Nimic despre victime. Cum e posibil să fii „Universitatea Alexandru Ioan Cuza”, prima instituție de învățământ superior fondată în România, și să nu ai nici un mesaj pentru studentele agresate și să nu exprimi niciun regret în primul tău mesaj public, după ce procurorii au anunțat că anchetează abuzuri sexuale în serie comise de un profesor la tine în facultate?
- Ce au spus rectorul Liviu-George Maha și decanul Horia Țiț.
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” a anunțat luni că „Consiliul Facultății de Drept s-a reunit în ședință extraordinară astăzi, 26 octombrie 2026, cu participarea rectorului UAIC, prof. univ. dr. Liviu-George Maha”. Instituția a luat primele măsuri în cazul anchetei Parchetului asupra profesorului său Alexandru Toader.
Să recomanzi cuiva să nu fie prădător sexual
Școala a făcut acum ceea ce putea face cu 11 luni în urmă. Pe 24 noiembrie 2025, Consiliul Facultății de Drept din Iași a stabilit, în unanimitate, „o recomandare adresată lectorului Alexandru Toader de a se autosuspenda din funcție”.
Recomandarea de a nu mai aduna reclamații de prădător sexual este un concept nou în învățământul mondial. N-a mai încercat-o nimeni. Și n-a încercat-o pentru că nu funcționează. Prădătorii sexuali nu abandonează locul unde vin victimele.
Acum un an, facultatea știa că există plângeri ale studentelor. A scris despre acest lucru, încă de atunci, publicația Reporter de Iași. Nu un caz, mai multe. Dar școala a întors capul. Reporter de Iași a continuat să scrie. Școala a întors capul. S-au sesizat procurorii, l-au reținut pe profesor și Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” n-a mai putut întoarce capul. A deschis ochii și l-a suspendat pe profesorul Alexandru Toader. Dar, în schimb, Universitatea și-a acoperit inima.
„Persoanele care ar fi putut fi afectate”
Într-un lung comunicat de luni al Universității din Iași, primul de când cazul a erupt, școala nu spune nimic despre victime. Comunicatul are 757 de cuvinte Cuvântul „student” nu există. Nu adresează o vorbă bună fetelor care au avut curajul să vorbească. Universitatea din Iași face un sumar precum poliția din Baku.
Ai sentimentul că vorbește nu școala vizată, ci o agenție de presă care relatează un caz atroce, de la 3.000 de kilometri distanță. Ca atunci când suferința devine fapt divers.
Și când instituția se referă totuși la victime vorbește despre ele ca despre „persoanele care ar fi putut fi afectate”. Mi se face rău numai când scriu aceste fraze, când redau ce a comunicat Universitatea.
Cuvântul „studente” lipsește complet. Apar numai formulări impersonale, ca „persoane care ar fi putut fi afectate” sau „orice persoană care a fost afectată”. Nu există nicio frază de recunoaștere, de solidaritate sau de mulțumire pentru curajul de a se ridica să vorbească.
Un ton personal nu are universitatea decât despre sine: „tratează cu maximă seriozitate”. În rest „ar fi putut fi”.
Nu condițional-optativul din „ar fi putut fi” e problema.
Prezumția de nevinovăție e păstrată pentru profesor, iar prezumția de cruzime e oferită studenților
E logic ca Universitatea să respecte prezumția de nevinovăție a profesorului său, Alexandru Toader. Dar asta nu oprește nicio școală demnă de acest nume să aibă o minimă compasiune pentru studentele sale. Fetele reclamă, de peste un an, un abuz pe care universitatea l-a mușamalizat prin strălucita „recomandare”.
„Universitatea Alexandru Ioan Cuza” păstrează cu strictețe prezumția de nevinovăție pentru profesorul Alexandru Toader și afirmă prezumția de cinism față de studenții săi. Facultatea invizibiliează victimele.
Nici școala, nici rectorul Liviu-George Maha, în declarațiile lor, nu spun măcar: „E groaznic dacă s-ar fi întâmplat așa ceva”. Când e vorba de propria responsabilitate, nu mai funcționează condițional-optativul. Tăcerea în fața posibilității ororii e mai bună.
Reacția decanului Horia Țiț: „Exista doar o știre de presă”
Extrem de revelator este paragraful despre revenirea la studii. „Alexandru Ioan Cuza” le recheamă pe studente la școală. Universitatea admite implicit că unele studente au abandonat facultatea din cauza acestei situații, dar tratează lucrul ăsta ca pe o problemă tehnică, o chestiune de secretariat, cu adrese de e-mail pentru reînmatriculare.
Întrebat de HotNews cum a judecat școala acum un an când a apărut public cazul, decanul Horia Țiț, liderul Facultății de Drept, a spus că „din punct de vedere legal, nu existau alte modalități de a reacționa la acel moment”.
Pentru că „exista doar o știre de presă”, a afirmat Țiț. Dacă așa gândește decanul, cine să spună public, din partea școlii: „Ne pare rău că unele dintre studente nu au găsit în universitate sprijinul de care aveau nevoie la momentul potrivit”?
„A fost doar ciuma”
Școala nu a făcut nimic ca să oprească abuzul pentru că a fost doar o știre de presă. E ca în „A fost doar ciumă”, cartea Ludmilei Ulițkaia. E după un fapt real. În 1939, în Uniunea Sovietică, când se căuta vaccinul contra ciumei, un om de știință se infectează accidental și intră în contact cu alți oameni. Serviciul secret al lui Stalin îi ridică pe oameni și-i izolează. Ei cred că sunt arestați din motive politice și sunt pur și simplu terorizați de acest gând.
Abia când sunt eliberați din carantină realizează că „a fost doar ciuma”. Pentru că frica e mai tare decât ciuma.
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași s-a fondat în 1860. Poartă numele domnitorului Cuza, dar o parte a moștenirii s-a rătăcit pe drum. Nu e nimeni să șteargă rușinea după ce a scuipat boierul.
Comunicatul integral al Universității „Alexandru Ioan Cuza”, în care cuvântul „studente” nu există:
