11 ani de la Colectiv. Omagiu în fața fostului club pentru cele 65 de victime. „Ce să spunem mai mult? Nu s-a schimbat nimic”
Anul acesta, nu a mai fost organizat niciun marș în memoria victimelor. Omagiul a fost adus în fața clubului, unde oamenii au venit în liniște să aprindă o lumânare. Un moment emoționant a fost oferit de un tânăr, care a cântat piesa „The Day We Die” a trupei Goodbye to Gravity.
Unii spun că nu s-a schimbat nimic de atunci. Alții aprind lumânări, tăcuți. Alții plâng și se îmbrățișează. La 11 ani de la incendiul din clubul Colectiv, trotuarul din fața fostului club a adunat, din nou împreună, familiile și prietenii victimelor. Sau oameni care nu i-au cunoscut, dar vin în fiecare an să le aprindă o lumânare.
De jur împrejurul zonei din fața fostului club, zona este delimitată de garduri amplasate de Poliția locală sector 4, de care au fost prinse portetetele celor 65 de victime. În fața fiecărui portret, o vază cu flori și lumânări.
În față, aproape de ușa clubului, lumânări aprinse și coroane de flori. „Colectiv 11”, scrie tot din lumânări, jos, pe trotuar.
Câteva zeci de oameni au venit, vineri seară, în aproximativ două ore și jumate. Printre ei se află și o familie care a venit însoțită de un copil în cărucior. Au pierdut doi prieteni în acea noapte.
„Ce să spunem mai mult? Că în 11 ani nu s-a schimbat nimic”, spun ei.
Câțiva pași mai încolo, o tânără a venit cu flori pentru Elena, cea mai bună prietenă a ei, care a murit în incendiul din club. Cele două urmau să se întâlnească sâmbătă, a doua zi după incendiu. Întâlnirea aceea nu mai a avut loc niciodată.
Alături, un grup de prieteni a venit cu o plasă plină de lumânări, pregătiți să le aprindă pe toate la ora 22:32, ora la care, cu 11 ani în urmă, a izbucnit incendiul.
În fața clubului vin inclusiv oameni care nu au cunoscut victimele. Un tânăr cu pălărie spune că nu i-a cunoscut, dar vine să le aprindă lumânari în fiecare an: „Și suntem din ce în ce mai puțini cei care venim aici” spune el.
Un tânăr, prieten cu membrii trupei Goodbye to Gravity, a adus o chitară și cântă versurile devenite un strigăt de rezistență: „The day we give in is the day we die”.
E aplaudat la final și ține un mic discurs în fața celor prezenți: „Poate că cineva de sus ne veghează și e mândru de chestia asta, că suntem aici în fiecare an. Dacă noi, aici, nu mai avem speranță, poate că cei de sus au (cu referire la cei care au pierit în incendiu – n.red.).”