Tensiunea în societate va crește și s-ar putea ca lucrurile să devină mult mai inflamate. Nu îmi doresc asta.
E nevoie de rectificări bugetare, de luarea unor decizii și nu are cine să le ia. Ați văzut că și instanțele sancționează hotărâri de guvern adoptate de un guvern demis.
Despre votul liber
– Ce înseamnă „mai spre centru”, cum v-ați exprimat?
– Vă dau un exemplu. În marțea de dinaintea votării Guvernului Veștea, am stat până seara la Parlament și am comunicat partidului AUR o modalitate prin care să fie lăsat votul liber.
Să se negocieze anumite poziții, dacă nu la nivel de ministere, măcar la nivel de secretari de stat sau prefecturi, pentru că este nevoie și de o reprezentare locală foarte bună. Și anumite măsuri din programul de guvernare să poată fi incluse acolo.
Sunt sigură că unii parlamentari erau dispuși să voteze. Domnul Murad, de exemplu. Cunosc mai mulți care ar fi urmat să voteze.
De ce crede că „AUR a ratat o șansă importantă, odată cu Guvernul Veștea, să arate că este un partid de încredere și un partid serios”
– AUR nu a votat Guvernul Veştea. A fost un moment de cotitură pentru dumneavoastră sau pentru membrii AUR?
– Se pare că a fost un moment de cotitură doar pentru mine. Eu nu sunt parlamentar. Lucram mai degrabă cu parlamentarii, discutam cu ei despre propunerile legislative și îmi exprimam opiniile. Până la urmă, îmi exercitam profesia de avocat și în interiorul partidului.
Îmi spuneam opinia despre constituționalitatea propunerilor legislative, despre compatibilitatea lor cu dreptul Uniunii Europene, despre cât de logice și de bun-simț erau. Și am văzut că am rămas singură.
– De ce?
– Nu știu. Eu sunt o persoană mai asumată.
– Vă așteptați să rămâneți singură?
– Nu. Aveam speranța și încrederea că vor fi și alte persoane care vor reuși să schimbe lucrurile. Încă sper, dar deocamdată nu văd. AUR a ratat o șansă importantă, odată cu Guvernul Veștea, să arate că este un partid de încredere și un partid serios.
„Clasa de mijloc ține democrația în picioare”
– AUR are 40% în sondaje și, în următorii doi ani, există spațiu de creștere. Nu credeți că partidul a avut, de fapt, o strategie pe termen lung, nu una pe termen scurt?
– O să vă dau exemplul AfD din Germania. Pentru că văd o pantă periculoasă. Se produce un efect în societate: societatea vrea măsuri mai radicale, partidul are răspunsuri mai radicale, după care societatea cere din nou măsuri și mai radicale. Şi aşa ne îndepărtăm tot mai mult de centru.
De ce nu este bine să fim într-o zonă a extremelor? Pentru că o democrație nu poate fi susținută decât de o clasă de mijloc bine reprezentată. Această clasă de mijloc nu se află niciodată la extreme, ci în zona de centru-stânga sau centru-dreapta.
Dacă nu este bine reprezentată, ajungem să avem o clasă bogată și o clasă săracă foarte mare. Pentru a-i ține pe toți sub control, nu vei mai putea apela la mecanisme democratice, ci clasa bogată va aplica măsuri autoritare, autocrate, asupra clasei sărace. Și de aici nu ai cum să-ți revii. Clasa de mijloc ține democrația în picioare.
Să creezi așteptări foarte mari
– În practică, vedem că AUR își mărește bazinul de simpatizanți.
– Își mărește bazinul de simpatizanți cu oameni frustrați. Atâta timp cât tu îi ții într-o stare de frustrare, iar aici nu este vorba doar despre AUR, oamenii ajung să aibă niște așteptări foarte mari.
Când ajungi la guvernare, pentru că ai făcut niște promisiuni, oamenii au niște așteptări. Și așteptările sunt foarte sus. Tu nu vei putea să iei măsuri la nivelul de radicalizare la care ai setat standardul.
România, privită ca un „spital de nebuni”
– De ce le faceți un proces de intenție? Dacă or să reuşească?
– Eu nu cred că se poate realiza acest lucru. Ar însemna să schimbi cu totul statul, la nivelul la care se așteaptă populația, nu la ceea ce propune în mod real partidul AUR. Populația își dorește acum să dărâme tot și să reconstruiască. Să reconstruiască pe cenușă, cum ar veni. Așteptările sunt foarte sus și nu mai poți să guvernezi democratic.
O să fac o comparație destul de dură, dar sper să fie înțeleasă așa cum trebuie. Când ai un spital de nebuni, cu oameni care nu mai sunt raționali, nu mai poți să le spui cu vorba bună la ce oră să mănânce sau ce trebuie să facă. Va trebui să-i sedezi.
