Podul Calicilor, simbolul sărăciei extreme din Vechiul București, va fi refăcut. Cine erau “mișeii” care cerșeau aici, la bariera care-i ținea departe de oraș
Podul Calicilor a fost primul pod cu structură metalică și piloni de piatră ridicat peste Dâmbovița, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar numele lui trimitea, în epocă, la nefericiții Bucureștiului: oamenii sărmani, cerșetorii și persoanele cu dizabilități sau infirmități grave.
Era o adevărată graniță pusă între două lumi diferite: cea a societății “normale” și cea a celor loviți de soartă, a celor cu beteșug, a “damnaților” orașului.
Erau numiți “calici”, iar “Kalik” vine din slavonă, unde are sensul de “neîntreg, estropiat, beteag trupește, ciuntit, lipsit de un membru, ochi, gură sau altele” și e un termen similar cu “mișel”, de origine latină, care are înțelesul de “nefericit, neputincios, cu incapacitate fizică”, amintește cunoscutul istoric, antropolog și scriitor Adrian Majuru.
Citește, pe B365.ro, despre acest univers complet închis și străjuit de Podul Calicilor, unde epidemiile de ciumă și holeră, lepra, incendiile, dar și războaiele, accidentele, violentele mișcări sociale au alimentat mereu cu nefericiți acest teritoriu interzis din București.