Ce poate face canalizarea Bucureștiului la o ploaie ca în Barcelona. Lucrările care schimbă sistemul Capitalei

Ploile care au inundat regiunea catalană a Spaniei, inclusiv Barcelona, la începutul lunii octombrie,  readuc în discuție o întrebare care apare și la București după fiecare episod de precipitații abundente: cât poate prelua, de fapt, canalizarea unui oraș?

Barcelona are 15 rezervoare subterane pentru apa de ploaie, cu o capacitate totală de aproximativ 477.000 m³. Chiar și cu această infrastructură, viiturile urbane recente au afectat masiv infrastructura rutieră și de transport public, iar două persoane chiar și-au pierdut viața. Acest exemplu – cel mai recent dintr-o serie similară care a afectat mai multe orașe europene în ultimii doi ani, arată cât de dificil este pentru un oraș să gestioneze cantități foarte mari de apă concentrate într-un interval de timp scurt.

„Canalizarea are rolul de a colecta și transporta apele uzate și pluviale, în limitele pentru care a fost proiectată. Putem crește capacitatea infrastructurii și putem reduce vulnerabilitățile, dar niciun oraș nu poate construi un sistem dimensionat pentru orice cantitate de apă care ar putea cădea într-un timp foarte scurt. Cu atât mai mult cu cât ne confruntăm tot mai des cu viituri urbane, nu doar cu simple ploi mai abundente”, spune Alexandru Moldovan, Director General Adjunct Apa Nova București.

Ce se schimbă sub București

Capitala are aproximativ 2.453 km de rețea de canalizare și 349 km de colectoare principale, într-un oraș care s-a extins și s-a densificat puternic în ultimele decenii. Foste zone periferice au devenit cartiere rezidențiale sau poli de business, iar creșterea suprafețelor construite pune o presiune diferită asupra infrastructurii subterane. 

La finalul lunii august, Consiliul General al Municipiului București a aprobat un nou program de investiții de peste 520 de milioane de euro pentru infrastructura de apă și canalizare a Capitalei, cu lucrări care se vor derula până în 2037. 

Printre zonele vizate se află 1 Decembrie 1918 – Bd. Theodor Pallady și Calea Văcărești, unde sunt prevăzute intervenții în zone în care configurația terenului favorizează acumulările de apă. În zona Slobozia – George Coșbuc – Mitropolit Nifon este prevăzut un sistem separativ, care va permite gestionarea distinctă a apelor pluviale față de cele uzate. Se va executa un bazin de retenție cu separatoare de hidrocarburi și stație de pompare, care va pompa apa în râul Dâmbovița. „Nu există o singură soluție pentru tot Bucureștiul. Într-o zonă trebuie redimensionată rețeaua, în alta trebuie intervenit asupra unui colector, iar în alta soluția poate fi separarea apei pluviale de apa uzată. O conductă mai mare într-un punct nu rezolvă problema dacă infrastructura din aval nu poate prelua debitul suplimentar”, explică Moldovan.

O parte importantă a intervențiilor vizează marile colectoare, arterele subterane prin care sunt transportate volumele mari de apă. 

De la rețelele vechi din centru la marile șantiere ale orașului

În centrul Capitalei, problema este diferită. Sunt prevăzute lucrări asupra unor rețele vechi pe Calea Victoriei, Bd. Lascăr Catargiu, Boteanu, Sfinții Voievozi, Sevastopol și Schitu Măgureanu, inclusiv pentru reducerea riscului de avarii și de prăbușiri. Intervențiile sunt complicate de densitatea infrastructurii de rețele subterane – gaze, electricitate, telecomunicații și termoficare –, de adâncimea mare la care se află unele colectoare și, în zona centrală, de proximitatea clădirilor vechi. Acolo unde condițiile permit, operatorul va utiliza tehnologii minim invazive precum relining, pipe-jacking sau microtunelare – soluții folosite și în alte orașe europene, unde lucrările trebuie să protejeze clădirile și infrastructura existentă și să reducă intervențiile la suprafață. Practic, conductele pot fi reabilitate, înlocuite sau instalate direct în subteran, fără să fie necesare săpături continue pe întreaga lungime a străzii.

O altă categorie de lucrări este coordonată cu marile proiecte de infrastructură ale Primăriei. Sunt prevăzute intervenții odată cu modernizarea liniei de tramvai 32, pe Calea Giulești, în Zețarilor–Șos. Giurgiului și pe axa Dimitrie Pompeiu–Barbu Văcărescu–Pipera–Fabrica de Glucoză. 

„Dacă o arteră de circulație intră într-o modernizare majoră, este momentul ideal să intervenim și asupra infrastructurii de dedesubt. E mult mai eficient – din toate punctele de vedere – să intervenim coordonat, decât să deschidem șantiere multiple în aceeași zonă.”, spune Moldovan.

Limitele canalizării în fața ploilor extreme

Episoadele de viituri urbane care au afectat în ultimii ani numeroase orașe europene arată că presiunea asupra canalizării nu este dată doar de cantitatea totală de apă, ci mai ales de intervalul în care aceasta ajunge în sistem. Aceeași cantitate de precipitații, distribuită pe 12 ore sau concentrată într-o oră, poate genera debite radical diferite.

Bucureștiul s-a confruntat, la rândul său, cu astfel de episoade. În timpul ploii din 30 iunie–1 iulie 2026, prin Caseta de Ape Uzate au tranzitat aproximativ 8,3 milioane m³ de apă în 11 ore și 22 de minute – un volum comparabil cu de 10 ori Lacul Sfânta Ana. Presiunea asupra rețelei este amplificată și de felul în care este construit orașul: aproximativ 80% din suprafața Capitalei este impermeabilă sau semi-impermeabilă, astfel încât o mare parte din apa de ploaie ajunge foarte repede în canalizare.

În astfel de momente, problema este vârful de debit – cantitatea foarte mare de apă care ajunge aproape simultan în sistem. Una dintre soluții este retenția temporară. La Lunca Cetății a fost construit un bazin de aproximativ 2.100 m³, iar în zona Tineretului este în construcție unul de aproximativ 4.000 m³. Apa poate fi astfel reținută în momentul critic și evacuată controlat după scăderea presiunii asupra rețelei.

„La o ploaie foarte intensă, important este să nu ajungă toată apa în canalizare în același timp. Bazinul de retenție funcționează ca un tampon: preia o parte din volum în momentul de vârf și îl eliberează atunci când sistemul îl poate transporta. Nu este vorba doar despre capacitatea rețelei, ci și despre felul în care gestionăm volumele de apă în momentele critice”, explică Moldovan.

În ultimii 25 de ani, investițiile în infrastructura de apă și canalizare a Bucureștiului au depășit 795 de milioane de euro, iar rețeaua de canalizare s-a extins cu aproximativ 258 km. Următoarea etapă are însă o provocare diferită: adaptarea rețelei la un oraș care s-a densificat, în care s-a construit masiv și în care apa de ploaie ajunge mult mai repede în canalizare.

„Bucureștiul de astăzi nu mai este orașul pentru care a fost proiectată o mare parte din această infrastructură. Următorii ani vor aduce kilometri noi de rețea, intervenții acolo unde orașul s-a schimbat, unde infrastructura a îmbătrânit și unde presiunea asupra sistemului este mai mare. Trebuie să construim astăzi pentru felul în care Bucureștiul va funcționa peste 20 sau 30 de ani”, concluzionează Alexandru Moldovan.

Articol susținut de Apa Nova