Dacă ducem această metaforă în spațiul public, vorbim despre măsurile de natură autoritară pe care trebuie să le iei ca să mai ții populația în frâu, odată ce ai dus-o peste un anumit grad de suportabilitate. Și aici vina nu este doar a AUR. Este și a celorlalte partide, care împing societatea spre extrema cealaltă.
Este un joc în care se folosește polarizarea societății și fiecare încearcă să profite electoral de pe urma acestei situații. Fiecare promite lucruri extraordinare, minunate, care se vor întâmpla dacă va fi ales. Nimeni nu pune pe masă cifre și date.
Ce e suveranismul definit de Silvia Uscov
– Ați înființat Sovereign Institute for Liberty and Justice. Aș vrea să vorbim despre ideea din spatele acestui institut. Ce este suveranismul?
– Suveranismul este o ideologizare a suveranității naționale. Eu am perceput suveranismul, la început, ca pe o antiteză a proiectului de federalizare a Uniunii Europene.
– Proiectul de federalizare a Uniunii Europene? Vorbiţi ca şi când un asemenea proiect chiar există.
– El există pentru că, până la urmă, a existat Constituția Europeană, care nu s-a adoptat. S-a adoptat Tratatul de la Lisabona, care constituie o formulă de regim hibrid între națiuni suverane și independente și competențe mai extinse, care ar putea să declanșeze și posibilitatea federalizării.
În sine, ideea există. Dacă vă uitați pe rețelele sociale, veți vedea multe conturi care promovează un astfel de proiect.
Împotriva federalizării UE
– Nu există acum un proiect formal de federalizare a Uniunii Europene, un document pe care să-l putem citi și analiza.
– Bineînțeles că nu există în sens legislativ, dar ideea în sine există și se fac tot felul de pași, așa cum s-au făcut și în trecut.
Din punctul meu de vedere, trebuie să punem argumentele pro și contra și să vedem, pe date, cum ar arăta Statele Unite ale Europei, așa cum mai sunt denumite, sau dacă ar trebui să rămânem la nivelul statelor suverane și independente, într-o formulă de cooperare mai apropiată.
Eu așa am încadrat suveranismul: ca pe un concept care se opune acestei idei de federalizare.
Acum, faptul că suveranismul în România a fost deraiat spre o ideologie în care se promovează formule de haos instituțional și dezinformare, așa cum vedem pe rețelele sociale, în spațiul public și în zona politică, este cu totul altceva.
De ce „Sovereign Institute” e în engleză?
– Ați lansat Sovereign Institute for Liberty and Justice pe 14 septembrie. De ce Sovereign Institute și nu Institutul Suveran?
–Alegerea a venit de la mine. Eram interesată să putem avea discuții și să ne conectăm la rețelele internaționale de think-tank-uri.
Conceptul de think-tank vine din zona vestică. Engleza este o limbă de circulație internațională, este și o limbă oficială a Uniunii Europene.
Putem discuta astfel aceeași limbă cu partenerii de la Washington, Londra sau din Uniunea Europeană. România poate participa la discuții cu omologii din aceste institute.
– Nu ați fi putut face asta și dacă institutul s-ar fi numit în română?
– Este mult mai ușor să fim găsiți pe internet, când cineva caută Sovereign Institute.
– Deci și pentru indexarea pe internet…
-. Exact. Sunt considerente absolut practice. În al doilea rând, am spus că poate ridicăm și standardele în domeniul politicii. Politicienii din România care vor să discute despre noi sau cu noi vor trebui să știe măcar limba engleză, ca să ne poată pronunța numele corect.
Despre coafeze şi politici publice
– Spuneți că numele în engleză v-ar ușura stabilirea unor parteneriate internaționale. Chiar dumneavoastră ați spus că ați mers deja la Washington. Cu cine v-ați întâlnit, ce ați discutat și cum au apărut aceste potențiale colaborări?
– Am purtat discuții cu mai multe think-tank-uri înainte de lansare. Ne-am întâlnit, spre exemplu, cu Hudson Institute, la Washington. Nu este niciun secret.
Au fost foarte interesați de idee, am primit un feedback pozitiv. Li s-a părut o inițiativă lăudabilă în contextul actual, mai ales pentru că nu avem în România un spațiu de cercetare adevărat în zona politicilor publice.
Mi-ar plăcea să încheiem un parteneriat cu Academia Română. Cu cât avem mai mulți parteneri de dezbatere și de discuții, dar pe date, pe probe și nu pe impresii, cu specialiști, nu cu oameni care își dau cu părerea pe rețelele sociale, cu atât este mai bine.
Vă dau un exemplu simplu. Coafeza care vine și prezintă cum ar trebui să funcționeze prescripția răspunderii penale și alte chestiuni din domeniul justiției. Mă scuzați, dar fiecare să-și vadă de bucățica lui, unde este competent. Nici eu nu intru în zona extensiilor și a vopsitului părului.
„Avocatul apără drepturile și libertățile cetățenilor, oriunde”
– Dumneavoastră aveți pregătire juridică, sunteți avocată. Dacă o coafeză ar trebui să-și vadă de extensii, dumneavoastră de ce nu ar trebui să vă vedeți de dosarele din justiție?
– Pentru că avocatul nu este doar cineva care merge în instanță. Știu că așa este impresia. Avocatul este cel care, conform legii, apără drepturile și libertățile cetățenilor, dar oriunde.
De altfel, am avut un caz în care a fost recunoscută în instanță această posibilitate de a acționa pentru apărarea unor interese care privesc societatea.
Și, în cazul institutului, nu funcționează doar avocați. Avem economiști, analiști politici, antreprenori din diverse domenii, profesori universitari. Avem persoane specializate din cât mai multe domenii.
„Cel mai mare donator sunt eu”
– Departamentul de Stat, sub administrația Trump, oferă granturi unor organizații europene pentru teme precum libertatea de exprimare și suveranitatea națională. Ați accesat sau vă propuneți să accesați asemenea fonduri?
– Am spus următorul lucru: nu accesăm fonduri ale guvernelor străine. Acest lucru este precizat și pe site-ul nostru. Nu accesăm nici fonduri de la partide politice sau organizații asociate partidelor politice.
Pe de altă parte, există fonduri europene. Cred că chiar astăzi este lansat un pachet de fonduri la nivelul Uniunii Europene, pentru democrație, stat de drept și așa mai departe.
– Totuși, ați pornit cu un buget, cu o proiecție financiară. Ne puteți spune cine este cel mai mare donator și ce procent reprezintă din buget? Cu câți bani ați pornit?
– Cel mai mare donator sunt eu. La început ne-am concentrat – sau m-am concentrat – pentru că proiectul a fost dezvoltat în mare parte de mine, pe adunarea unor oameni alături. Oameni pe care îi știam, dintr-o zonă moderată, care vor să ajute România prin astfel de mecanisme de cercetare și redactare de politici publice.
Cu excepția unui coleg care a angajat, pentru lansare, echipa care a filmat și a fotografiat și a cuiva care ne-a ajutat cu site-ul, toate cheltuielile au fost suportate de mine, din activitatea mea profesională de avocat. Nu am primit nicio finanțare până în acest moment.
Totul va fi transparent. Vom publica pe site, la finalul fiecărui an, ceea ce nu este obligatoriu, cu nume și prenume, toate finanțările care depășesc suma de 2.500 de euro.
„Încercăm să ne detaşăm de orice partid”
– Mai există și donatori anonimi. Sunteți de acord cu proiectele despre care se discută acum privind obligativitatea transparenței finanțării ONG-urilor?
– Da, eu sunt de acord. Cred că trebuie să ne asumăm anumite lucruri în spațiul public. Am simțit această problemă și la nivelul institutului. Au fost două sau trei persoane care au spus că ar susține institutul și activitatea noastră, dar nu ar vrea să se afișeze public.
Nu sunt de acord cu acest lucru. Până la urmă, trebuie să-ți asumi public poziția. Acestea sunt finanțările pe care le primim, acestea sunt principiile după care ne ghidăm.
Mi se pare că trebuie să fim mai deschiși și mai transparenți, astfel încât oamenii să dobândească încredere în noi. Și să fie un exemplu inclusiv pentru statul român.
– Îi așteptați la Sovereign Institute și pe foștii colegi din AUR care ar vrea să plece din partid?
– Nu. Avem o politică foarte clară: nu acceptăm parlamentari sau conducători de partide. Încercăm să ne detașăm de orice partid.
Dacă AUR ar ajunge la guvernare, de exemplu, ar putea să studieze politicile pe care le publicăm. Dar ele nu sunt adresate unui singur partid. Le pot prelua partidele din opoziție, cele de la putere sau partide noi, care nu sunt parlamentare și vor să le promoveze.
Nu avem o înțelegere cu niciun partid, cu absolut nimeni, și așa vrem să rămânem, în zona de cercetare. Suntem, cumva, aparatul tehnic al politicilor publice.
Mai departe, partidele parlamentare sunt cele care au primit legitimitate pentru a promova asemenea politici și trebuie să le expună cetățenilor. Dar este nevoie și de sprijinul cetățenilor. Dacă vor standarde mai ridicate, să nu accepte doar sloganuri și măsuri populiste, care sună bine, dar care nu au nicio fundamentare.